Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2/CM
Ședința publică din data de 6 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta reclamantă, cu sediul în-, D, județul C, împotriva sentinței civile nr. 702/6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în,-, județul C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta reclamantă, consilier juridic, în baza delegației nr. 944 din 6.01.2009, depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidiaa depus la dosar prin fax motivarea Ordonanței nr. 2402/2007.
Instanța lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta și apărătorul intimatei pârâte.
La reapelarea cauzei, se prezintă pentru recurenta reclamantă, consilier juridic, în baza delegației nr. 944 din 6.01.2009, depusă la dosar, iar pentru intimata pârâtă se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 16947/28.10.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că Parchetul de pe lângă Judecătoria Medgidiaa depus la dosar prin fax motivarea Ordonanței nr. 2402/2007.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea în parte a recursului, respectiv pentru suma de 450,28 lei, având în vedere motivarea Ordonanței nr. 2402/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
"" Cad eclarat recurs la 25.08.2008 împotriva sentinței civile nr. 702/6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și neteneinicie.
În fapt:
Reclamanta Cac hemat în judecată pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3.187,24 lei reprezentând despăgubiri.
În considerente a arătat că pârâta a fost gestionar la Magazin, începând cu data de 01.05.2007, cu un salariu tarifar de 440 lei pentru programul de lucru de 4 ore/zi; la angajare, pârâta a semnat contractul individual de muncă nr. 45/2007, înregistrat la. sub nr. -/15.05.2007.
S-a susținut că la data de29.06.2007, în urmaprimului inventars-a identificat o lipsă în gestiune în valoare de 2.805,61 lei, conform situației de gestiune în data de 28.06.2007; la12.07.2007, în urmacelui de-al doilea inventaral magazinului s-a mai descoperit o lipsă în gestiune în valoare de 514,29 lei, potrivit situației de gestiune din data de 12.07.2007.
Din suma totală a fost scăzută garanția de gestionar a reclamantei, în cuantum de 132,66 lei, rămânând un rest de plată în cuantum de 3.187,24 lei.
Reclamanta a arătat că pârâta a semnat angajamentul de plată pentru această sumă, recunoscând în totalitate prejudiciul, însă a refuzat ulterior să- achite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270 Codul muncii, precum și cele ale art. 25 din Legea nr. 22/1969.
Prin sentința civilă nr. 702/6.06.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea reclamantei C, în contradictoriu cu pârâta, astfel cum a fost restrânsă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prezentă în instanță, pârâta a precizat că inițial a recunoscut întregul prejudiciu, însă suma de 300 lei provine dintr-un furt săvârșit la magazin de persoane necunoscute și nu-i poate fi imputată.
Pe parcursul soluționării cauzei, pârâta a prezentat chitanța nr. - din 29.02.2008 privind achitarea sumei de 2.000 lei și chitanța nr. - din 11.04.2008 privind achitarea sumei de 440 lei.
În mod corelativ, reclamanta și-a diminuat cuantumul pretențiilor la 750,24 lei, susținând că sumele cuvenite din salariu pe lunile mai, iunie și iulie 2007 au fost compensate și luate în calcul anterior angajamentului de plată, conform dispoziției de plată către casierie cu nr. 307/19.06.2007, în valoare de 303 lei pentru luna mai și nota de contabilitate nr. 35/august 2007 pentru salariul neridicat în valoare de 303 lei pentru luna iunie și 133 lei pentru luna iulie.
Potrivit art. 287 Codul muncii, angajatorul este obligat să prezinte toate probele concludente, necesare soluționării cauzei.
În speță, deși reclamanta nu a contestat că în vara anului 2007 avut loc o sustragere de bunuri din magazinul la care era gestionar pârâta și a precizat că a depus o plângere penală la Poliția în urma furtului săvârșit în cursul lunii iunie 2007, nu a probat în condițiile art. 287 Codul muncii valoarea bunurilor furate și excluderea lor din contabilitate, după efectuarea unui inventar distinct în acest sens, precum și neincluderea acestei valori în prejudiciul imputat pârâtei.
În aceste condiții, s-a reținut că din suma de 750,24 lei care a rămas neachitată, reclamanta a compensat în parte prejudiciul cu suma neîncasată de pârâtă pentru luna august 2007, reprezentând 450 lei, iar pentru diferența de 300,24 lei nu se poate invoca în speță culpa pârâtei câtă vreme nu a fost răsturnată apărarea salariatei referitoare la existența unei infracțiuni producătoare de prejudiciu.
Pe cale de consecință, constatând că pentru diferența de prejudiciu constatat cu ocazia efectuării celor două inventare pârâta și-a îndeplinit obligația de plată prin compensarea cu salariul aferent lunii august 2007, cu garanția de gestionar, precum și cu plățile efectuate în cursul procesului, iar pentru suma de 300,24 lei nu se poate reține culpa pârâtei în condițiile art. 270 Codul muncii, acțiunea a fost respinsă.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. Instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia în sensul că deși pârâta a semnat actele de inventariere fără obiecțiuni, Tribunalul a menționat în hotărâre că reclamanta "nu a probat valoarea bunurilor furate".
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii.
Instanța nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la furtul petrecut în anul 2007 cu privire la cuantumul prejudiciului și autorii furtului, mai ales ccă hoții nu au furat exact 750,24 lei.
3. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Articolul 270 (1) din Codul muncii prevede expres că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiului răspunderii civile contractuale.
În acest context recurenta învederează că a depus angajamentul de plată semnat de pârâtă și necontestat, angajament care nu a fost luat sub presiune fizică sau psihică a pârâtei.
Angajamentul, conform legislației civile la care face trimitere Codul civil reprezintă o obligație certă, lichidă și exigibilă de care instanța avea obligația să țină seama.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 750,24 RON, reprezentând lipsa în gestiune.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin motivele de recurs, "" a susținut că dauna produsă de către salariată este de 750,24 lei, însă la termenul de judecată din 6 ianuarie 2009 și-a diminuat pretențiile la nivelul sumei de 450,28 lei, având în vedere Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia care a constatat că la data de 27/28.06.2007 numitul a pătruns fără drept în magazinul "" din localitatea, de unde a sustras bunuri în valoare de 300 lei.
În acest context, nu se verifică critica formulată prin motivul 1 de recurs, Tribunalul Constanța reținând corect că reclamanta nu a probat valoarea bunurilor furate, această dovadă fiind depusă în calea de atac - și facem aici referire la Ordonanța Procurorului nr. 2402/P/2007 din 15 ianuarie 2008 - deși aceasta exista la data pronunțării sentinței civile atacate.
Rezultă așadar că suma convenită de părți potrivit actelor de inventariere nu era certă, deși pârâta intimată le-a semnat fără obiecțiuni, asumându-și chiar și un "angajament de plată", angajament care însă pentru a fi fost valabil trebuia înregistrat la angajator.
Cu toate acestea, chiar și în condițiile unui angajament de plată corect înregistrat la angajator, în situația refuzului salariatului de a acoperi efectiv dauna, încălcând învoiala părților, singura cale aflată la îndemâna angajatorului păgubit este aceea de a sesiza instanța competentă în vederea antrenării răspunderii patrimoniale a salariatului, răspundere care însă nu poate decurge în baza angajamentului asumat unilateral, ci în urma dovedirii existenței și întinderii prejudiciului cu probatoriile administrate în faza de cercetare judecătorească.
Rezultă așadar că Tribunalul nu a interpretat greșit angajamentul de plată și nici actele de inventariere, reținând în mod justificat că reclamanta nu a probat valoarea bunurilor furate, dovadă pe care așa cum am arătat a fost administrată în fața instanței de recurs.
2. Văzând că Tribunalul nu a stăruit în aflarea adevărului cu privire la furtul petrecut în anul 2007, Curtea și-a exercitat rolul activ și a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia - prin adresa de la termenul de judecată din 18 noiembrie 2008 - Ordonanța nr. 2402/15.01.2007, ordonanță în referire la care am făcut trimitere în analiza motivului 1 de recurs.
În această situație, apare lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta intimată nu a făcut obiecțiuni cu privire la inventar câtă vreme este dovedit că prejudiciul nu i se datorează în integralitate.
Tribunalul și-a motivat amplu considerentele ce au stat la baza pronunțării sentinței civile atacate, alocând acestora o parte semnificativă din cuprinsul hotărârii.
Hotărârea are cursivitate și coerență nefiind sesizate aspecte de contradictorialitate în cuprinsul acesteia între diferitele argumente expuse, argumente care susțin în mod logic soluția pronunțată.
3. Prin ultimul motiv de recurs se reiau o parte din criticile expuse în primul motiv de recurs referitoare la "angajamentul de plată al salariatei", dar se aduc și alte critici din perspectiva dispozițiilor art. 270 (1) Codul muncii, care reglementează modalitatea de antrenare a răspunderii patrimoniale a salariaților.
Subliniem încă o dată că în contextul evoluției legislative a normelor legale care reglementează antrenarea răspunderii salariaților pentru prejudiciile cauzate angajatorilor din perspectiva actualului Cod al muncii, "angajamentul de plată" nu mai este un act unilateral, el trebuind să fie în final rezultatul unei învoieli comune, el neavând caracterul unui titlu executoriu nu poate sta la baza antrenării răspunderii patrimoniale în lipsa unui acord al salariatului, care să se oblige, de bună voie, să plătească el direct la salariu, sumele respective, până la acoperirea integrală a pagubei.
În cauză s-a demonstrat de altfel fără echivoc că diferența de prejudiciu în cuantum de 450,28 lei a fost acoperită prin rețineri directe de către angajator, din drepturile salariale aferente lunii august 2007.
Întrebat fiind reprezentantul reclamantei la termenul de judecată din 28.03.2008 în fața Tribunalului Constanțaa confirmat reținerea drepturilor salariale ale pârâtei pentru luna august 2007 în sumă de 450 lei.
Ulterior reclamanta revine cu precizări și arată că din debitul de 3.190,24 lei au fost achitate următoarele sume: 2.000 lei la 29.02.2008 și 440 lei la 11.04.2008, rămânând debit suma de 750,24 lei, din care s-au mai recuperat 303 lei la 19.06.2007 și 133 lei în luna iulie și având în vedere că 300 lei reprezintă bunurile sustrase de către numitul rezultă că pârâta intimată nu mai datorează niciun debit către angajator.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și judicios pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă, cu sediul în-, D, județul C, împotriva sentinței civile nr. 702/6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, domiciliată în,-, județul Crecurenții pârâți:
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 15.01.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
