Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răsp. patrim.-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 15
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în mun. B,-, județul împotriva sentinței civile nr. 1743 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic, pentru reclamanta intimată - COM SRL Câmpulung M, lipsă fiind pârâta recurentă și pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că reclamanta intimată a depus întâmpinare - prin serviciul arhivă, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru reclamanta intimată, solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 10.06.2009 și înregistrată sub nr-, reclamanta - COM SRL, a formulat acțiune în răspundere patrimonială în contradictoriu cu pârâtele și pentru că în baza probelor ce se vor administra să fie obligate la plata sumei de 5010 lei respectiv 3103 lei în sarcina lui și 1907 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a precizat că numita a fost angajată vânzătoare la - COM SRL la data de 18.02.2008, primind gestiunea nr.5 (), iar ca operator calculator la aceeași gestiune nr.5 la data de 01.06.2008, unde mai era angajată și. În baza contractelor de muncă, anexele acestora, cât și a fișei postului, cele 3 angajate aveau obligația de gestionare și justificare a bunurilor primite spre comercializare, supravegherea clienților pentru prevenirea furturilor, depunerea banilor din încasări, etc.
La data de 12.01.2009, conducerea societății a dispus efectuarea unui inventar la gestiunea nr.5 (), unde lucrau, și, constatându-se o lipsă în gestiune de 6853 lei.
Fiind gestiune colectivă, în baza art.267 din Codul Muncii, s- stabilit că fiecare gestionară să achite către societate suma de 2285 lei.
La data de 16.02.2009 s-a mai efectuat un inventar la aceeași gestiune și s-a constatat de aceasta dată o lipsa totală de 6263 lei, care a fost repartizată câte 1375 lei pentru, și și 2137 lei pentru.
După efectuarea inventarului, și au fost de acord să achite sumele ce le-au revenit ca lipsă în gestiune, iar și au declarat că sunt de acord cu modul în care s-a făcut inventarul și că vor achita sumele ce le revin ca obligații de plată. Au luat concediu fără plată câte 30 de zile după care nu s-au mai întors la serviciu.
Din cercetarea administrativă efectuată s-a constatat că atât cât și au luat mărfuri din gestiune pe care inițial le treceau pe niște foi și pe care nu le-au mai achitat. Până la formularea acțiunii, a achitat suma de 1318 lei, rămânând datoare cu 3103 lei, iar a achitat suma de 1752 lei, rămânând datoare cu suma de 1907 lei.
În dovedirea acțiunii reclamanta depune la dosar referatul nr. 913/06.04.2009 prin care s-a propus desfacerea disciplinară a contractelor individuale de muncă ale celor 2 pârâte, contractele individuale de muncă fișele postului, declarațiile de cercetare disciplinară ale celor 2 pârâte, angajamentele lor de plată, notele explicative, procesul verbal de inventariere și listele de inventar, precum și copiile foilor în care erau înregistrate mărfurile luate de și fără a achita contravaloarea lor, documente ce au stat la baza angajării răspunderii materiale a celor 2 salariate.
Pârâtele nu au depus întâmpinare și nu și-au făcut nici o apărare în cauză.
La termenul din 15 oct.2009, reclamanta depune precizări la acțiune în sensul de a-și restrânge acțiunea doar cu privire la numita, deoarece s-a prezentat la sediul societății și a achitat suma de 1907 lei, reprezentând lipsa în gestiune, constatată la cele 2 inventare, recuperând astfel prejudiciul reținut în sarcina sa.
Prin sentința civilă nr.1743 din 15 octombrie 2009 Tribunalul Suceavaa luat act de renunțarea reclamantului la judecată față de pârâta în temeiul dispozițiilor art.246 cod procedură civilă; a admis în parte acțiunea având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială" privind pe reclamanta - COM SRL cu sediul în municipiul Câmpulung M, județul S în contradictoriu cu pârâta și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3103 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce o privește pe pârâta, instanța în temeiul art. 246 cod procedură civilă, având în vedere precizările reclamantei că înțelege să renunțe la judecată față de pârâta, a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cauzei față de această pârâtă.
Cu privire la pârâta instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art.270 alin 1 muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Prin urmare, pentru antrenarea răspunderii civile contractuale, este necesar a fi întrunite cumulativ 5 condiții: dovada calității de salariat la societatea reclamantă, dovada prejudiciului cauzat patrimoniului societății, fapta ilicită și personală a angajatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Toate aceste condiții au fost dovedite în cauză, pârâta a avut calitatea de gestionară la Cip Com SRL, fiind angajată la această societate începând cu data de 20 februarie 2008, după cum reiese din contractul individual de muncă al acesteia și din fișa postului aferentă funcției ocupate de pârâtă.
În această calitate pârâta împreună cu alte persoane (, și ) prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, anume de primire, păstrare și eliberare a bunurilor în condiții de legalitate și în așa fel încât să nu se ajungă la pierderea, distrugerea sau dispariția bunurilor pe care le aveau în gestiune, mai exact prin luarea de mărfuri din gestiune fără a plăti contravaloarea acestora, a produs cu intenție societății reclamate un prejudiciu de 13.116 lei, din care partea de prejudiciu nerecuperat de la pârâtă este de 3.103 lei, fapt dovedit în cauză prin listele de inventar și alte înscrisuri.
Pârâta a recunoscut că a produs acest prejudiciu reclamantei, luându-și pentru recuperarea prejudiciului două angajamente de plată. Cu toate acestea pârâta nu a achitat valoarea prejudiciului produs reclamantei.
Angajamentul de plată nu constituie titlu executoriu, astfel încât în situația în care salariatul nu plătește de bună voie, utilitatea angajamentului se manifestă doar sub aspect probatoriu în cadrul unei acțiuni în răspundere patrimonială.
În atare situație, s-a reținut că din actele și lucrările dosarului reiese în mod clar și fără echivoc că sunt întrunite elementele răspunderii patrimoniale prevăzute în mod expres în art. 270 alin 1 muncii astfel încât pârâta să poată fi obligată la plata contravalorii prejudiciului creat reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță sau, în subsidiar, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că a fost dovedit atât prejudiciul cât și legătura de cauzalitate, deoarece magazinul era informatizat sub aspectul gestiunii mărfurilor, intrarea și ieșirile de mărfuri se făceau prin introducerea codului d e bare, iar la inventarele efectuate au rezultat date complet diferite ceea ce pune sub semnul îndoielii profesionalismul celor care au efectuat inventarul.
În subsidiar a susținut că nu i-au fost respectate drepturile prevăzute de Codul Muncii, neavând posibilitatea de a asista la efectuarea inventarului, astfel încât legătura de cauzalitate nu poate fi dovedită.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în conformitate cu prevederile art. 304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.270 alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În speță, prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta a dovedit faptul că pârâta recurentă a produs o pagubă societății în valoare de 3103 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor lipsă în gestiune.
Recurenta nu a contestat această situație de fapt, semnând chiar mai multe angajamente de plată cu privire la sumele lipsă, astfel încât, avându-se în vedere și recunoașterea sa cât și probele administrate nu apare ca fiind susținută critica vizând nedovedirea legăturii de cauzalitate între fapta sa și prejudiciul produs.
Nici criticile referitoare la faptul că inventarul nu s-a efectuat în prezența sa nu sunt întemeiate atâta timp cât din înscrisurile depuse la filele 16-21 dosar fond, rezultă că societatea a invitat-o de mai multe ori la sediu pentru reglementarea situației, iar din cuprinsul angajamentelor de plată întocmite rezultă că a avut cunoștință de inventarele întocmite, nefăcând obiecțiuni asupra corectitudinii acestora.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta, domiciliată în mun. B,-, județul împotriva sentinței civile nr. 1743 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:.
Tehnored. ex.2
15.01.2010
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Andrieș Maria
