Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1398/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1398/R-CM
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în, str. - Noi,.18 B,. B,.9, județul A, împotriva sentinței civile nr. 548/CM din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.1235/-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă, asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 148/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și intimata- pârâtă " " SRL prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 625/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata - pârâtă a depus la dosar întâmpinare, care i-a fost comunicată recurentei- reclamante prin apărător.
Curtea pune în vedere recurentei- reclamante prin apărător să-și încadreze în drept recursul declarat.
Avocat, pentru recurenta- reclamantă invocă ca temei de drept art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă și susține că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată astăzi.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurenta- reclamantă susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului și pronunțarea unei hotărârii legale și temeinice.
Avocat, având cuvântul pentru intimata - pârâtă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 17.03.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Farmacia Medica, solicitând să fie obligată la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la angajare și până în prezent, aferente concediului de odihnă și concediilor medicale; plata orelor suplimentare efectuate sâmbăta și duminica și a celor prestate în timpul săptămânii peste programul normal de lucru; plata CASS, precum și obligarea pârâtei la eliberarea adeverințelor solicitate în calitate de angajat și la daune morale.
În motivare, reclamanta a arătat că a fost angajata pârâtei în funcția de asistent farmacie, începând cu data de 01.02.2005 și că aceasta a săvârșit o serie de nereguli cu privire la activitatea sa, respectiv: nu i-a comunicat fișa postului, i-a fixat un program de lucru excesiv, în sensul că lucra în timpul săptămânii de la ora 8 la ora 22, iar sâmbetele și duminicile astfel: sâmbăta de la ora 8 la 16, iar duminica de la ora 9 până la ora 14; nu i-a acordat corespunzător concediul de odihnă de 21 zile; nu i-a prezentat spre semnare statele de plată; nu i s-a acordat indemnizația pentru concediile medicale depuse cu nr. nr.- și respectiv nr.-, pe care le-a prezentat în original intimatei la data de 04.01.2008; salariul pe luna decembrie 2007 i-a fost acordat cu întârziere de 2 luni, a refuzat să emită adeverințe din care să rezulte calitatea sa de salariată a unității pârâte.
La data de 18.05.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând ca pârâta să fie obligată la plata tuturor drepturilor salariale reprezentând indemnizația pentru concediile de odihnă de care nu a beneficiat niciodată, arătând în acest sens că pârâta nu a respectat disp. art.139-141 Codul muncii; la plata orelor suplimentare, respectiv: a celor efectuate înafara programului de lucru în timpul săptămânii și a celor efectuate sâmbăta și duminica, arătând că pârâta a încălcat disp. art.111 Codul muncii privind durata programului de lucru și la daune morale pentru suferința psihică suferită ca urmare a comportamentului abuziv al reprezentantei pârâtei față de ea.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, arătând, că aceasta a efectuat concediul de odihnă și chiar i s-a plătit indemnizația aferentă; reclamanta nu a prestat muncă în afara duratei normale a timpului de lucru, fiind afirmația în sensul că programul său de lucru se derula zilnic până la ora 20, întrucât se lucra în două schimburi, iar sâmbăta și duminica activitatea era desfășurată de administratorul firmei și ocazional aceasta era ajutată de angajații firmei. A mai arătat pârâta că și-a achitat contribuțiile CASS, că a primit și înregistrat corespunzător certificatele de concediu medical prezentate de reclamantă și că i- eliberat adeverințele care atestă calitatea sa de salariat.
Pârâta a mai susținut că i s-au înmânat reclamantei atât fișa postului, cât și regulamentul de ordine interioară, că în activitatea firmei nu au existat nereguli și că activitatea reclamantei era deficitară sub aspectul comportamentului cu clienții.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.548/CM/16.03.2009, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Reclamanta a fost salariata pârâtei în funcția de asistent farmacie, începând cu data de 01.02.2005. Începând cu data de 06.08.2008, contractul de muncă al acesteia s-a suspendat la cererea sa, formulată la 29.07.2008, reclamanta beneficiind de concediul pentru îngrijirea copilului până la 2 ani.
Din cuprinsul contractului individual de muncă rezultă că programul său de lucru era între orele 8-16, de luni până vineri.
Analizând certificatele de concediu medical pentru care reclamanta susține că nu i s-a plătit indemnizația, prima instanță a constatat că acestea au fost emise pentru perioadele 27.12.2007-31.12.2007 și 01.01.2008-10.01.2008. La dosar au fost depuse de către pârâtă extrasele de cont ale reclamantei pentru perioada 01.02.2008-25.11.2008 și chitanțele de la filele 73-79, din care rezultă că aceasta i-a virat reclamantei indemnizația de concediu medical pentru decembrie 2007, ianuarie 2008, februarie 2008, martie 2008, aprilie 2008, mai 2008, iunie 2008, iulie 2008, august 2008,ceea ce se coroborează și cu răspunsurile reclamantei la interogatoriu.
Tot din răspunsurile reclamantei la interogatoriu a rezultat că pârâta și-a îndeplinit obligația de a-i înmâna acesteia atât de fișa postului, cât și Regulamentul de Ordine Interioară.
În privința orelor suplimentare, reclamanta nu a făcut dovada prestării acestora, în fișa de pontaj nefiind menționate, iar depoziția martorului este contradictorie, fiind înlăturată. Astfel, acesta a afirmat că a văzut-o pe reclamantă de mai multe ori lucrând sâmbăta și duminica și în timpul săptămânii până la ora 20, după care afirmă că nu mergea în week-end la farmacie și nici în cursul săptămânii.
Din actele de la filele 71-120, respectiv certificatul de atestare fiscală, fișele de pontaj, chitanțe emise de CEC Bank și din cele atașate dosarului - ordine de plată, state de plată, rezultă că pârâta a achitat reclamantei drepturile salariale și indemnizațiile pentru concediul de odihnă, precum și contribuția la CASS. De asemenea, din actele de la filele 36,70, rezultă că pârâta a eliberat adeverințe din care rezultă calitatea de salariat a reclamantei.
Cererea de acordare a daunelor morale a fost respinsă cu motivarea că în litigiile de muncă acestea pot fi acordate doar dacă sunt prevăzute expres prin contractul colectiv de muncă sau prin cel individual de muncă, așa cum s-a statuat prin Decizia nr.XL /07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, că instanța de fond a soluționat cauza pe baza unui probatoriu incomplet, ce nu poate fi complinit în fața instanței de recurs, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că nu s-a lămurit problema plății drepturilor salariale și cea a plății orelor suplimentare, neadministrându-se proba cu expertiză contabilă, care era absolut necesară pentru verificarea concordanței dintre orele lucrate și veniturile încasate.
S-a mai arătat că depoziția singurului martor audiat în cauză a fost înlăturată ca nesinceră fără a fi lămurite neconcordanțele din această depoziție și fără a fi audiați alți martori în cauză.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că s-au administrat toate probele necesare soluționării acțiunii sub toate capetele de cerere, iar instanța a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei.
Recursul este fondat.
Deși prin recursul scris sunt indicate ca motive de recurs dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă, iar apărătorul reclamantei a precizat, prin concluziile orale, ca temei de drept dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, față de dezvoltarea recursului este evident că acesta nu poate fi încadrat decât în dispozițiile art.312 al.5 Cod procedură civilă.
Raportat strict la aceste dispoziții se constată că instanța de fond nu a administrat toate probele necesare soluționării legale și temeinice a cauzei și, în special, a expertizei tehnice contabile prin care să se lămurească pe deplin situația plății drepturilor salariale, a concediilor de odihnă și a orelor suplimentare ale reclamantei, expertiză ce nu poate fi administrată în recurs, potrivit art.305 Cod procedură civilă.
Mai mult, nici măcar proba cu interogatoriul pârâtei nu a fost administrată legal, acesta nefiind semnat de reprezentantul legal al pârâtei Farmacia Medica Pitești, ci de către apărătorul acesteia, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 126 din dosar.
În aceste condiții și având în vedere și înlăturarea depoziției singurului martor audiat în cauză, fără suplimentarea probatoriului, este cert că instanța de fond nu a lămurit pe deplin situația de fapt supusă judecății, situație în care instanța de recurs nu-și poate exercita rolul de instanță de control judiciar.
În acest sens este și Decizia nr.XXI/12.06.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în recurs, casarea cu trimitere spre rejudecare, în materia conflictelor de muncă, se poate face nu doar în situațiile prevăzute de art.81 al.2 lit.a și b din Legea nr.168/1999, ci și atunci când prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului.
În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă va admite recursul de față, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta, domiciliată în, str.- Noi,.18 B,. B,.9, județul A, împotriva sentinței civile nr.548/CM din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind, cu sediul în Pitești, Calea B, - parter, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6/22.10.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
