Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1399/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1399/R-CM
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL cu sediul Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.600/CM din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s- primit prin serviciul registratură o cerere prin care avocat G, apărătorul ales al recurentei- reclamantei a solicitat a se lăsa cauza la o nouă strigare, fiind programat la un control medical de urgență la secția cardiologie.
Fiind lăsată cauza la sfârșitul ședinței, s-a făcut apelul nominal și au lipsit părțile.
Se referă de grefier că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 30.04.2008, la Tribunalul Argeș, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3843,27 lei, reprezentând prejudiciu cauzat societății.
In motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâtul a fost salariatul societății reclamante în postul de vânzător gestionar cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, având obligația gestionării bunurilor din gestiune, răspunzând de depozitarea, manipularea și livrarea acestora.
La inventarul efectuat în data de 4-6.04.2008, în gestiunea pârâtului s-au constatat mărfuri lipsă, expirate sau degradate, în valoare de 3843,27 lei, conform proceselor verbale nr.481 și 482 /14.04.2008. In baza proceselor verbale de inventariere au fost emise documentele anexă cuprinzând bunurile degradate, lipsă sau expirate, în valoare totală de 3843,27 lei.
A mai arătat reclamanta că în cauză sunt incidente dispozițiile Codului muncii referitoare la răspunderea patrimonială, pentru care solicită admiterea acțiunii.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.270 alin.1, art.284 alin.2 și art.72-73 din Legea nr. 168/1999.
La data de 18.09.2008, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate, iar pe cale de cerere reconvențională, obligarea reclamantei la plata orelor suplimentare, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale, pârâtul a arătat că a fost angajat în funcția de lucrător comercial la societatea reclamantă și avea în gestiune atât depozitul de mărfuri cât și magazinul, ocupându-se atât de depozitarea și supravegherea produselor din depozit cât și de vânzarea produselor, astfel că îi era imposibil să îndeplinească la timp și în mod corect obligațiile stabilite prin fișa postului precum și cele date verbal de către superiorii săi.
A mai arătat pârâtul că pentru buna desfășurare a activității a lucrat suplimentar după terminarea programului, precum și în zilele de week-end, acest lucru fiindu-i cerut chiar de către conducerea firmei, pentru care a formulat cereri pentru plata orelor suplimentare, care însă nu i-au fost aprobate.
In ceea ce privește inventarul din data de 04.-06.04.2008 a precizat că a făcut parte din comisia de inventariere, însă a avut obiecții cu privire la constatările cuprinse în procesele verbale întocmite cu această ocazie și a fost de acord să răspundă patrimonial numai în cazul în care se va stabili conform legislației muncii că a provocat un prejudiciu unității angajatoare.
Referitor la mărfurile expirate, pârâtul a arătat că sesiza verbal conducerea unității care trimitea o mașină pentru a le duce la depozitul central din Pitești. Înaintea inventarului din aprilie 2008, marfa expirată cu privire la care făcuse sesizare telefonic, nu a mai fost primită la depozitul central din Pitești.
In ceea ce privește mărfurile constatate lipsă, pârâtul a arătat că nu este de acord să le plătească, întrucât era singurul angajat al unității și avea un volum de muncă foarte mare, astfel că era imposibil să îndeplinească în mod corect și la timp toate obligațiile stabilite în sarcina sa.
La data de 8.01.2009, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de majorare a câtimii obiectului acțiunii cu suma de 9057,12 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea acestei cereri s-a arătat că pârâtul s-a obligat să plătească penalități de întârziere în cuantum de 1% pe zi în situația în care nu va plăti contravaloarea bunurilor constatate lipsă în gestiune.
Prin sentința civilă nr.600/CM/23 martie 2009, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea majorată și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 1.156,77 lei, reprezentând prejudiciul produs acesteia.
A fost respinsă cererea reconvențională.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
"Pârâtul a devenit angajatul reclamantei la data de 01.07.2005, încheindu-se între părți contractul individual de muncă nr.53/01.07.2005, înregistrat la ITM A sub nr.25511/14.07.2005.
Potrivit acestui contract pârâtul a fost angajat pe perioadă nedeterminată în funcția de vânzător-gestionar.
În urma efectuării de către reclamantă a unei inventarieri în perioada 04.04.2008 - 06.04.2008, așa cum rezultă din procesele-verbale de inventariere nr.481/14.04.2008 și nr.482/14.04.2008 (filele 11-12), în gestiunea pârâtului s-au constatat lipsuri, reprezentând mărfuri lipsă, expirate ori degradate.
Prin decizia nr.467/10.04.2008 (fila 24), reclamanta a decis încetarea contractului individual de muncă al pârâtului în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, începând cu data de 14.04.2008.
Prin prezenta acțiune, așa cum a fost majorată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3843,27 lei, reprezentând prejudiciu cauzat societății, și la plata sumei de 9057,12 lei, reprezentând penalități de întârziere, aferente.
Potrivit art.23 din Legea 22/1969, "ncălcarea dispozițiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage răspunderea materială, disciplinară, administrativă, penală sau civilă, după caz".
Articolele 24 și 25 din același act normativ prevăd că ngajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni, iar gestionarul răspunde integral față de angajator pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Pentru instituirea răspunderii patrimoniale a pârâtului instanța a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.270 alin.1 Codul muncii.
Astfel, trebuie să existe o pagubă materială adusă angajatorului. Pentru a verifica dacă într-adevăr există minusuri în gestiunea pârâtului s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Lucrarea a fost efectuată de către expert (87-121), iar din concluziile lucrării a rezultat un debit în cuantum de 1156,77 lei, având în vedere că din totalul de 3843,27 lei, pretins de reclamantă, pârâtul a achitat suma de 491 lei, iar suma de 2195 lei o reprezintă valoarea produselor expirate în anii precedenți și nemenționate în inventarele acelor ani, astfel că această sumă nu poate fi imputată pârâtului în urma inventarului din 04.04.2008 - 06.04.2008.
În concluzie, este îndeplinită prima condiție prevăzută de art.270 alin.1 Codul muncii, aceea a existenței pagubei materiale adusă angajatorului.
În al doilea rând trebuie ca paguba produsă de angajat să aibă legătură cu munca pe care acesta o prestează în cadrul angajatorului. Tribunalul a apreciat că și această condiție este îndeplinită din moment ce art.24 și art.25 din Legea 22/1969 prevăd că ngajații răspund material, potrivit Codului muncii și prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni, iar gestionarul răspunde integral față de angajator pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Pentru argumentele expuse instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art.270 alin.1 Codul muncii, așa încât a admis în parte acțiunea reclamantei, așa cum a fost majorată, obligând pe pârât la plata sumei de 1156,77 lei, reprezentând prejudiciul produs acesteia.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 9057,12 lei, reprezentând penalități de întârziere, conform facturilor nr.507/15.04.2008 și nr.508/15.04.2008, instanța a reținut că aceasta nu poate fi valorificată în prezentul litigiu de muncă, având în vedere că penalitățile de întârziere pretinse nu își au izvorul în raportul de dreptul muncii care a existat între părți.
Prin emiterea celor două facturi și semnarea lor de către pârât, a dispărut principiul subordonării ierarhice, propriu existenței unui contract individual de muncă, astfel că în privința acestora nu sunt incidente condițiile răspunderii patrimoniale instituite de art.270 din Codul muncii.
Prin cererea reconvențională formulată în cauza de față, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata orelor suplimentare, susținând că a lucrat suplimentar după terminarea programului, precum și în zilele de week-end, acest lucru fiindu-i cerut chiar de către conducerea firmei.
Cu privire la această cerere, instanța a reținut că potrivit art.117 Codul muncii "Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art.109, este considerată muncă suplimentară. Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.", iar potrivit art.118 alin.1 "La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art.111 sau 112, după caz."
Prin urmare, prestarea de ore suplimentare presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apariția unei necesități obiective, solicitarea expresă a angajatorului și acordul salariatului.
Instanța a reținut că în cauza de față, deși s-a susținut de către pârât că i s-a solicitat de către conducerea reclamantei să presteze ore suplimentare, din probele administrate în cauză nu a rezultat existența unei solicitări exprese în acest sens din partea angajatorului, astfel că nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții mai sus-menționate.
De asemenea, potrivit art.119 alin.1 din Codul muncii "Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.", iar potrivit art.120 alin.1 "În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.119 alin.(1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia."
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că pârâtul a solicitat reclamantei compensarea muncii suplimentare, pe care susține că a efectuat-o, prin ore libere plătite, astfel că cererea acestuia privind plata orelor suplimentare apare ca nefondată, la dosarul cauzei nefiind depusă decât o cerere din data de 16.04.2008 prin care pârâtul solicita reclamantei plata orelor suplimentare aferente perioadei septembrie 2007-martie.2008 (fila 48).
Singură, această cerere, precum și declarațiile martorilor în sensul că pârâtul a lucrat peste programul de lucru, nu pot justifica admiterea cererii acesteia.
În raport de aceste considerente, instanța a respins cererea reconvențională formulată în cauză de pârât."
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta, susținând că este nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de casare s-a susținut că în mod eronat prima instanță a dedus suma de 2.195 lei din paguba materială în cuantum de 3.843,27 lei, cu motivarea că aceasta reprezintă valoarea unor produse expirate în perioada în care intimatul a avut calitatea de gestionar, deși răspunderea pentru aceste mărfuri degradate sau expirate aparține în exclusivitate gestionarului, potrivit legii speciale.
Se arată că nu s-a avut în vedere declarația dată la încheierea inventarului în care intimatul a precizat că nu a adus la cunoștința conducerii societății această situație, întrucât intenționa să achite lipsurile constatate datorită neatenției.
Întrucât aceasta a făcut dovada existenței prejudiciului, respectiv a lipsei în gestiune cu acte de inventariere semnată de gestionar, în sarcina acestuia din urmă operează o prezumție de culpă ce nu poate fi răsturnată decât cu acte legale de intrare-ieșire mărfuri, compensare, livrare și nu pe baza unor declarații de martori sau a altor înscrisuri ce contravin situației reale de fapt.
S-a mai susținut că expertul desemnat în cauză a ignorat cu bună știință dispozițiile legale prevăzute în legile speciale în vigoare privind activitatea gestionară, respectiv Legea nr.22/1969 și nr.2230/1969 și instanța în mod greșit a ținut cont de concluziile expertizei.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatului la plata sumei de 3843,27 lei reprezentând lipsă în gestiune.
Examinând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat în raport cu actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Prima instanță a făcut o analiză corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză, precum și a dispozițiilor legale care reglementează răspunderea patrimonială a salariatului și în mod corect a reținut că intimatul-pârât răspunde patrimonial în baza art.270 din Codul muncii numai pentru suma de 1156,77 lei.
Potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În speță s-a dovedit cu expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de către expert, faptul că între produsele cu termen de garanție depășit s-au găsit repere care au fost inventariate și în anii 2006 - 2007, dar nu s-au făcut mențiuni că nu mai sunt în termen și nici nu s-au imputat la acel timp gestionarilor, că membrii comisiilor de inventar le-au văzut, le-au numărat, dar nu au întocmit documente pentru scădere din gestiune și alte măsuri corespunzătoare și că acest mod de lucru s-a repetat și la inventarul din luna februarie 2008.
În raport de această probă legală, în mod corect a reținut prima instanță că nu se impune obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 2.195 lei ce reprezintă valoarea produselor expirate în anii precedenți și nemenționate în inventarele acelor ani.
Din procesul-verbal de inventariere efectuat în perioada 4 - 6 aprilie 2008 nu se confirmă susținerea recurentei în sensul că pârâtul și-ar fi însușit documentele de inventar ce atestă realitatea prejudiciului, din acest act rezultând faptul că gestionarul a menționat că va răspunde patrimonial numai în cazul în care se va stabili conform prevederilor Codului muncii că se face vinovat de provocarea prejudiciului.
Prin urmare nu se constată că prin soluția dată de tribunal s-au încălcat dispozițiile prevăzute de art.270 din Codul muncii pentru a fi întemeiat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art.312 (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta "", cu sediul Câmpulung,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.600/CM din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, intimat-pârât fiind, domiciliat în comuna Rucăr, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.4/22.10.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
