Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2073/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA NR.2073

Ședința publică din 4 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu

JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta REGIA AUTONOMA DE TRANSPORT PUBLIC P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1539 pronunțată la data de 20 august 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul - pârât, cu domiciliul în comuna, nr. 180, județul

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-reclamantă Regia Autonomă de Transport Public P și intimatul pârât.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs, recurenta reclamantă solicită judecarea cauzei în lipsă.

Curtea constată cauza în stare de judecată și deliberând pronunță următoarea decizie:

CURTEA

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta Regia Autonomă de Transport Public Pac hemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumei de 29,24 lei reprezentând lipsa motorină pe noiembrie 2007, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la data efectivă a plății.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este salariatul său, în funcția de conducător auto, iar acesta a efectuat transport de călători cu autobuzul pe care-l are în primire și în noiembrie 2007 depășit consumul de motorină.

A mai susținut reclamanta că potrivit art.39 alin.2 lit.c din Codul muncii coroborat cu art.4.1. pct.15 din regulamentul intern și cu prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor și nr.14/1982, conducătorul auto are obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând plecările de pe loc cu accelerații bruște și alte manevre care determină supraconsum, inclusiv înlăturarea defecțiunilor și a mersului în gol la cap de linie, iar la constatarea unui consum exagerat trebuie să sesizeze în scris conducerea garajului pentru a fi introdus în ateliere în vederea remedierii defecțiunilor, după care să efectueze proba de consum în traseu.

Pe baza probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1539 din 20.08.2009 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că din probele administrate nu rezultă că pârâtul se face vinovat de depășirea consumului de carburanți pe noiembrie 2007 și că a produs reclamantei un prejudiciu din vina sa.

S-a mai reținut că pentru determinarea consumului de carburanți reclamanta efectuează proba în afara localității, unde este menținută o viteză medie constantă, ori proba trebuie efectuată pe traseul pe care autovehiculul este utilizat, întrucât consumul de combustibil crește în funcție de capacitatea de transport și aglomerația din trafic.

Așa fiind, s-a concluzionat că atâta timp cât pârâtul nu se face vinovat de producerea prejudiciului, nu poate fi angajată răspunderea sa patrimonială potrivit art.270 din Codul muncii, acțiunea fiind respinsă în consecință ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală, invocând nulitatea prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță că șoferul nu are obligația de a sesiza în scris conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului, aceasta nefiind prevăzută în fișa postului, în condițiile în care potrivit pct.4.8 și următoarele din fișa atribuțiilor de serviciu, șoferul sesizează revizorul tehnic despre defecțiunile constatate, participă la efectuarea reparației și semnează recepția lucrării efectuate și comanda de reparații, iar potrivit pct.4.12.1, acesta trebuie să realizeze o conducere economică și defensivă.

Totodată, se arată că potrivit art.4.2 pct.15 din Regulamentul Intern, șoferul trebuie să respecte consumurile normate de materii prime, materiale, combustibil, prin luarea tuturor măsurilor necesare pentru evitarea risipei de orice fel și înlăturarea oricărei neglijențe în administrarea bunurilor, aspecte întărite și de prevederile Ordinului nr.14/1982, care la pct.2.1 referitor la " șoferului", stabilește că acesta sesizează verbal și scris pe foaia de parcurs șeful autocoloanei asupra eventualelor depășiri constatate cu prilejul efectuării alimentărilor.

Concluzionează recurenta că întrucât șoferul efectuează alimentările zilnice de combustibil la autobuzul din dotare, fiind gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, acesta este răspunzător pentru gestionarea și încadrarea în consumul normat de combustibil, având obligația să sesizeze în scris depășirile de motorină ce apar în cursele efectuate.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

În conformitate cu disp.art.270 alin.1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar potrivit alin.2 al art.270, salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Cu probele administrate în cauză reclamanta nu a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a atribuțiilor ce-i reveneau, cu consecința producerii prejudiciului solicitat a fi reparat pe calea prezentei acțiuni, sarcina probei revenind reclamantei în temeiul art.287 din Codul muncii.

În plus, chiar și modul de stabilire a consumului normat, în raport de Ordinul Ministerului Transporturilor și nr.14/1982, la ale cărui prevederi a făcut trimitere recurenta este discutabil, câtă vreme, în mod curent, autobuzele circulă încărcate cu pasageri și nu goale, în condiții de trafic intens, care există în prezent în mediul și care impun dese opriri, mai ales în orele de vârf, crescând și consumul de carburanți.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, indicat de recurentă în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta REGIA AUTONOMA DE TRANSPORT PUBLIC P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1539 pronunțată la data de 20 august 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în comuna, nr. 180, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta

- - - - - -

GREFIER

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Red.

4 ex/24.XI.2009

f- Trib.

-

Președinte:Cristina Mihaela Moiceanu
Judecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2073/2009. Curtea de Apel Ploiesti