Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1680/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1680/R-CM
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta - SRL - Sucursala, cu sediul în P,- F, județul A, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat --, B, nr.1, corp B3,.2, 47, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1060/CM din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 30 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 06 2009 și ulterior la data de 13 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 04.02.2009, reclamanta " " - Sucursala Pac hemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 3.522,13 lei, reprezentând prejudiciul cauzat în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în perioada cât a prestat activitate în cadrul societății reclamante, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta a prestat activitate în cadrul societății reclamante în calitate de vânzător - gestionar, la punctul de lucru " ", începând cu data de 07.04.2008, în baza contractului de muncă nr.-/07.04.2008.
La data angajării, societatea reclamantă a instruit-o pe pârâtă cu privire la atribuțiile de serviciu și i-a predat gestiunea punctului de lucru " " în baza inventarului de predare - primire a bunurilor. De la această dată pârâta a schimbat încuietorile de la ușile de acces în "ul ", fiind astfel unica deținătoare a cheilor.
Cu prilejul operațiunilor de inventariere desfășurate în baza deciziei nr.206/31.05.2008, în prezența pârâtei, la data de 31.05.2008 s-a constatat o lipsă în gestiunea pârâtei în cuantum de 1.935, 20 lei.
Pârâta a recunoscut că este singura responsabilă de producerea prejudiciului, astfel că la data de 12.06.2008, între părți s-a încheiat convenția înregistrată sub nr.136/12.06.2008, prin care pârâta s-a obligat să repare integral prejudiciul produs, de 1.935,20 lei, în rate lunare, însă nu a respectat decât parțial convenția, achitând suma de 200 lei la data de 24.06.2008, suma de 300 lei la data de 30.06.2008 și suma de 400 lei la data de 22.07.2008.
Diferența de 1.035,10 lei din prejudiciul cauzat reclamantei a rămas neacoperit.
La data de 25.06.2008, urmare a unui nou inventar, efectuat în prezența pârâtei la gestiunea " ", s-a constatat o nouă lipsă în gestiune în valoare de 14,05 lei. Cu acest prilej pârâta a declarat faptul că inventarul s-a desfășurat în prezența sa și nu are obiecțiuni cu privire la modul în care s-a realizat inventarul.
În baza deciziei nr.125/2008 emisă de reclamantă, începând cu data de 26.05.2008, contractul individual de muncă al pârâtei a încetat.
Aceasta a fost reangajată de reclamantă în funcția de vânzător - gestionar la punctul de lucru " ", în baza contractului individual de muncă nr.-/2009, începând cu data de 15.07.2008, dată la care i-a fost predată gestiunea punctului de lucru " " și schimbate încuietorilor de la ușile de acces, pârâta fiind astfel unica deținătoare a cheilor.
Cu prilejul operațiunilor de inventariere desfășurate în baza deciziei nr.250/2008, în prezența pârâtei, la data de 05.09.2008 s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 212,21 lei, iar ca urmare a inventarierii din data de 26.1.12008, efectuată în baza deciziei nr.293/2008, s-a constatat o lipsă în gestiune de 2260,67 lei.
Ulterior datei de 26.11.2008 pârâta nu s-a mai prezentat la serviciu, fiind convocată în scris prin convocarea nr.985/28.11.2008 în vederea predării gestiunii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1060/CM din 23.06.2009, cu majoritate, a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1035,20 lei despăgubiri, precum și suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a efectuat prestații în beneficiul reclamantei în perioada 7.04.2008- 25.06.2008, în calitate de vânzător - gestionar la punctul de lucru " " în baza contractului individual de muncă nr.-/7.04.2008, precum și în perioada 15.07.2008 - 26.11.2008 la punctul de lucru " ", în baza contractului de muncă nr.-/15.07.2008.
La data de 12.06.2008, conform notei de constatare cu nr.79 s-a efectuat inventarierea gestiunii de mărfuri la punctul de lucru " ", în urma căreia rezultat o lipsă în gestiune în valoare de 1935,20 lei, iar în urma inventarierii din 28.06.2008 s-a înregistrat o lipsă în gestiune de 14,05 lei.
La data de 25.06.2008 contractul individual de muncă al pârâtei a încetat, însă la data de 15.07.2008 a fost reangajată tot în funcția de vânzător - gestionar la punctul de lucru " ".
Din nota de constatare nr.83/16.09.2008 rezultă că s-a efectuat inventarierea gestiunii de mărfuri la acest punct de lucru, în urma căreia a rezultat o lipsă în gestiune de 212,21 lei, iar din nota de constatare nr.89/28 2008 rezultă că în urma inventarierii din data de 26 2008 s-a înregistrat o lipsă în gestiune de 2.260,67 lei.
În cele patru note de constatare există mențiunea că gestionarul nu are nici un fel de obiecțiuni cu privire la modul în care s-au desfășurat operațiunile de inventariere și își însușește în totalitate cuantumul lipsurilor din gestiune, cât și vina producerii acestora, între gestionar și societate încheindu-se un angajament de plată.
A reținut prima instanță că angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator, potrivit art.270 alin.1 Codul muncii presupune încălcarea, cu vinovăție, de către acesta a unei obligații ce își are izvorul în contractul individual de muncă, fișa postului sau îndatoririle prevăzute de legi și alte acte normative, fapt ce cauzează un prejudiciu în patrimoniul angajatorului. Prejudiciul trebuie să fie real, cert, evaluarea pagubei stabilindu-se în baza unor date economice concrete, iar dovada certitudinii cade în sarcina angajatorului.
Or, cele patru note de constatare depuse la dosar emană de la reclamantă și nu sunt însușite prin semnătură de către pârâtă.
Singurul înscris însușit de pârâtă este "Convenția" nr.136/12.06.2009, prin care recunoaște că a prejudiciat-o pe reclamantă cu suma de 1.935,20 lei pe care s-a obligat s-o achite în rate până la 31 decembrie 2008, însă a achitat numai 900 lei.
Cu privire la celelalte înscrisuri semnate de către pârâtă, s-a reținut că din conținutul acestora nu rezultă că pârâta are o lipsă în gestiune de 3.522,13 lei, iar reclamanta nu a făcut dovada înregistrării în contabilitate a acestei sume ca prejudiciu produs de pârâtă, ceea ce înseamnă că întinderea acestuia nu are caracter de certitudine.
Întrucât pârâta a recunoscut prejudiciul în sumă de 1935,20 lei produs reclamantei, din care a achitat 900 lei, în baza dispozițiilor art.270 Codul munciia fost admisă în parte acțiunea, așa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta " " - Sucursala P, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art.3041Cod procedură civilă.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta arată că Legea nr.22/1969, prin art.25 alin.1 instituie o prezumție de vinovăție în sarcina gestionarului căruia i s-a constatat o lipsă în gestiune, iar sarcina probei în răsturnarea acesteia îi revine gestionarului.
Cuantumul lipsurilor a fost determinat prin confruntarea stocului faptic cu cel scriptic, iar pârâta a fost singurul gestionar al punctelor de lucru " " și " " și singura persoană ce a deținut cheile de acces.
Față de cele expuse, se solicită admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Verificând actele de la dosar, în raport cu critica formulată, Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce preced:
Potrivit dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.22/1969, "gestionarul răspunde integral față de unitate pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa".
Conform art.26 din Legea nr.22/1969, "gestionarul răspunde integral și în cazul în care atribuțiile sale, fiind exercitate, potrivit dispozițiilor legale, de un delegat sau de o comisie, se constată o pagubă fără a se putea stabili că aceasta s-a produs în absența gestionarului".
Rezultă, din interpretarea acestor dispoziții legale, că prin această lege specială s-a instituit o prezumție relativă de culpă în sarcina gestionarului.
În același sens este și practica judiciară, care a statuat că în cazul lipsurilor cantitative în gestiune, culpa gestionarului se prezumă.
Ca o consecință a acestei prezumții de vinovăție a gestionarului, sarcina probei se răstoarnă, aceasta revenindu-i gestionarului.
Prin decizia nr.45 din 24.04.1996 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.25 din Legea nr.22/1969.
De asemenea, prin decizia nr.446 din 26 octombrie 2004 Curții Constituționale, a fost respinsă și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.26 din Legea nr.22/1969.
În speța dedusă judecății, intimata-pârâtă a semnat toate procesele verbale de inventariere prin care s-au constatat lipsurile în gestiune, pârâta a fost singurul gestionar al celor două puncte de lucru și cea care a deținut cheile de acces, astfel că, având în vedere și prezumția relativă de culpă în sarcina acesteia, cât și faptul că prejudiciul este în integralitate dovedit, prin confruntarea stocului faptic, conform listelor de inventariere întocmite la realizarea inventarelor, liste cu privire la care pârâta a declarat că nu are niciun fel de obiecțiuni, cu stocul scriptic, rezultat din fișele contabile, se impunea admiterea în totalitate a acțiunii, în baza dispozițiilor art.270 din Codul muncii.
În consecință, critica invocată este întemeiată, așa încât, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul și se va modifica sentința în parte, în sensul că va fi obligată pârâta să plătească recurentei-reclamante suma de 3.522,13 lei, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în perioada cât a prestat activitate în cadrul societății-reclamante.
Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admire recursul declarat de reclamanta " " - Sucursala, cu sediul în P,- F, județul A, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat --, B, nr.1, corp B3,.2, 47, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1060/CM din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Modifică în parte sentința, în sensul că obligă pe pârâta, domiciliată în P,-, - 15,.A,.6, județul A, să plătească reclamantei suma de 3.522,13 lei, despăgubiri.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- -, - -,
Grefier,
,
Red.
Tehnored.
Ex.6/27.11.2009.
Jud.fond:.
.
OPINIE SEPARATĂ
În sensul că recursul este nefondat, întrucât tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Constat că legal, cu majoritate, prima instanță a reținut că potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii, angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator presupune încălcarea cu vinovăție de către acesta a unei obligații ce își are izvorul în contractul individual de muncă, fișa postului sau îndatoririle prevăzute de legi și alte acte normative, fapt ce cauzează un prejudiciu în patrimoniul angajatorului, în suma de 3.522,13 lei reprezentând lipsă în gestiune.
Din probele de la dosar, rezultă că reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul este real și cert, întrucât în contabilitate nu este consemnată suma de 3.522,13 lei reprezentând lipsă în gestiune, astfel că din punct de vedere contabil paguba nu există.
În aceste condiții, lipsa evidențierii prejudiciului conduce la neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute de art.270 din Codul muncii.
Este adevărat că în sarcina pârâtei trebuie reținută suma de 1.935,20 lei din care aceasta a achitat 900 lei, ținând cont de recunoașterea angajatei, astfel că în mod legal tribunalul a admis parțial acțiunea și a obligat intimata să plătească societății angajatoare suma de 1.035 lei.
Pentru aceste considerente, constat că în baza art.312 din Codul d e procedură civilă trebuia respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta " " - Sucursala P împotriva sentinței civile nr.1060/CM din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Judecător,
- -,
Tehnored.
10.12.2009.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
