Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 846
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul -prin manager general Dr., cu sediul în, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 240 pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul ales în, la, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,30 lei timbru judiciar și cu 39 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant TBC prin avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind intimata-pârâtă.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că în mod greșit instanța nu a admis și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, deși s- făcut dovada neexecutării clauzelor contractuale, respectiv neplata chiriei pe o perioadă mai mare de 3 luni și neplata utilităților.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că atitudinea pârâtei, care nu și-a respectat obligațiile legale, a activat clauza de denunțare unilaterală a contractului.
Solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de apel, în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței, iar pe fond, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Pucioasa, reclamantul - prin manager general Dr., în contradictoriu cu pârâta, a solicitat evacuarea pârâtei din locuința de serviciu cu afectațiune specială, situată în incinta ui TBC, -. 2,. B, precum și obligarea pârâtei la plata debitului restant, în valoare de 766 lei, reprezentând chirie și cota aferentă utilităților.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta, în calitate de salariată a ui TBC, a procurat folosința incintei de serviciu în temeiul contractului de închiriere nr. 3536/2004, ale cărui clauze, relativ la obligațiile esențiale, le-a nesocotit constant, înregistrând restanțe la utilități și chirie în cuantum de 766 lei.
A mai menționat reclamanta că, prin conduita pârâtei, se activează clauza de denunțare unilaterală a contractului, fondată pe neexecutarea culpabilă a obligațiilor legale și convenționale ale chiriașului.
Prin sentința civilă nr.1451/ 16.12.2008 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, s-a respins acțiunea, reținându-se că, la data de 4.11.2004, între părți a intervenit un contract de locațiune, în baza căruia pârâta avea drept de folosință a spațiului locativ, cu obligația de plată a chiriei aferente.
S-a mai reținut că reclamanta, deși a susținut că pârâta nu și-a respectat obligația de plată a chiriei pe o perioadă mai mare de 3 luni, situație în care ar fi intervenit rezilierea de drept a contractului, nu a adus nicio probă în dovedirea susținerilor sale, potrivit dispozițiilor art.1169 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, arătând că a făcut dovada neîndeplinirii obligației de plată a chiriei de către pârâta-intimată prin înscrisuri.
Cererea nu a fost motivată în drept, prezentându-se generic o serie de dispoziții legale.
In cauză, s-a administrat proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate, care a confirmat debitul indicat de reclamantă în acțiunea introductivă.
Prin decizia nr. 240 pronunțată la 10 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul, a schimbat în parte hotărârea atacată și pe fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta-intimată la plata sumei de 766 lei, către apelanta-reclamantă, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere și chirie.
De asemenea, s-a respins capătul de cerere privind evacuarea intimatei-pârâte din imobilul situat în comuna, județ D, în incinta ui TBC, -.B și a fost obligată pârâta la plata sumei de 67,6 lei cheltuieli de judecată ocazionate de judecata în fond a cauzei, dar și la plata sumei de 39,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, la data de 4.11.2004, între părți s-a încheiat un contract de locațiune pentru o perioadă de 5 ani, dar în anul 2008 pârâta-intimată, în calitate de locatar, nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a chiriei și a cheltuielilor de întreținere, așa cum au fost prevăzute în contract și stabilit în baza raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Ca atare, în baza art.969 și 970 Cod civil, la cererea reclamantei, pârâta a fost obligată la executarea clauzelor contractuale constând în plata chiriei și a cheltuielilor de întreținere în sumă de 766 lei.
Referitor la capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, instanța a apreciat că este nefondat, deoarece contractul de locațiune este în desfășurare, fiind valabil până la data de 4.11.2009 și nu s-a solicitat rezilierea sa.
Afirmația reclamantei că acel contract a fost denunțat unilateral în luna octombrie 2008, a fost apreciată ca nefondată de instanța de apel, întrucât, atât timp cât, la art.9 din contract, se prevede că acesta este reziliat de drept dacă chiriașul nu plătește utilitățile cel puțin 3 luni consecutive, iar reclamanta nu a solicitat a se constata că a intervenit clauza de reziliere, așa cum este prevăzut la art.1020-1021 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul TBC, pentru următoarele motive:
Se invocă art. 304 pct. 9 pr.civilă, întrucât se face o aplicare greșită a dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1429 alin. 1 pct. 3, art.1430, art.1439 alin. 2, art.1453, art. 480 și art.1069 cod civil și rezolvă greșit capătul de cerere privind evacuarea, subsecvent capătului principal de obligare la respectarea obligației de plată a chiriei restante și a penalităților.
În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că instanța de apel a realizat o preluare mecanică considerentelor hotărârii instanței de fond, pentru că nu a solicitat, în baza art. 129 pr.civilă, lămuriri suplimentare.
Se arată, de asemenea, că au invocat culpa în executarea contractului de închiriere, ca premisă a rezilierii acestuia, solicitând despăgubiri pentru neexecutarea contractului, respectiv chirie restantă și utilități neplătite, situație ce rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din textele pe care le-a indicat drept temei a acțiunii.
Precizează recurentul că, anterior investirii instanței cu cererea de chemare în judecată, a notificat pârâta, atașând notificarea la cererea introductivă.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și schimbării în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii pentru toate capetele de cerere, inclusiv la evacuare.
Intimata, deși a fost citată cu mențiunea de a formula întâmpinare, aceasta nu a depus-o până la termenul de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este nefondată critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă, cu referire la dispozițiile art. 969, art. 970, art. 1429 alin. 1 pct. 3, art.1430, art.1439 alin. 2, art.1453, art. 480 și art.1069 Cod civil, referitoare la respingerea capătului de cerere privind evacuarea, întrucât, așa cum s-a arătat de către instanțele anterioare, pentru evacuare este necesară rezilierea contractului de închiriere, conform art. 9 din același contract.
Pentru a produce efecte rezilierea, recurenta-reclamantă trebuie să solicite instanței rezilierea contractului, nefiind vorba de o reziliere care operează de plin drept, întrucât nu există o clauză contractuală în acest sens.
Atât timp cât nu s-a reziliat contractul de închiriere nr. 2P înregistrat sub nr.3536/04.11.2004, nu se poate dispune evacuarea pârâtei, soluție corectă, pronunțată, de altfel, de instanța de apel.
Nu poate fi vorba de nerespectarea dispozițiilor art. 969-970 Cod civil, în ceea ce privește evacuarea, întrucât, așa cum s-a mai arătat, recurenta trebuia să solicite instanței rezilierea contractului de închiriere.
Invocarea dispozițiilor art. 1429 alin. 1 pct. 3 Cod civil, este nefondată, din moment ce acest text de lege nu are punctul 3.
Dispozițiile art. 1430 și art. 1439 Cod civil nu sunt aplicabile, întrucât în contractul de închiriere sus-menționat, se arată, în art. 9, care sunt cazurile în care se poate dispune rezilierea contractului.
Tribunalul Prahova, ca urmare a actelor depuse în apel d e recurentă, a stabilit că intimata are restanțe la plata chiriei și a cheltuielilor de întreținere, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 766 lei către recurenta-reclamantă.
Deoarece nu s-a reziliat contractul de închiriere, nu devin aplicabile dispozițiile art. 1453 Cod civil.
Așa cum s-a arătat și de instanțele anterioare, contractul de închiriere era în desfășurare la data sesizării instanței, respectiv 20 noiembrie 2008, iar termenul de închiriere era de 5 ani, cu începere de la 1 noiembrie 2004, astfel că, recurenta reclamantă era cea care trebuia să respecte clauzele contractuale în ceea ce privește termenul de închiriere, precum și condițiile ce trebuie îndeplinite pentru rezilierea contractului.
Mai mult, la instanța de fond, recurenta-reclamantă nu a depus actele din care să rezulte că intimata era datoare cu plata chiriei și întreținerii, aceste acte fiind depuse în apel, astfel că, nu se justifică invocarea art. 1169 Cod civil, din moment ce, la instanța de fond, tocmai recurenta nu a respectat aceste dispoziții legale. Referirea recurentei la dispozițiile art. 480 Cod civil, nu este justificată, din moment ce, la data sesizării instanței, între părți exista un contract de închiriere în mod legal, ce nu a fost reziliat.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul -prin manager general Dr., cu sediul în, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr. 240 pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu pârâta, cu domiciliul ales în, la, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
4 ex/6.11.2009
f- Judecătoria Pucioasa
,
a- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
