Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1647/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR. 2786,-
DECIZIA NR. 1647
Ședința publică din data de 18 august 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei nr.208 din 30 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- formulată de contestatoarea - "" - R S cu sediul în R S,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în R S, str.-,.15,.4, județul
Contestația scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru contestatoarea - - R S, consilier juridic din Colegiul Consilierilor Juridici B, și pentru intimatul, avocat din Baroul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că din partea intimatului s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, la care s-a anexat împuternicirea avocațială a doamnei avocat din Baroul Buzău.
Curtea înmânează reprezentantului contestatoarei un exemplar al întâmpinării formulate de intimat.
Consilier juridic, pentru contestatoarea - - R S, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și pentru a fi adusă la cunoștința societății ce o reprezintă.
Avocat pentru intimatul declară că se opune cererii de amânare motivat de faptul că aceasta a fost depusă cu 5 zile înaintea termenului de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art.320 alin.2 Cod procedură civilă, cât și față de obiectul cererii - contestație în anulare - care se judecă de urgență și cu precădere.
Curtea, având în vedere că întâmpinarea formulată de intimat a fost depusă în termen procedural, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de contestatoare prin reprezentant.
Consilier juridic, pentru contestatoare, și avocat, pentru intimat, declară că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru contestatoarea - - R S, consilier juridic solicită admiterea contestației, anularea deciziei nr.208/30.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
Precizează că temeiul contestației este cel prevăzut de art.318 Cod procedură civilă. Arată că prin hotărârea contestată s-a reținut că nu s-a făcut dovada contractului personal și ilicit al faptei intimatului, al prejudiciului produs și nu există nicio vinovăție.
Învederează că din actul de decizie luat în legătură cu aprovizionarea combustibilului, respectiv când s-a dispus necesarul și plata acestuia, precum și din contractul individual de muncă s-a dovedit calitatea de salariat al intimatului.
Din procesul-verbal încheiat de Garda Financiară B rezultă, fără putință de tăgadă, fapta ilicită săvârșită de intimat.
Solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Având cuvântul în fond pentru intimatul, avocat solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare formulate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art.317 Cod procedură civilă - necompetență sau vicii de procedură - și de art.318 Cod procedură civilă - greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicarea greșită a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii.
Arată că instanța de recurs a avut în vedere și a analizat toate probele, pronunțându-se asupra tuturor motivelor de recurs, astfel că apreciază că prezenta contestația nu se încadrează în motivele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă.
Solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 22.07.2008 sub nr- reclamanta - - RSa chemat in judecată pe pârâtul pentru a fi obligat să-i plătească cu titlu de despăgubiri suma de 323.046 lei, din care: 21.191 lei - impozit pe profit, 27.974 lei - TVA, 73.939 lei - accize și 199.942 lei - dobânzi.
În motivarea cererii, unitatea reclamantă a arătat că pârâtul, în calitate de director general al societății în perioada 2000-2006, se face vinovat, potrivit procesului verbal de control încheiat de Garda Financiară B împreună cu IPJ B la 30.07.2002, de aprovizionarea a 315 tone de reziduuri petroliere pentru care s-au întocmit acte de recepție pentru un produs superior calitativ, respectiv pentru combustibil lichid ușor () tip 3, faptă care a avut drept consecință, ca urmare a substituirii produselor primite, plăți în plus față de furnizori cu titlu de preț, precum și păgubirea bugetului de stat prin decontarea ilegală a TVA, neplata impozitului pe profit și a accizelor.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar procesul verbal de control încheiat la 30.07.2002 de Garda Financiară - Secția B și IPJ și decizia nr.1707 din 12 mai 2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 3363/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 23.09.2008, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că nu a produs nicio pagubă unității reclamante și că nu se face vinovat de substituirea produselor recepționate, invocând în apărare sentința penală nr.163/2004 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, decizia penală nr.431/2004 a Tribunalului Buzău și decizia penală nr.350/2005 a Curții de Apel
Prin sentința nr.1142 din 12 noiembrie 2008, Tribunalul Buzăua respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - R S, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia penală nr.350 din 13 aprilie 2005 Curții de APEL PLOIEȘTIs -a statuat cu certitudine, lipsa intenției, a vreunei contribuții a inculpatului, în sensul eludării legii în derularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între - - R S și - C Com SRL și că nu a existat intenția acestuia de a se sustrage de la plata taxelor, iar, potrivit art.22 alin.1 pr.civilă, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ca atare, instanța de fond a reținut că acțiunea în pretenții formulată de către reclamantă este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta - -, cerere înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea recursului s-a invocat nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 pr.civilă, întrucât intimatul, în calitate de director general și de prim gestionar al societății, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, ceea ce a produs prejudicii firmei, așa cum rezultă din actele administrate, întrucât pentru nerespectarea clauzelor contractuale, privind aprovizionările cu combustibil lichid ușor, societatea a plătit în mod nelegal suma de 20.708 lei, cu care s-au majorat în mod nejustificat costurile societății.
Un alt motiv de recurs invocat a fost cel potrivit căruia susținerile instanței de fond sunt în contradicție cu actele dosarului, câtă vreme, prin decizia penală nr.350 din 13.04.2005 se face precizarea că "se lasă nesoluționată latura civilă", ceea ce se prezumă că a fost soluționată numai latura penală, pentru care motivația din considerentele instanței de fond, care fac trimitere la art.22 alin.1 pr.penală, nu au nicio acoperire de drept.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare pe calea căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.270 Codul Muncii pentru angajarea răspunderii sale materiale, atâta vreme cât prin decizia penală la care face trimitere recurenta, s-a reținut nevinovăția sa în comiterea respectivelor fapte.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2009, intimatul a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia, câtă vreme disp. art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă nu se regăsesc în motivele de recurs, excepție pe care instanța a supus-o dezbaterii contradictorii a părților.
Prin decizia nr.208 din 30 ianuarie 2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul reclamantei, menținând soluția pronunțată de prima instanță.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit art.303 alin.1 Cod pr. civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art.306 alin.1 pr.civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2. Așa cum rezultă din cererea de recurs, recurenta a formulat această cale de atac și a motivat-o la data de 12.12.2008, în limitele termenului imperativ de 10 zile de la data comunicării hotărârii recurate, îndeplinindu-și, așadar, această obligație procesuală. Criticile expuse de către sus-numita, așa cum au fost prezentate anterior, se înscriu în disp. art.304 pct.9, potrivit căruia modificarea unei hotărâri este posibilă atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Curtea urmând a aprecia asupra caracterului fondat sau nefondat al acestor critici. În consecință, în baza art.137 pr.civilă coroborat cu art. 306 și 305.pr.civilă, instanța de recurs a respins excepția nulității recursului, pentru nemotivare, ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat caracterul nefondat al recursului pe ambele motive invocate, întrucât, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a unei persoane în temeiul art.270 alin.1 din Codul Muncii invocat de către reclamanta-recurentă, trebuie îndeplinite cumulativ anumite condiții imperative privitoare la calitatea de salariat a celui chemat în judecată, fapta ilicită și personală a acestuia săvârșită în legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Instanța de recurs a mai reținut că, în prezenta cauză recurenta-reclamantă nu a făcut în nici un fel dovada caracterului personal și ilicit al faptei pârâtului, al prejudiciului produs și nici a vinovăției acestuia. În mod deosebit neîntrunirea acestei din urmă condiții, rezultă cu certitudine din considerentele deciziei penale nr.350 din 13 aprilie 2005, potrivit cărora nu reiese din nicio probă a dosarului împrejurarea că inculpatul ar fi cunoscut de faptul substituirii calității produselor, că nu avea de unde să cunoască activitatea nelegală as firmelor angajate în derularea contractelor, fiind străin de faptele de substituire de produse, precum și de împrejurarea că produsul III ar fi rezidual; mai mult decât atât, instanța penală a statuat în mod definitiv faptul că inculpatul nu a dispus completarea necorespunzătoare a actelor contabile, ceea ce a condus la excluderea vreunei intenții a sa sau a altei forme de vinovăție în comiterea acestor fapte. Ca atare, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, în conformitate cu art.22 alin.1 pr. penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
În niciun caz, aplicabilitatea acestui din urmă text de lege nu poate fi înlăturată prin faptul că în cuprinsul și în dispozitivul aceleași hotărâri penale, se menționează faptul că se lasă nesoluționată latura civilă. Această mențiune are în vedere, în mod indubitabil, faptul că acțiunea civilă promovată de către DGFP B în cadrul procesului penal, nu poate fi soluționată prin hotărârea pronunțată în urma acestuia, tocmai avându-se în vedere considerentele care au indus concluzia nevinovăției inculpatului, intimat în prezenta cauză. În nici un caz această mențiune nu poate avea influență asupra aprecierii, în contradicție cu hotărârea penală, în sensul existenței vreunui aspect de vinovăție în sarcina sus-numitului.
În considerarea acestor argumente, în temeiul art.312 alin.1 pr.civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul și a menținut ca legală și temeinică, hotărârea primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a promovat contestație în anulare contestatoarea - - R
În esență, contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs invocate, intimatul având calitatea de salariat, iar faptele imputabile acestuia regăsindu-se în procesul verbal al Gărzii Financiare
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, potrivit art.318 pr.civ. Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.318 alin.1 pr.civ. pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:
- instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare;
- această omisiune să se fi produs din greșeală.
Curtea reține că cercetarea motivelor de recurs de către instanța de recurs rezultă din faptul că această instanță a reținut că recurenta-reclamantă nu a făcut în nici un fel dovada caracterului personal și ilicit al faptei pârâtului, al prejudiciului produs și nici a vinovăției acestuia. În mod deosebit neîntrunirea acestei din urmă condiții, rezultă cu certitudine din considerentele deciziei penale nr.350 din 13 aprilie 2005, potrivit cărora nu reiese din nicio probă a dosarului împrejurarea că inculpatul ar fi cunoscut de faptul substituirii calității produselor, că nu avea de unde să cunoască activitatea nelegală as firmelor angajate în derularea contractelor, fiind străin de faptele de substituire de produse, precum și de împrejurarea că produsul III ar fi rezidual; mai mult decât atât, instanța penală a statuat în mod definitiv faptul că inculpatul nu a dispus completarea necorespunzătoare a actelor contabile, ceea ce a condus la excluderea vreunei intenții a sa sau a altei forme de vinovăție în comiterea acestor fapte.
Prin urmare, Curtea reține că în cazul în care instanța de recurs a cercetat motivele de casare, dar a apreciat, în mod deliberat, probele administrate într-un alt mod decât cel solicitat de contestatoare, nu se poate reține că această instanță a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest fel nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, în caz contrar contestația devenind un recurs la recurs.
Față de considerentele expuse, apreciind ca temeinică și legală decizia atacată, în baza art.320 pr.civ. Curtea urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei nr.208/30.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, formulată de contestatoarea - - R S cu sediul în R S,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în R S, str.-,.15,.4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.4 ex./27.08.2009
/
Dosar recurs - Curtea de APEL PLOIEȘTI
jud.rec.-
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Cristina Mihaela Moiceanu Violeta
