Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1674/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1674/R-CM
Ședința publică din 13 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, B,-, sector 5 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, Pitești,-, județul A, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.124/F-CM din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice, intimata-reclamantă, intimatul-pârât Guvernul României și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție depune la dosar delegații de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentului-pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție solicită admiterea recursului său așa cum a fost motivat în scris, modificarea sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii reclamantei. Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții și chematul în garanție să acorde creșterile salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului României nr.10/2007, cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007; acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de încadrare brut lunar pentru perioada de 1 ianuarie 2008 - 16 ianuarie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective: plata sporului de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară (în subsidiar spor de periculozitate de 10% din indemnizația de încadrare brută lunară în aceleași condiții de periculozitate, începând cu data de 16 ianuarie 2004, actualizat cu indicele de inflație până la data executării sentinței proporțional cu timpul efectiv lucrat; acordarea sporului de 10% calculat la salariul de încadrare brut lunar, începând cu data de 1 ianuarie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este grefier la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești. Prin Ordonanțele Guvernului României nr.6,8,10 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Art.6 alin.2 din Codul muncii consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, Guvernul României a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Art.10 din Legea nr.554/2004 dispune că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, sens în care sunt și dispozițiile art.3 pct.1 Cod procedură civilă.
Deci, având în vedere calitatea pârâtei ori obiectul acțiunii se constată că instanța respectivă nu este competentă să soluționeze cauza de față.
Prin întâmpinarea formulată, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a susținut că acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare.
Reclamanta a solicitat creșterile salariale în condițiile în care nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
S-a mai arătat că nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale personalului auxiliar de specialitate și s-au acordat personalului contractual în condițiile în care nu poate constitui o discriminare nici situația în care aceasta din urmă categorie profesională nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință sectorială utilizată pentru școlarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea.
În ceea ce privește capătul doi din acțiune prin care reclamanta a solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la salariul de încadrare brut lunar, pentru perioada 1 august 2008 - 16 ianuarie 2008, pârâtul a solicitat respingerea ca neîntemeiat, arătând că în mod greșit reclamanta susține că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat odată cu adoptarea OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin nr.OUG83/2000 a fost abrogat în mod expres art.47 din Legea nr.50/1996 pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea.
Tot astfel, pârâtul a arătat că nu există o dispoziție imperativă privind acordarea sporului de periculozitate de 15% personalului auxiliar de specialitate.
Reclamanta solicită acordarea unui spor de periculozitate în condițiile în care beneficiază deja de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebit de grele și vătămătoare sau periculoase, spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr.80 din 28 aprilie 2006.
Față de solicitarea reclamantei cuprinsă în capătul nr.4 din cerere de a i se acorda sporul de 10% din indemnizația de încasare brută lunară, începând cu data de 1 august 2008, având în vedere discriminarea față de grefierii care participă la efectuarea actelor în cauzele privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și a celor care sunt secretarii comisiilor de cercetare averii, pentru perioada iulie 2004 - iulie 2007, este de asemenea neîntemeiat.
care își desfășoară activitatea de mai sus, au condiții de muncă mai grele, volumul de muncă și calitatea acesteia fiind mai mare și respectiv mai ridicată, a determinat pe legiuitor să acorde acestei categorii sporul de care se face vorbire de reclamantă.
Această indemnizație lunară nu este un drept cu caracter permanent ci un drept temporar acordat în raport cu timpul efectiv lucrat în activități speciale.
Prin sentința civilă nr.124/F-CM din 22 octombrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis în parte acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție și a obligat pe pârâții Guvernul României, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor să acorde reclamantei creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007, astfel: 5% începând cu data de 1.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; 2% începând cu data 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007; 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Au mai fost obligați aceiași pârâți la plata sporului de 50%, risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru perioada 1.01.2008-16.01.2008, cu aplicarea indicelui de inflație, la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâților susmenționați fondurile necesare achitării drepturilor salariale amintite.
Au fost respinse capetele trei și patru din acțiune.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Respinge acțiunea față de pârâtul Guvernul României a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de grefieră la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești.
Prin Ordonanța nr.8 din 24 ianuarie 2007 se stabilesc salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art.39 din OUG nr.27 din 29 martie 2006, în cuantum de 280,64 RON.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului.
Salariul,se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor.
Prin OG nr.10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1 salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul din septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și celorlalte categorii profesionale.
Unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este cel al nediscriminării, stipulat de art.5 din Cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică s-a apreciat a fi discriminatorie.
Art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor, iar în raport de art.20 din Legea fundamentală art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru muncă egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
OG nr.10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1. personalul bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, 2 personalul salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Reclamanta se află în situație comparabilă cu persoanele la care se referă OG nr.10/2007, în sensul că este persoană salariată de la bugetul de stat.
Aceste încadrări anuale au ca scop acoperirea inflației și trebuie să fie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora din ei.
Ca atare, primul capăt de cerere din acțiunea formulată de reclamantă s-a constatat a fi întemeiat.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive.
În conformitate însă cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare, astfel că față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantei, chematul în garanție are calitate procesuală pasivă.
Reclamanta a mai solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de încadrare brut lunar pentru perioada 1 ianuarie 2008 - 16 ianuarie 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prevede că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă acest text de lege a fost abrogat prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Legea nr.50/1996 este o lege ordinară față de dispozițiile art.72 din Constituția României, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în legea fundamentală se poate interveni pe calea ordonanțelor în domeniul legii ordinare.
Prin nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.33/2001 s-a realizat un nou sistem de salarizare prin stabilirea de indemnizații lunare pe funcții, în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, precum și cu vechimea în magistratură prevăzute de Legea nr.92/1992 ca formă unică de remunerare a activității acestora.
Incidența art.20 din alin.2 din Constituția României iese din discuție pentru că nu este vorba de reglementări interne cu privire la proprietate și care să aibă un conținut în contradicție cu reglementările internaționale.
Dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea n 50/1996 republicată.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Legea nr.50/1996 deși lege organică a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, aspect ce contravine Constituției.
S-a justificat îngrădirea exercițiului dreptului reclamantei la un spor de 50% din salariul de bază brut, prin aceea că OG nr.83/2000 a stabilit un nou sistem de salarizare.
Includerea sporurilor abrogate în salariile de bază, respectiv în coeficientul de multiplicare este în contradicție cu intenția declarată de majorare a veniturilor salariale.
Salariul de bază constituie partea principală sau fixă a salariului total iar sporurile formează partea variabilă a salariului.
Aceste se plătesc pentru compensarea efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG83/2000 ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Ca atare, acțiunea reclamantei privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% a fost privită ca întemeiată.
Reclamanta a mai solicitat acordarea sporului de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data de 16 ianuarie 2004 actualizat cu indicele de inflație.
Prin nr.OUG27/2006 art.7 alin.1 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, s-a stabilit, că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor magistraților existenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizație de încadrare brută lunară proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Reclamanta beneficiază însă de un asemenea spor acordat conform Ordinului Procurorului General nr.80/2006.
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile suportate din fondurile defalcate special de la bugetul de stat sau bugetele fondurilor speciale nu pot fi în principiu negociate, modul de salarizare fiind stabilit prin lege.
Nu a fost primită nici susținerea privind tratamentul diferențiat al reclamantei cu alte categorii sociale pentru a se vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, sporul fiind deja plătit.
Ca atare, pretențiile reclamantei pentru plata sporului de periculozitate de 15% sunt neîntemeiate.
A mai solicitat reclamanta a i se acorda sporul de 10% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 1 august 2008, având în vedere discriminarea față de grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei de cetățenie, precum și a celor care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii pentru perioada iulie 2004 - iulie 2007.
Potrivit art.19 din Legea nr.50/1996, grefierii care participă la efectuarea unor asemenea acte beneficiază de un spor de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Voința legiuitorului a fost însă expres exprimată în cuprinsul art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996, precum și a art.3 alin.8 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Reclamanta nu a depus o muncă egală cu personalul la care face referire și ca atare nu poate fi retribuită cu un salariu egal.
Pentru toate considerentele de mai sus, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte numai cu privire la capetele de cerere 1 și 2, fiind respinsă acțiunea pentru capetele de cerere 3 și 4, precum și acțiunea față de pârâtul Guvernul României, care nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței civile nr.124/F-CM/22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care au criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat, în esență, o critică de nelegalitate în sensul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții și s-a admis acțiunea și în contradictoriu cu acest Minister, obligându-l să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale.
De asemenea, s-a precizat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, iar prima instanță în mod greșit a obligat această instituție să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești, întrucât respectiva instituție nu a avut raporturi de muncă cu reclamanta și Ministerul Finanțelor nu este ordonatorul principal de credite, astfel că nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În drept a fost încadrat acest recurs pe dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat, în esență, următoarele motive de recurs, de netemeinicie și nelegalitate:
- în mod nelegal prima instanță a obligat această instituție la plata drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2%, 5% și 11% la salariul de bază, prevăzute de nr.OG10/2007, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești, o asemenea acțiune fiind inadmisibilă, iar în temeiul art.137 din Codul d e procedură civilă trebuia admisă excepția inadmisibilității;
S-a arătat în dezvoltarea acestui motiv de recurs, că instanța de fond a acordat în mod nelegal aceste creșteri salariale prevăzute de art.1 alin.1 din nr.OG10/2007, în condițiile în care reclamanta nu face parte din categoria personalului contractant și nici din categoria personalului ce ocupă funcții de demnitate publică, iar acordarea acestor creșteri salariale doar unor categorii profesionale prin actul normativ sus-citat nu constituie o discriminare, întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere efectuată pe bază de rasă, etnie, limbă, religie, etc.
- față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat recurs în interesul legii, iar instanța supremă prin decizia nr.21 din 10 martie 2008 admis recursul în interesul legii și a interpretat și aplicat unitar dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2008;
S-a considerat că efectele aplicării dispozițiilor art.329 din Codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007, iar pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, așa cum este cazul și în speță, se solicită respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
De asemenea s-a precizat că în condițiile în care Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin nr.OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Se arată că nu se poate susține că art.47 din Legea nr.50/1996 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
- reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar Curtea Constituțională prin decizia nr.821 din 3 iulie 2008 constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11, precum și dispozițiile art.27 din nr.OUG137/2000, sunt neconstituționale, întrucât instanțele de judecată nu trebuie să se transforme în autoritate legiuitoare, astfel că această hotărâre trebuia aplicată obligatoriu de instanțele judecătorești;
- în mod greșit instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în condițiile în care pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu se poate înscrie în bugetul propriu cu vreo plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială;
Se precizează în această critică că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
- prima instanță în mod nelegal a obligat pârâții la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința pronunțată în carnetul de muncă al reclamantei, fără să aibă în vedere că în speță nu se aplică dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă;
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul înscrierii în carnetele de muncă.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat de pârât, în baza art.3041și art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.124/F-CM din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Minori și de Familie și pe fond respingerea acțiunii.
Se solicită judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în cele două recursuri, Curtea constată următoarele:
Recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta speță, deoarece are atribuții privind elaborarea proiectelor de buget și rectificarea acestora.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este admisibilă și îndeplinește cerințele art.60-63 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că această din urmă instituție, ca ordonator principal de credite, nu poate dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate de reclamantă.
Astfel, rezultă că Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie să vireze Ministerului Public sumele necesare achitării drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Trebuie precizat că Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie obligat pentru a vira sumelor necesare prin rectificarea bugetului în acest sens, în condițiile în care această instituție poate propune rectificarea sus-citată, în caz contrar, reclamanta nu ar putea obține executarea sentinței pronunțate prin admiterea acțiunii, deoarece pârâții parchete nu ar dispune de sumele necesare fără ca acestea să fie alocate de către Ministerul d e Finanțe.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, în speță neoperând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și ca urmare se va respinge ca nefondat recursul promovat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.124/F-CM din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Referitor la recursul promovat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, deoarece referitor la excepția inadmisibilității în raport de capătul de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând indexările salariale prevăzute de nr.OG10/2007, Curtea constată că această susținere este nefondată pentru următoarele motive:
Prin nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 01.01.2007, 2% începând cu 01.04.2007 și 11% începând cu data de 01.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și personalului auxiliar și conex motivându-se că aceștia au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anii 2006 și 2007.
Actul normativ sus citat nu are în vedere categoria personalul auxiliar și conex, deși aceștia sunt în aceeași situație comparabilă cu cele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că pot beneficia de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative.
Legile de salarizare a personalului auxiliar și conex prin care au loc creșteri salariale sunt emise pe o perioadă îndelungată și nu pot anticipa inflația, pe când actele normative de indexare sunt întocmite pe o perioadă determinată, în care poate fi evaluată inflația.
Rezultă că nu există o dublă acordare de indexări în favoarea personalului de specialitate și personalului auxiliar și conex a acelorași majorări salariale, întrucât există o clară distincție, așa cum s-a menționat mai sus, între indexarea pentru inflație și creșteri salariale pentru felul și munca depusă.
Prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece prin procesul judecat a verificat în limita atribuțiilor ce-i revin dacă obiectul dedus judecății este admisibil, așa cum este formulat și întemeiat în drept și coroborat cu probele administrate în speță.
A doua și cea de-a treia critică sunt nefondate, deoarece prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă și se aplică și ulterior datei de 3 februarie 2007.
Referitor la invocarea de către MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiției a deciziei nr.838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, trebuie precizat că prin această decizie s-a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Guvernul și Parlamentul României, pe de altă parte, în sensul că ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestuia.
Se constată însă, că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea sentinței de mai sus că istemul de salarizare este guvernat de principiul egalității de tratament, potrivit art.154 din Codul muncii, diferențierea salariilor fiind posibilă numai în raport de nivelul studiilor, treptele și gradele profesionale, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, așa că nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea reclamantei.
În concluzie, decizia sus-citată a Curții Constituționale nu a declarat neconstituționale prevederile legale din acțiunea promovată de reclamantă, astfel că nu are aplicație în speță.
A patra critică este nefondată, deoarece în mod corect prima instanță a dispus ca plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă să fie actualizate cu indicele de inflație, în conformitate cu art.161 pct.4 din Codul muncii, care definește întârzierea nejustificată a drepturilor salariale a plății oricărui salariat.
Drept urmare, rezultă în mod evident că reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit în perioada în care acest drept nu a fost plătit reclamantei, reprezintă acoperirea prejudiciului real suferit de aceasta prin privarea de acest drept, respectându-se astfel și principiul echității.
Ultima critică este nefondată, întrucât în mod legal prima instanță a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, având în vedere prevederile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 și faptul că sporurile acordate de instanța de fond sunt alte drepturi ce se includ în retribuția tarifară a petentei.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.124/F-CM din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, județ A și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.124/F-CM din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, intimați fiind reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, cu sediul în Pitești,-, județ A, pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, - nr.1, sector 1, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,-, județ A și expert în domeniul discriminării CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.9/11.12.2009.
Jud.fond:.
-.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
