Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1967/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR. 1967/R/2008 | |
Ședința publică din 15 octombrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | - - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -" "SRL împotriva sentinței civile nr. 327/F din 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul cu nr- privind și pe pârâta având ca obiect acțiune în răspunderea patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei intimate avocat, cu delegația la dosar, lipsa fiind reprezentantul reclamantei recurente și pârâta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, motivat și comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 14 octombrie 2008, pârâta intimată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai sunt alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală cu cheltueiei de judecată în ambele instanțe. Susține oral întâmpinarea așa cum a fost formulată în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 327/F/2008 din data de 12 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri civile și totodată fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 5 decembrie 2007, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Codul muncii, art. 282, 284 alin. 1 Codul muncii, art. 2 pct. 1 lit. " c " pr.civ. art. 137 și art. 158 alin. 1.pr.civ. tribunalul a respins excepția de necompetență materială a cauzei invocată de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că Pârâta a funcționat ca vânzătoare la un magazin aparținând reclamantei și în urma unui inventar efectuat la acest magazin la data de 17 ianuarie 2007 s-a constatat o lipsă de 3.548 lei, astfel că pentru suma de 3.500 lei la data de 25 ianuarie 2007 pârâta și-a luat angajament de plată. Întrucât din actele depuse la dosar nu a rezultat că ar exista vreun prejudiciu ca element al răspunderii patrimoniale, care de altfel nu a fost dovedit și cum părțile au renunțat la efectuarea unei expertize contabile care să lămurească existența și întinderea unui eventual prejudiciu, având în vedere recunoașterea pârâtei cu suma de 3.500 lei reprezentând lipsă în gestiune, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată.
Este adevărat că unitatea reclamantă a depus la dosar un înscris intitulat " angajament de plată " 3 din dosar fond din care a rezultat că pârâta s-a obligat ca până la data de 1 martie 2007 să achite reclamantei suma de 11219,50 lei reprezentând marfă pe cont 7671,3 și 3.548 lei lipsă în gestiune. Acest angajament de plată nu constituie titlu executoriu iar din probele administrate în cauză respectiv procesul verbal de inventariere încheiat la data de 19 ianuarie 2007. 61 dosar fond a rezultat că în gestiunea pârâtei cu ocazia inventarului din 17 ianuarie 2007 s-a constatat o lipsă în gestiune de 3548,21 lei, sumă recunoscută de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar 25 dosar fond.
Din conținutul angajamentului de plată 3 din dosar fond a rezultat că diferența de la 3.500 lei la 11219,50 lei, respectiv suma de 7671,3 lei a reprezentat contravaloarea mărfurilor vândute pe cont de către pârâtă și neîncasată, însă în cauză pârâta a negat astfel de vânzări iar unitatea reclamantă nu a propus probe cu care să facă dovada acestui fapt. Depunerea listelor de inventar din 5 mai 2007. 4-12 dosar fond care poartă semnătura comisiei de inventariere și o semnătură a gestionarului contestată de pârâtă nu este de natură a duce la admiterea în totalitate a acțiunii și a obligării pârâtei și la plata sumei de 7671,3 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândută pe cont.
Există contradicție între conținutul angajamentului de plată și procesul verbal de inventariere din 5 mai 2007, în sensul că potrivit procesului verbal de inventariere din 5 mai 2007. 59 dosar fond a rezultat o lipsă în gestiune de 7895,72 lei, iar în angajamentul de plată s-a specificat că acea lipsă constă din vânzarea mărfurilor vândute pe cont, împrejurare nedovedită de reclamantă.
De altfel, administratorul societății, numitul, prezent fiind în ședința publică din 15 mai 2008, precizat că pârâta a lucrat la Magazinul Mixt nr. 4 din 19 ianuarie 2007 că nu i s-a încheiat contract individual de muncă, că munca a desfășurat-o în calitate de vânzătoare în locul unei fiice a acesteia.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor, art. 24 și 32 din Legea 22/1969 raportat la art. 70 și urm. din Legea 168/1999 s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând lipsă în gestiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată în scris și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în totalitate, în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală - lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea legii.
Astfel s-a învederat că instanța de fond a neglijat în totalitate angajamentul de plată, fără o motivare corespunzătoare, aceasta deoarece, atâta timp cât intimata nu a contestat acest act, semnat de ea, acesta reprezentă recunoașterea pretențiilor și prin urmare din moment ce acest act nu a fost anulat de vreo instanță de judecată, acesta trebuia luat în considerare în întregime. Pe cale de consecința, în cauză nu mai trebuia să se solicite alte probe, nu trebuia să se efectueze o expertiză contabila în cauză așa cum a reținut instanța de fond, deoarece pretențiile reclamantei au fost dovedite.
Că intimata a vândut pe cont anumite mărfuri iar prețul nu a fost achitat, aceasta îi este ei imputabilă în calitate de gestionară - vânzătoare, astfel că ea trebuia să răspundă de această pagubă.
Instanța de fond a făcut și o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, deoarece reține că există o contradicție între angajamentul de plată și procesul verbal de inventariere din 5 mai 2007 deoarece în acest proces verbal s-a arătat că există o lipsă în gestiune de 7895,72 lei, iar în angajamentul de plată se specifică că acea lipsă reprezintă vânzarea mărfurilor pe cont.
S-a reținut faptul că această vânzare a mărfurilor pe cont a reprezentat tot o lipsă în gestiune, pentru că mărfurile nu s-au mai găsit în gestiune ( fiind vândute ) iar banii nu au fost încă încasați.
Prin urmare nu a existat nici o contradicție, din moment ce vânzarea pe cont reprezintă tot o lipsă în gestiune de care trebuia să răspundă intimata.
În consecință s-a apreciat că hotărârea pronunțată este nelegală și s-a impus admiterea recursului în sensul formulat mai sus.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâta, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat conform dispozițiilor art. 312.pr.civ. menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală și cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Contrar celor invocate în recurs, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că angajamentul de plată nu reprezintă titlu executoriu conform Codului muncii în vigoare, constituind numai un mijloc de probă. În condițiile în care, acest mijloc de probă nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză (respectiv procesul verbal de inventar încheiat în 19.01.2007 -fila 61 dosar fond), iar recurenta, ( care, în calitate de angajator avea sarcina probei conform art. 287 din Codul muncii ) nu a solicitat administrarea altor probe, se reține că hotărârea primei instanțe este legală, nefiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deși a invocat ca motiv de recurs și dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta nu a precizat care este actul juridic dedus judecății care a fost interpretat greșit de prima instanță. Din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea apreciază că s-a avut în vedere angajamentul de plată semnat de intimată, act care, așa cum s-a menționat anterior, a fost interpretat corect de către prima instanță.
Referitor la aprecierea greșită a probelor administrate în cauză, critică analizată de C în temeiul art. 3041Cod procedură civilă, se constată că în mod judicios s-a reținut de către prima instanță că există o contradicție între conținutul angajamentului de plată și procesul verbal de inventariere din 5 mai 2007 (fila 59 dosar fond), în condițiile în care din acest ultim înscris rezultă o lipsă în gestiune de 7895,72 lei, în angajamentul de plată se menționează că această lipsă se datorează vânzării mărfurilor pe cont, împrejurare nedovedită de recurenta-reclamantă, deși listele pe baza cărora s-a realizat inventarul din 5 mai 2007 sunt contestate de pârâtă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 327/F din 12.06.2008 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosarul nr-.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, se va obliga recurenta, ca parte aflată în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 14).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 327/F din 12.06.2008 a Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED. /DACT.
2 EX./14.11.2008.
JUD.FOND.,.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
