Drepturi salariale (banesti). Decizia 1/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/CM
Ședința publică din data de 6 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SERVICIILOR PUBLICE LOCALE, cu sediul în strada AIA nr. 142, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2006 din 9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, strada AIA, bloc 90,. A,. 14, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Serviciilor Publice Locale, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești datorate pentru orele suplimentare efectuate peste programul normal de lucru, pentru munca depusă în zilele libere și sărbători legale, precum și a sporurilor cuvenite pentru condițiile grele de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății pentru perioada cuprinsă între 1.03.2003 și data rămânerii definitive al hotărârii judecătorești.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că de la angajare a prestat muncă de legător de nave care este o activitate calificată, atât în timpul orelor de program cât și pe parcursul altor ore suplimentare, precum și în zilele de sâmbătă și duminică, la solicitarea expresă a conducerii unității.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare precizând că durata timpului de lucru indicată în contractul încheiat între părți este de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână, așa cum rezultă și din foile colective de prezență, iar relativ la sporuri s-a arătat că începând din luna martie 2003, reclamantul a beneficiat de sporul de vechime iar din iulie 2006 de un spor de 15% pentru condiții penibile.
Prin sentința civilă nr. 2006/9.09.2008 Tribunalul Tulceaa admis în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Serviciilor Publice Locale și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 5.361 lei net, reprezentând drepturi salariale neachitate, actualizate cu indicele de inflație, cuvenite pentru perioada 5.09.2004-1.10.2007.
A fost respinsă cererea privind acordarea drepturilor pentru perioada 1.03.2003-4.09.2004 pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fost încadrat în muncă începând cu 1.03.2003 la. ca muncitor necalificat cu o durată a muncii de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, stipulându-se în contractul individual de muncă încheiat între părți că activitatea se desfășoară în diverse locuri în cadrul serviciului.
Conform fișei postului, reclamantul are printre retribuții asigurarea legării - dezlegării navelor respectând întocmai instrucțiunile comandantului navei, indiferent de ora la care se desfășoară manevrele și îndeplinește și alte atribuții stabilite de conducere.
Potrivit foilor colective de prezență depuse în copie la dosar de pârâtă, rezultă că în perioada martie 2003-septembrie 2007, reclamantul a fost pontat câte 8 ore pe zi, însă din declarațiile martorilor și din procesele-verbale de predare-primire a turelor legătorilor de nave reiese că reclamantul și colegii săi de muncă efectuau ore suplimentare, acest lucru fiind impus de natura activității desfășurate, respectiv de faptul că navele plecau din port chiar și la ora 4,30 dimineața și staționau și pe timp de noapte.
Tot colegii de serviciu ai reclamantului au relatat că inspectorul de personal le impunea unele munci suplimentare ca de exemplu, împărțirea facturilor la bărci sau activități ce țin de domeniul marinăriei.
Reclamantul și colegii săi au prestat de asemenea muncă și în zilele libere respectiv sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale, muncă pentru care nu au fost plătiți și nici nu li s-au acordat recuperări.
Totodată, din notele și adresele de la filele 138-142 din dosar reiese că reclamantul desfășoară și activități de salubrizare a infrastructurii portuare și a acvatoriului portuar, asigurând și curățenia la cheiul.
Deși, legătorii de nave între care și reclamantul s-au adresat autorităților locale, solicitând aprobarea acordării unui spor pentru condiții deosebite de muncă întrucât desfășoară activități ce le pun în pericol sănătatea, li s-a răspuns că unitatea pârâtă poate proceda la plata acestui spor în baza legii, sau prin includerea în clauzele contractului colectiv de muncă.
Deși prin a Orașului nr. 122/4.07.2006 s-a aprobat acordarea unui spor pentru condiții deosebite, nocive și penibile de muncă personalului încadrat la., spor de care beneficiază și reclamantul, acest spor nu s-a plătit decât începând cu anul 2007.
Având în vedere prevederile art. 117-120 din Codul muncii, precum și cele ale art. 41 alin. 1 și 3 din unic la nivel național pentru anii 2007-2010, expertiza contabilă efectuată în cauză de expert, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 5.361 lei net, reprezentând drepturi salariale neachitate, actualizate cu indicele de inflație, cuvenite pentru perioada 5.09.2004-1.10.2007, drepturi salariale incluzând sporuri pentru orele suplimentare efectuate, pentru zilele libere și sărbătorile legale lucrate, precum și sporul neplătit în baza nr. 122/2007.
Relativ la drepturile bănești solicitate pentru perioada 1.03.2003-4.09.2004, cererea reclamantului a fost respinsă pentru intervenția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere prevederile art. 283 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 53/2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Serviciilor Publice Locale, criticând-o pentru nelegalitate, în condițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a considerat că exercitarea unor drepturi la care face referire art. 274 (1), "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
În mod evident nu s-a luat în considerare faptul că reclamantul nu menționează în cererea de chemare în judecată plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că există și neconcordanțe între aplicarea și denumirea Hotărârii Consiliului Local nr. 122/2006.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată,la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Acordarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa părții care a pierdut procesul.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că acordarea cheltuielilor de judecată se face la cerere și nu din oficiu.
De regulă, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată prin chiar actul de investire al instanței, iar pârâtul prin întâmpinare. Cuantumul cheltuielilor de judecată urmează să fie definitiv precizat de partea interesată cu prilejul dezbaterilor în fond.
Prin urmare, legea nu impune exigența ca partea să solicite plata cheltuielilor de judecată în anumite limite ale procesului. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată poate fi solicitată și cu prilejul dezbaterii cauzei în fond.
În speță, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, cu ocazia punerii concluziilor pe fondul cauzei.
Având în vedere faptul că acestea au fost solicitate, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește indicarea greșită a anului emiterii Hotărârii Consiliului Local nr. 122, în sensul că s-a indicat în mod greșit anul 2007 în loc de 2006, aceasta este o simplă eroare materială care nu atrage nelegalitatea sau netemeinicia sentinței recurate și care poate fi îndreptată în baza dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA SERVICIILOR PUBLICE LOCALE, cu sediul în strada AIA nr. 142, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2006 din 9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în, strada AIA, bloc 90,. A,. 14, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu a | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 21.01.2009
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 21.01.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
