Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2216/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILA NR.2216/R/2008 | |
Ședința publică din 12 noiembrie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș | - - - |
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura | - - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1525 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, privind și pe reclamanta -" TRANSPORT"SRL având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului recurent avocat în substituirea avocat, lipsa fiind reprezentanta reclamantei intimate și pârâtul recurent.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care la întrebarea instanței în ceea ce privește cererea de suspendare, reprezentanta pârâtului recurent arată că nu mai susține această cerere.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța a omis să se pronunțe asupra cererii reconvenționale formulată de pârâtul recurent, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1525 din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta TRANSPORT, jud. C împotriva pârâtului și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.625 Euro reprezentând prejudiciu patrimonial și suma de 2.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea a fost înaintată la Tribunalul Cluj, instanță care prin sentința civilă nr. 1958/2007, pronunțată în dosarul - la data de 01.10.2007 a admis cererea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 2625 Euro reprezentând prejudiciul creat și la plata sumei de 2.400 lei reprezentând cheltuielile de judecată. Prin decizia civilă nr. 2533/R/2007 Curtea de Apel Cluja admis recursul declarat de pârât și a casat sentința civilă nr. 1958/2007, pronunțată în dosarul -, trimițând cauza spre rejudecare. Instanța de recurs a reținut omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii reconvenționale.
Pârâtul a fost angajat al societății reclamante, având încheiat contractul individual de muncă nr. 33834/04.05.2006, înregistrat la ITM sub nr. 15/17.04.2006 (7, dosar -), având funcția de șofer autocamion/mașini de mare tonaj.
Referitor la petitul pârâtului/reclamant reconvențional de exonerare de plata sumei de 2625 Euro, instanța, potrivit prevederilor art. 270 din Codul muncii, constată că salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legatura cu munca lor. Salariații nu răspund de pagubele provocate de forta majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlaturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Atât instanța de fond cât și instanța de recurs au constatat că prejudiciul înregistrat de reclamantă îndeplinește toate condițiile de valabilitate, având caracter efectiv, real, cert, actual, material și nereparat, fiind cauzat de fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de pârât.
Potrivit Procesului verbal de contravenție tradus din limba germană (17, dosar -) certificat pentru conformitate cu originalul, reclamanta a fost amendată cu suma de 2.500 euro, la care se adaugă taxa de 125 euro, totalul fiind în cuantum de 2.625 euro. Procesul verbal arată că autorizația prezentată la control e către șofer nu a fost valabilă, nefiind trecut numărul de înmatriculare al autovehiculului.
Referitor la petitul din cererea reconvențională privind anularea angajamentului de plată din 08.03.2007, pârâtul susținând că documentul nu a fost semnat în cunoștință de cauză, instanța reține că angajamentul de plată este semnat de către pârât, a fost depus în original la dosar ( 41, dosar -), pârâtul recunoscând cuantumul prejudiciului, precum și culpa sa exclusivă în ce privește necompletarea corectă a autorizației de tranzit Germania și stabilind și modul de plată.
Referitor la respectivul angajament, instanța a reținut că pârâtul nu a fost constant în susținerile sale, afirmând că primit actul doar în cursul judecării cauzei și că nu a semnat nimic, apoi susținând că documentul nu a fost semnat în cunoștință de cauză și apoi că acest înscris reprezintă un fals al reclamantei. Aceste susțineri contradictorii nu pot fi primite, atâta timp cât acesta nu a uzat de procedura legală a înscrierii în fals. Mai mult chiar, martorii audiați în cauză (52,53, dosar -) confirmă că pârâtul nu a fost supus unor presiuni la semnarea angajamentului de plată.
Referitor la petitul din cererea reconvențională privind anularea declarației olografe dată de subsemnatul la data de 10.01.2007 pentru vicierea consimțământului, instanța a reținut că în declarație pârâtul/reclamant reconvențional recunoaște fapta și că a omis completarea autorizației din cauza grabei și a oboselii, iar martorii audiați în cauză (52,53, dosar -) arată că pârâtul nu a fost supus unor presiuni.
În mod corect reclamanta a procedat potrivit art. 164. muncii, care stipulează că nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile, respectiv sumele stabilite pentru acoperire daunelor cauzate angajatorului ori fostului angajator, nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Astfel, având în vedere prevederile art. 164 și 270 din Codul muncii și aspectele reținute instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta TRANSPORT, jud. C și a obligat pârâtul să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 2.625 Euro reprezentând prejudiciul patrimonial produs de pârât și a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
În temeiul art.274 pr.civ. fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în sumă de 2.400 lei cu titlu de onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe precum și suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea recursului.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii reconvenționale și nu a analizat decât sumar și subiectiv apărările formulate de pârât cu privire la inexistența culpei sale în producerea prejudiciului și la circumstanțele în care i-a fost smuls consimțământul.
S-a arătat că în mod greșit nu s-a avut în vedere că fișa postului i-a fost adusă la cunoștință pârâtului la data de 16.10.2006, ulterior producerii prejudiciului.
Potrivit art.22 din Hotărârea nr.1173/02.10.2003 "eliberarea autorizațiilor de transport rutier internațional de marfă se va realiza numai în condițiile în care operatorul de transport prezintă dovada efectuării unui transport internațional de marfă (carnet sau T1, număr de sigiliu etc.)
Rezultă astfel că, potrivit reglementărilor legale în materia transporturilor internaționale, autorizațiile de transport trebuie să conțină numărul camionului pentru care s-a eliberat și transportul efectuat, fiind interzisă efectuarea autorizației pentru orice alt camion, respectiv orice alt transport.
Culpa necompletării mențiunilor privind numărul de înmatriculare a camionului aparține conducerii societății de transport și nu pârâtului.
Intimata a depus la dosar numai fața autorizației fără a depune și verso-ul acesteia și ce trebuie subliniat este că acest document are mențiuni în limba română.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul pârâtului fiind judecat la primul termen de judecată, cererea de suspendare a executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului întemeiată pe prevederile art.300 alin.2 pr.civ. este rămasă fără obiect, deoarece nu poate subzista și produce efecte ulterior pronunțării prezentei hotărâri.
Recursul pârâtului este nefondat.
Astfel, deși este real că în dispozitivul hotărârii pronunțate nu s-a menționat expres soluția dată cererii reconvenționale, minuta întocmită cu ocazia pronunțării și considerentele hotărârii reflectă pe deplin dezlegarea dată acestei cereri.
Curtea apreciază, prin urmare, că omisiunea invocată de pârât nu reprezintă o necercetare fondului litigiului, ci o simplă eroare materială în sensul art.281 pr.civ. comisă cu ocazia dactilografierii hotărârii, care însă nu este de natură să atragă casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, din moment ce motivele de fapt și drept care au stat la baza soluționării cererii reconvenționale sunt cuprinse în considerentele hotărârii, iar soluția dată acestei cereri este reflectată prin minută (31 fond).
De asemenea, în mod just s-a reținut prin hotărârea atacată că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii materiale, conform art.270 Codul muncii, fiind evident că prejudiciul de 2625 euro (compus din amendă contravențională și din taxă de 125 euro) atestat de procesul verbal de constatare a contravenției (11-15 din dosarul nr.-) este cert, a fost produs de pârât (angajat al pârâtei), prin necompletarea autorizației de transport (în legătură cu serviciul), deși avea această obligație, conform fișei postului (vinovăția).
În acest context, Curtea va înlătura apărarea recurentului referitoare la semnarea fișei postului, ulterior producerii prejudiciului, având în vedere că acesta recunoscut prin declarația dată în fața reclamantei (10 din dosarul nr.-), că " din cauza grabei și oboselii a omis să completeze nr. de înmatriculare al autocarului pe autorizație".
răspunsul dat motivului de recurs referitor la vicierea consimțământului pârâtului, Curtea constată că deși fișa postului a fost redactată ulterior producerii prejudiciului, pârâtul știa că avea obligația de a completa autorizația de transport, conform declarației menționate anterior.
Din circumstanțele cauzei, necontestate de părți, rezultă că numai pârâtul avea posibilitatea completării autorizației, deoarece pârâtul a plecat în cursă din C cu capul-tractor, iar din Sap reluat o semiremorcă, a cărui număr de înmatriculare diferit de al capului-tractor nu era cunoscut de reclamantă la plecarea în cursă.
În ceea ce privește consimțământul exprimat de pârât la repararea prejudiciului, precum și recunoașterea vinovăției sale, Curtea observă că pârâtul nu dovedit vicierea consimțământului, în condițiile în care s-a prezumă existența și valabilitatea manifestării de voință.
În același sens, martorii audiați (52-53 dosar nr.-) nu au confirmat aserțiunea pârâtului referitoare la forțarea sa să semneze actele de recunoaștere a faptei.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile 1525 din 17 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
--- - - - -
GREFIER
Red.//2 ex./10.12.2008
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
