Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 236/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 236/R-CM
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1621/CM din 9 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-pârât asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.32/2010 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și consilier juridic pentru intimata-reclamantă - Pitești, în baza împuternicirii nr.279/2010 emisă de
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-pârât solicită modificarea conceptei de citare în sensul ca intimata-reclamantă - Pitești să fie trecută ca - Pitești, având în vedere că începând cu data de 01.01.2010 denumirea acesteia s-a schimbat, așa cum rezultă din notificarea pe care o depune în copie la dosar.
În raport de susținerile apărătorului recurentului-pârât și față de notificarea depusă la dosar, curtea ia act de precizarea făcută privind denumirea societății intimate și dispune modificarea conceptei de citare în sensul ca intimata-reclamantă - Pitești să fie trecută ca - Pitești.
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar note scrise la care a anexat înscrisuri.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond și în recurs.
Reprezentanta intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Arată că s-a stabilit că recurentul nu putea beneficia și plăți compensatorii ca urmare a disponibilizării și totodată și compensarea pe un an a diferenței dintre salariu și drepturile de pensie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 14.01.2009, reclamanta - "" SA B - Pitești a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 22.630 lei.
În motivarea acțiunii se arată că prin Decizia civilă nr.560/R-CM din 22 septembrie 2008 Curții de APEL PITEȘTIs -a admis în parte recursul declarat de împotriva sentinței civile a Tribunalului Argeș, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.154 alin.1 din /2007 încheiat la nivel de SA.
Conform acestei decizii, concedierea pârâtului, în baza art.65 și art.66 din Codul munciis -a dispus în mod greșit. În situația în care acesta căpătase o boală profesională se impunea emiterea unei decizii prin care să se constate încetarea de drept a contractului de muncă în baza art.56 lit.(d) din Codul muncii.
Mai arată reclamanta că, prin aceeași decizie, instanța de recurs a respins cererea recurentului de a i se acorda drepturi bănești prevăzute de art.50 și art.51 din cu privire la plăți compensatorii, reținând că acesta nu era îndreptățit la indemnizația minimă de concediere prev. de art.50 alin.1 și alin.4 din CCM, ci la plata compensațiilor bănești potrivit art.154 din CCM, motiv pentru care, s-a conformat acesteia și i-a achitat pârâtului, suma de 8.856 lei, plus suma de 901 lei cheltuieli de judecată, astfel că suma de 22.630 lei încasată de pârât în baza deciziei de disponibilizare nr.64/19.01.2007 reprezintă o plată nedatorată ce se impune a fi restituită reclamantei în temeiul art.272 Codul muncii.
În urma probelor administrate în cauză Tribunalul Argeș - prin sentința civilă nr.1621/CM/9.12.2009 a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pe parat sa restituie acesteia suma de 22.630 lei cu titlu de plați compensatorii încasate necuvenit.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, prin decizia nr. 64/19.01.2007 emisă de SA B - Combinatul petrochimic Pitești pârâtul a fost disponibilizat conform art.65 și 66 din Codul muncii, începând cu data de 19.01.2007. Valoarea netă a indemnizației de concediere achitată de reclamantă pârâtului, conform art.50 din CCM raportat la prevederile Planului Social și ținând cont de vechimea în a pârâtului, a fost de 22.630 lei.
Prin decizia nr. 560/R-CM din 22.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul civil nr- a fost obligată intimata SA B - Sucursala Pitești să plătească recurentului suma de 8.856 lei, reprezentând compensația bănească potrivit art.154 din CCM, respectiv diferența dintre pensia de invaliditatea de muncă și salariul de bază plus media sporurilor permanente de care a beneficiat recurentul, în ultimele 3 luni lucrate la locul de muncă, precum și suma de 901 lei cheltuieli de judecată, reținându-se că în mod greșit s-a dispus concedierea recurentului în baza art. 65 și 66 din Codul muncii, în condițiile în care acesta căpătase o boală profesională se impunea emiterea unei decizii privind încetarea de drept a contractului individual de muncă, potrivit art.56 lit.(d) din Codul muncii.
Prin decizia nr. 560/R-CM din 22.09.2008 Curtea de APEL PITEȘTIa statuat că pârâtul nu este îndreptățit la plata salariilor compensatorii ca urmare a disponibilizării, ci numai la plata despăgubirilor bănești potrivit art.154 din CCM.
Conform statului de plată a indemnizației de concediere (fila 22) pârâtul a primit de la reclamantă suma de 22.630 lei.
Potrivit art.272 alin.1 din muncii "Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând reanalizarea cauzei potrivit art.3041Cod procedură civilă.
În mod greșit Tribunalul Argeșa admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la restituirea sumei de 22.630 lei, plăți compensatorii încasate necuvenit.
Nu s-a avut în vedere că potrivit art.56 lit.d) din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă anticipată sau pensionare pentru invaliditate a salariatului potrivit legii, însă la data pensionării pârâtului, 22.03.2007, acesta nu mai avea calitate de salariat.
Decizia nr.64 din 19 ianuarie 2007 prin care s-a dispus concedierea reclamantului a rămas definitivă și nu a fost atacată sau desființată de vreo instanță, situație în care nu se mai putea dispune restituirea sumei încasată drept plăți compensatorii în baza acestei decizii.
Instanța de fond nu a analizat decizia civilă nr.560/2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a admis recursul reclamantei pentru un prejudiciu cauzat în timpul executării contractului de muncă ce nu are legătură cu plățile compensatorii acordate de unitate prin decizia de concediere.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate.
Recursul declarat de pârât este întemeiat.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă pentru restituirea de către pârât a plăților compensatorii încasate în baza deciziei nr.64/19.01.2007, reținând că prin decizia civilă nr.560/R-CM din 22 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTIs -a reținut că greșit s-a dispus concedierea pârâtului recurent în condițiile în care trebuia să i se dispună încetarea contractului de muncă de drept, potrivit art.56 lit.b) din Codul muncii.
Se constată că, prin decizia nr.64 din 19 ianuarie 2007 reclamanta a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului-pârât în temeiul art.65 și 66 din Codul muncii începând cu data de 19 ianuarie 2007.
La art.6 din decizie s-a menționat că valoarea netă a indemnizației de concediere ce va fi acordată salariatului cu respectarea art.50 din Contractul colectiv de muncă este de 22.630 lei.
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului prin care s-a pronunțat decizia civilă nr.560/R-CM din 22 septembrie 2008 s-a solicitat de către pârât obligarea reclamantei-intimate la acordarea compensațiilor privind pierderea capacității de muncă potrivit art.154 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, recalcularea în mod corect a indemnizației de concediere, completarea cărții de muncă prin înscrierea celor două luni aferente preavizului.
Prin această decizie Curtea de APEL PITEȘTIa obligat pe reclamanta-intimată să plătească recurentului din acest dosar suma de 8.856 lei reprezentând compensația bănească în ultimele 3 luni lucrate la locul de muncă.
Rezultă astfel că obiectul acestui dosar a constat în pretențiile pârâtului pentru plata unor drepturi bănești din perioada cât a fost salariatul intimatei, perioadă anterioară desfacerii contractului de muncă în baza art.65 și 66 din Codul muncii.
Nu s-a stabilit prin această decizie că în mod greșit s-a dispus încetarea contractului de muncă al recurentului prin decizia nr.64 din 19 ianuarie 2007, nu s-a dispus anularea acestei decizii pentru ca apoi să poată fi dispusă și restituirea plăților compensatorii încasate de recurent.
Aceasta cu atât mai mult cu cât încetarea contractului de muncă al recurentului-pârât a avut loc la data de 19 ianuarie 2007, așa cum s-a arătat mai sus, și ulterior acestei decizii, la data de 22 martie 2007, s-a comunicat decizia de pensionare a acestuia, dată la care acesta nu mai avea calitatea de salariat al societății reclamante.
În situația în care recurentul-pârât s-ar fi pensionat în timp ce era salariatul intimatei-reclamante pentru incapacitate temporară de muncă intervenea situația prevăzută de art.56 lit.d) din Codul muncii de încetare a contractului de muncă.
Cum, la data pensionării recurentului acesta nu mai avea calitate de salariat, iar decizia de concediere în baza art.65 - 66 din Codul muncii nu a fost anulată, rămânând irevocabilă, în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea plăților compensatorii încasate de pârât în baza acestei decizii.
Față de cele arătate, recursul declarat de pârât este întemeiat și, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, urmează a fi admis, a se modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulate.
La cererea recurentului va fi obligată pârâta-reclamantă la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu de avocat și se acordă în baza art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești, str.- -, -.C,.17, județul A, împotriva sentinței civile nr.1621/CM din 9 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind - SA - PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Obligă pe intimată la plata către recurent a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.PG/19.02.2010
EM/6 ex.
Jud.fond./
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
