Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 847/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 847
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții, și, toți domiciliați în comuna, Sat, nr. 199, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.130 pronunțată la 19 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în P,-,. 62,. A,. 1,. 5, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă -, personal și intimații-reclamanți și reprezentați de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenții-pârâți, și .
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apărătorul intimaților a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare.
Recurenta-pârâtă -, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, precizând că nu a avut posibilități materiale să-și angajeze un apărător până la acest termen.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare, întrucât recursul a fost declarat în urmă cu 5 luni, astfel că, recurenta a avut timp suficient să-și angajeze un apărător.
Curtea, având în vedere că cererea de recurs a fost formulată la data de 25 mai 2009 și că la termenul din data de 23.09.2009 recurenta a mai solicitat amânarea cauzei întrucât nu se poate prezenta din motive personale, respinge cererea pentru lipsă de apărare și lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare au răspuns recurenta-pârâtă -, personal și intimații-reclamanți și reprezentați de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenții-pârâți, și .
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-pârâtă -, având cuvântul, arată că instanța în mod eronat a dispus evacuarea pârâților din imobil, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2004 între familia și reclamanți, s-a bazat pe o hotărâre judecătorească pronunțată întru-un dosar perimat, situație dovedită cu certificatul de perimare dat în dosarul de executare nr. 501/1996.
Solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, arată că pârâții, și nu au formulat apel împotriva sentinței nr.7615/10.09.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, astfel că, nu mai pot formula recurs împotriva deciziei civile nr.130 pronunțată la 19 februarie 2009 de Tribunalul Prahova.
Solicită respingerea recursului formulat de pârâții, și, ca inadmisibil.
Pe fondul cauzei, arată că pârâții, prin cererea de recurs, reiterează motivele de apel, critici analizate de instanța de apel și respinse ca nefondate.
Mai arată că recurenta - invocă faptul că, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1991, este proprietara imobilului din care a fost evacuată, însă această susținere nu este reală, întrucât contractul a fost desființat, în mod irevocabil, prin decizia nr.2404/1995 a Curții de APEL PLOIEȘTI, astfel că, nu mai produce efecte juridice, imobilul reintrând în proprietatea vânzătorilor.
Actul de perimare la care face referire recurenta, vizează o executare a unei hotărâri pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, care nu are nicio legătură cu prezenta cauză.
Solicită respingerea recursului formulat de pârâta -, ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
Recurenta- pârâtă -, având cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității recursului formulat de, și, solicită să fie respinsă.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamanții și au chemat în judecata pe pârâții -, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, sa se dispună evacuarea necondiționata a acestora din imobilul proprietatea reclamanților, situat în com. sat, nr.199, jud.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca în imobilul proprietatea lor dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr.10174/22.12.2004 locuiesc și pârâții, fără niciun drept sau acord din partea acestora.
Prin sent.civ.nr.7615/10.09.2008, Judecătoria Ploieștia admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în com. sat, nr.199, jud.P și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 510 lei cheltuieli de judecata către reclamanți.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut ca prin sentința civilă nr.9384/1994 a Judecătoriei P, s-a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și în calitate de vânzători și - și în calitate de cumpărători, stabilindu-se un drept de retenție asupra imobilului ce face obiectul prezentei cauze în favoarea pârâților pana la achitarea sumei de 946.954 ROL reprezentând c/valoarea îmbunătățirilor, sulta ce a fost achitata de către vânzători.
Mai arata instanța de fond ca prin sent.civ.nr.2605/24.03.2004 a Judecătoriei Ploieștis -a dispus evacuarea pârâților din imobilul în litigiu la solicitarea proprietarilor de la acea data și, hotărâre rămasa irevocabila prin decizia nr.2765/02.11.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, instanța reținând în motivarea hotărârii, faptul ca pârâții continua sa ocupe imobilul fără a deține vreun titlu locativ, iar ulterior pronunțării acestei hotărâri, numiții și au înstrăinat imobilul către reclamanții din prezenta cauza, în baza contractului de vânzare-cumpărare aut.la nr.10174/22.12.2004, reclamanții devenind astfel proprietarii imobilului în litigiu, dreptul de proprietate fiind înscris în CF conform Încheierii nr.55 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliara P (OCPI) data în dosarul nr.40/11.01.2005, reclamanții aducându-le pârâților la cunoștința faptul ca au dobândit proprietatea imobilului și solicita eliberarea acestuia pana la data de 30.04.2007.
Concluzionează instanța de fond ca, fata de împrejurarea ca pârâții nu justifica niciun titlu și văzând și disp.art.480 civ. acțiunea reclamanților este întemeiata, instanța înlăturând ca vădit netemeinice susținerile pârâților în legătura cu perimarea dosarului de executare, nefiind făcute probe în acest sens și, chiar daca s-ar face dovada perimării de drept a executării sentinței civile nr.9384/1994 a Judecătoriei Ploiești prin care s-a stabilit un drept de creanța în favoarea pârâților, aceasta ar crea o situație defavorabila pârâților care ar fi în imposibilitate de a-și realiza creanța.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel parata - criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
În motivarea apelului, apelanta a arătat ca în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără a tine cont de certificatul de perimare dat de executorul judecătoresc în dosarul nr.501/1996, ori, în baza deciziei nr.2404/26.10.1995 a Curții de APEL PLOIEȘTI, nula și neavenita, provenind din acest dosar perimat, și, au revândut imobilul actualilor reclamanți, deși ei au contract de vânzare-cumpărare încheiat la fostul notariat de Stat încă din data de 29.05.1991 cu familia.
A mai arătat apelanta ca în mod greșit instanța de fond a reținut ca au primit banii pentru îmbunătățirile făcute întrucât, banii depuși la CEC nu-i descărca de obligații pe debitori cât timp ea nu a intrat în posesia sumei în lipsa originalului filei CEC însoțită de o împuternicire judecătorească și nici nu a fost chemată de executorul judecătoresc pentru a-i preda suma respectivă, motiv pentru care, neîncasând nicio sumă, a solicitat constatarea perimării în termen legal, perimare care reprezintă o sancțiune aplicată părții din a cărei vină procesul a rămas în nelucrare timp de un an.
Apelanta a mai precizat ca notarul a încheiat în mod nelegal contractul de vânzare-cumpărare intre familia și actualii reclamanți, cat timp acest act s-a bazat pe o hotărâre judecătoreasca nepusa în executare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata la nr.14275/281/27.10.2008.
Prin decizia nr.130 pronunțată la 19 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând că, în conformitate cu contractul de vânzare-cumpărare aut.nr.10174/22.12.2004 numiții și au înstrăinat reclamanților și, imobilul proprietatea lor situat în comuna, sat, nr.199, compus din teren în suprafața de 2783 mp. din care 1779 mp. arabil și 1004 mp. curți-construcții, împreuna cu construcțiile situate pe terenurile curți-construcții notate cu indicativul C1, C2, C3 și C4, precum și terenul în suprafața de 7413 mp. arabil, situat în intravilanul com. sat, jud.P, 7, A 395/11.
S-a mai reținut că în cuprinsul contractului se precizează ca imobilul teren și construcții a fost inițial înstrăinat prin actul de vânzare-cumpărare aut.nr.8129 /29.06.1991 de fostul Notariat de Stat Județean P, act ce a fost reziliat prin sent.civ.nr.9384/1994 a Judecătoriei Ploiești în dosarul nr.12375/1993, rămasa definitiva prin decizia nr.2404/1995 a Curții de APEL PLOIEȘTI, imobilul redevenind în proprietatea vânzătorilor.
Prin Încheierea nr.55/12.01.2005 a OCPI P, s-a înscris dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului cumpărat, notându-se totodată și obligația de întreținere și dreptul de uzufruct viager în favoarea vânzătorilor, astfel cum au convenit părțile prin contract.
Dispozițiile art.480 cod civil stipulează că "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege", astfel încât dreptul de proprietate presupune exercitarea cumulativă a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației acestuia, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare."
Tribunalul a constatat că, din probele administrate în cauza, rezultă că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.10174/22.12.2004, reclamanții au cumpărat imobilul situat în comuna, satul, nr.199, compus din teren în suprafața de 2783 mp. din care 1779 mp. arabil și 1004 mp. curți-construcții, împreună cu construcțiile situate pe terenurile curți-construcții notate cu indicativul C1, C2, C3 și C4, precum și terenul în suprafață de 7413 mp. arabil, situat în intravilanul comunei, satul, județul P, 7, A 395/11, proprietatea numiților și, dobândind astfel dreptul de proprietate asupra acestui imobil, drept pe care l-a și înscris în Cartea funciară.
A apreciat instanța de apel că, atât timp cât reclamanții au dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, înseamnă că prin ocuparea imobilului de către pârâți, care nu dețin niciun titlu locativ, reclamanții sunt în imposibilitate de a exercita toate prerogativele dreptului lor de proprietate asupra acestui imobil, ceea ce înseamnă ca pretenția lor de a se dispune evacuarea pârâților este întemeiată.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis acțiunea constatând ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.480 cod civil
Critica apelantei conform căreia în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără a ține cont de certificatul de perimare dat de executorul judecătoresc în dosarul nr.501/1996 și că în baza deciziei nr.2404/26.10.1995 a Curții de APEL PLOIEȘTI, nulă și neavenita, provenind din acest dosar perimat, și au revândut imobilul actualilor reclamanți, deși ei au contract de vânzare-cumpărare încheiat la fostul Notariat de Stat încă din data de 29.05.1991 cu familia, a fost apreciată ca neîntemeiată de instanța de apel, arătându-se că atât timp cât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1991 între pârâți și familia a fost reziliat în mod irevocabil prin decizia nr.2404/1995 a Curții de APEL PLOIEȘTI, acest contract nu mai produce efecte juridice, imobilul reintrând în proprietatea vânzătorilor, dată de la care în baza dreptului de proprietate asupra imobilului, au putut dispune de bun inclusiv prin înstrăinare.
Simplul certificat invocat de către apelanta în sensul că dosarul de executare nr.501/1996 ar fi perimat, nu a fost luat în considerare de instanță, apreciindu-se că atât timp cât în cuprinsul său nu se menționează titlul executoriu care a fost pus în executare, acest certificat nu prezintă relevanta din punct de vedere juridic.
S-a mai reținut că și în situația în care ar fi vorba de executarea silită a deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI, o asemenea împrejurare tot nu ar fi de natură a justifica ocuparea în continuare a imobilului de către pârâți, întrucât problema perimării și deci, a efectelor prescripției dreptului de a solicita executarea silită s-ar pune în situația în care s-ar fi făcut o nouă cerere de executare, ori, în cauză, ceea ce se pune în discuție, este dreptul de proprietate și de folosință a imobilului, caz în care reclamanții deținând un drept de proprietate dobândit în mod legal asupra imobilului în litigiu, sunt îndreptățiți să solicite evacuarea pârâților în condițiile în care aceștia nu dețin niciun titlu locativ cu privire la acest imobil și din cauza cărora, reclamanții se află în imposibilitate de a-și exercita toate prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit prin cumpărare.
Susținerea apelantei în sensul că în mod greșit instanța de fond a reținut că au primit banii pentru îmbunătățirile făcute întrucât banii depuși la CEC nu-i descărca de obligații pe debitori cât timp ea nu a intrat în posesia sumei în lipsa originalului filei CEC însoțită de o împuternicire judecătorească și nici nu a fost chemată de executorul judecătoresc pentru a-i preda suma respectivă, motiv pentru care, neîncasând nicio sumă, a solicitat constatarea perimării în termen legal, perimare care reprezintă o sancțiune aplicată părții din a cărei vină procesul a rămas în nelucrare timp de un an, nu a fost avută în vedere de tribunal întrucât, din actele depuse la dosar inclusiv decizia nr.2765/02.11.2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI, reiese că suma datorată a fost consemnată la CEC la dispoziția pârâților încă din data de 08.02.1996, dată de la care a încetat dreptul de retenție al pârâților, astfel încât aceștia în lipsa vreunui titlu asupra imobilului, sunt obligați sa-l elibereze pentru ca reclamanții, în calitate de proprietari, să poată exercita asupra imobilului, toate prerogativele dreptului de proprietate conferite de lege.
De asemenea, susținerea apelantei în sensul că notarul a încheiat în mod nelegal contractul de vânzare-cumpărare între familia și actualii reclamanți, deoarece acest act s-a bazat pe o hotărâre judecătorească nepusă în executare, a fost considerată neîntemeiată de instanța de apel întrucât, în speță, se pune în discuție, dreptul de proprietate asupra unui imobil, drept pe care reclamanții l-au dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare, și nicidecum executarea sau neexecutarea unei hotărâri judecătorești, legalitatea sau nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce înseamnă ca atât timp cât contractul de vânzare-cumpărare din 1991 încheiat de pârâți cu familia a fost reziliat în mod irevocabil, prin decizia nr.2404/26.10.1995 a Curții de APEL PLOIEȘTI, iar dreptul de retenție al pârâților a încetat prin consemnarea la CEC a sumei datorate, se impune evacuarea necondiționată a acestora din imobilul în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și -, care au arătat că hotărârea este ilegală întrucât nu s-a ținut cont de actele depuse de aceștia la dosar, din care rezulta că locuiesc legal în imobilul situat în comuna, satul, nr.199, județul P, în baza actului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1991.
Apreciază recurenții că instanța în mod eronat a dispus evacuarea lor din imobil, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2004 între familia și reclamanți, s-a bazat pe o hotărâre judecătorească pronunțată într-un dosar perimat, situație dovedită cu certificatul de perimare dat în dosarul de executare nr. 501/1996.
Se mai susține de către recurenți că instanța de apel în mod eronat a reținut că familia s-a achitat de obligații, întrucât aceștia, deși au depus banii la CEC, nu i-au înștiințat în nici un fel, deși aveau această obligație. Astfel, nu au fost chemați la executorul judecătoresc pentru a li se înmâna banii și nici nu li s-a dat originalul filei CEC, însoțită de împuternicirea executorului, pentru a putea încasa suma datorată.
Recurenții au mai arătat că au aflat de consemnarea sumei la CEC atunci când au fost citați în dosarul de evacuare
La data de 23 septembrie 2009, intimații și au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâții, și, întrucât aceștia nu au formulat apel împotriva sentinței nr.7615/10.09.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Se solicită respingerea recursului formulat de pârâții, și, ca inadmisibil și respingerea recursului formulat de pârâta - ca nefondat.
Intimații au arătat că recurenta - invocă faptul că are un titlu de proprietate reprezentat de un act de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1991, însă această susținere nu este reală, întrucât contractul a fost desființat, în mod irevocabil, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, iar pârâții dețin un titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu.
De asemenea, referirile recurenților în sensul că actul de vânzare-cumpărare face obiectul unui dosar penal, întrucât a fost obținut prin fals și uz de fals, nu are nicio acoperire în actele depuse la dosar.
Examinând excepția inadmisibilității recursului și cererea de recurs raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâții, și, Curtea de Apel constată că este întemeiată câtă vreme aceștia nu au înțeles să critice hotărârea instanței de fond, nu au formulat cerere de apel, astfel încât criticile formulate direct în calea de atac recursului, omisso medio nu pot fi primite și ca atare recursul acestora va fi respins ca inadmisibil.
În ceea privește recursul declarat în cauză de către recurenta -,instanța constată că este nefondat, câtă vreme reclamanții sunt proprietarii imobilului în cauză conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.10174/22.12.2004, pe când pârâții nu dețin niciun titlu de proprietate valabil asupra imobilului litigios.
Faptul că anterior prezentei acțiuni a avut loc o punere în executare unei hotărâri de evacuare a pârâților de către vânzătorii imobilului în discuție, respectiv și, punere în executare în care nu au mai insistat, astfel încât aceasta s-a perimat, nu le conferă pârâților un drept de proprietate asupra acestui imobil.
Certificatul de perimare invocat de către recurentă nu anulează o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, ci doar consfințește o situație de fapt legată de punerea în executare a acesteia.
Ca atare, observând că autorii reclamanților dețin sentința civilă nr.9384/1994 a Judecătoriei Ploiești prin care s-a dispus rezilierea contractului de vânzare cumpărare încheiat între și pe de o parte și și - pe de altă parte, iar reclamanții din prezenta cauză dețin ca titlu de proprietate contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.10174/2004, Curtea de Apel constată că instanțele anterioare au aplicat în mod corect dispozițiile art.480 cod civil, având în vedere că pârâții nu dețin un drept locativ propriu care să le confere posibilitatea de a locui în imobilul litigios.
Criticile recurentei referitoare la contractul de vânzare cumpărare sus arătat, în sensul că acesta este un fals nu se confirmă câtă vreme este întocmit și autentificat de către un notar public, iar recurenta nu a făcut dovada anulării sau constatării nulității acestuia pe calea unei hotărâri judecătorești.
În ceea ce privește faptul că suma de bani datorată de familia a fost depusă la CEC fără ca pârâții să fie înștiințați, se constată că acesta nu este relevant câtă vreme nu acordă un drept locativ pârâților, cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr.2605/2004 a Judecătoriei Ploieștis -a reținut, în mod definitiv și irevocabil, că pârâții ocupă imobilul fără nici un titlu locativ, deși se achitase contravaloarea îmbunătățirilor, iar dreptul de retenție stabilit în favoarea acestora prin sentința nr.9384/1994 a Judecătoriei Ploiești nu mai subzistă.
În ceea ce privește stabilirea înțelesului noțiunii de perimare, urmează a se constata că recurenta este într-o totală confuzie, câtă vreme perimarea unui dosar de executare înseamnă că nu se mai pot efectua acte de executare în acel dosar, putându-se relua executarea hotărârii printr-o nouă cerere de punere în executare silită dacă se mai află în termenul de prescripție prevăzut de lege.
Perimarea unui dosar de executare silită nu poate însemna, așa cum am arătat mai sus, anularea hotărârii judecătorești a cărei executare s-a solicitat ci cel mult lipsirea creditorilor de posibilitatea obținerii drepturilor ce le conferă.
Față de considerentele mai sus arătate, observând că în speță nu sunt incidente motivele de casare sau modificare ale unei hotărâri în calea de atac a recursului prevăzute de art.304 cod pr. civilă, Curtea de Apel în baza dispozițiilor art.312 alin.1 cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de către -.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr. civilă vor fi obligați recurenții la plata către intimați a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariul de apărător, conform chitanței nr.54/2009 atașată la dosarul cauzei, (fila 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului declarat de,.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de, toți domiciliați în comuna, Sat, nr. 199, Cod poștal -, Județ Pîmpotriva deciziei civile nr.130 pronunțată la 19 februarie 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu reclamanții și, ambii domiciliați în P,-,. 62,. A,. 1,. 5, Cod poștal -, Județ
Respinge ca nefondat recursul formulat de -, împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.Tehnored./CC
8 ex.24.11.2009
apel- Trib.
apel.
fond- Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
