Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 235/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 235/R-CM
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1206/CM/12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant G și consilier juridic pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, recurentul-reclamant Gad epus la dosar completare la concluziile scrise în care a menționat înscrisurile anexate.
Reprezentantul intimatei-pârâte arată că a doua oară, recurentul-reclamant nu a plecat prin concediere, ci prin pensionare.
Fiind întrebat, recurentul-reclamant arată că s-a pensionat pe caz de boală pentru un an în luna august 2009 și nu mai lucrează, fiind într-un program de recuperare.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligării intimatei-pârâte la despăgubiri în raport cu cererea de precizare a acțiunii aflată la fila 68 în dosarul de fond, pe perioada 5 septembrie 2007-20 august 2009, în sume indexate, precum și la reactualizarea mențiunilor în carnetul de muncă conform deciziei ce se va pronunța.
Mai solicită obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale și prejudiciu de imagine, precum și la cheltuielile de judecată ocazionate de proces și menționate la fila 155 din dosar.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
Arată că a făcut dovada că recurentului-reclamant i s-au achitat toate drepturile salariale indexate.
Susține că la reintegrare, contestatorul a beneficiat de clasa de salarizare 41 la care s-au adăugat majorările și indexările.
Mai arată că la data de 1 martie 2007, sporurile au fost incluse în salariu și așa ceilalți angajați au trecut la alte clase de salarizare, contestatorul având un singur spor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 11.02.2009, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta "" pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale restante datorate, începând cu jumătatea anului 2007 și până la soluționarea cauzei, actualizate cu indicele de inflație.
S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtei la modificarea înscrierilor din carnetul de muncă, în funcție de sentința pronunțată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că lucrează la societatea pârâtă din februarie 1981 și că a fost concediat la jumătatea anului 2007 și "reîncadrat" în urma deciziei civile nr. 427/R-CM/20.05.2008 a Curții de APEL PITEȘTI.
A arătat reclamantul că funcția ocupată în momentul concedierii a fost de șef serviciu lansare urmărire a producției, o structură similară cu funcția de director producție, conform organigramei din mai 2006, având în subordine toți șefii de secție din societate, fiind salarizat în clasa nr. 41, clasa maximă de salarizare existentă la acea dată, conform anexei nr. 7 II/2006 la contractul colectiv de muncă și a fișei de post.
În urma executării dispozițiilor deciziei nr. 427/R-CM/20.05.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, pârâta l-a "reîncadrat" pe reclamant prin decizia internă nr. 203/6.10.2008 tot în clasa de salarizare nr. 41 și i-a solicitat imperativ să semneze actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1103/827/14.10.2008, prin care accepta modificarea salariului.
A susținut reclamantul că începând cu jumătatea anului 2007, anexa nr. 7 II la contractul colectiv de muncă s-a modificat de la 41 clase de salarizare la 45 clase de salarizare, clasa maximă de salarizare nr. 41 din vechea anexă devenind clasa nr. 45.
A arătat reclamantul că subalternii săi direcți conform fișei postului, respectiv șefii de secție și G, sunt salarizați la nivelul clasei nr. 45, în timp ce el este salarizat la nivelul clasei nr. 41.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin Protocolul încheiat la data de 6.03.2007 între conducerea societății pârâte și reprezentanții Sindicatului Liber Independent s-a hotărât introducerea în salariul de încadrare, începând cu data de 1.03.2007, a sporurilor pentru condiții deosebite de muncă și fidelitate, precum și trecerea la sistemul unic de salarizare pe clase, pentru întreg personalul.
Prin urmare, în societate a fost aprobată și aplicată noua grilă de salarizare (cu sporurile incluse), iar la cele 41 de clase de salarizare existente până la acel moment au fost adăugate încă 4 clase.
Pentru îndeplinirea celor stabilite prin Protocol a fost emisă decizia internă nr. 36/16.04.2007, aceasta fiind comunicată reprezentanților compartimentelor funcționale, inclusiv reclamantului, împreună cu noua grilă de salarizare.
În privința reclamantului, pârâta a arătat că până la data de 1.03.2007 acesta a beneficiat de un salariu de încadrare brut de 971 lei, corespunzător clasei de salarizare nr. 41, la care se adăuga un spor de fidelitate în cuantum de 50% și sporul de vechime în cuantum de 25%. Ca urmare a introducerii sporului de fidelitate și a celui pentru condiții deosebite de muncă în salariu, a fost stabilit ca pentru clasa de salarizare 41 salariul de încadrare să fie de 1049 lei.
S-a arătat că susținerile reclamantului, potrivit cărora se impunea salarizarea acestuia la nivelul clasei 45 sunt nefondate, întrucât clasa de salarizare 41 nu a devenit clasa de salarizare 45.
În ceea ce privește salarizarea persoanelor indicate de reclamant în cererea de chemare în judecată se arată că salarizarea personalului din cadrul societății se stabilește pe clase de salarizare, iar ocupanții unor funcții similare pot beneficia de clase de salarizare diferite, neexistând nicio prevedere în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate care să impună un salariu de încadrare în același cuantum pentru funcția de șef serviciu, șef secție, șef birou.
Referitor la actul adițional la contractul individual de muncă al reclamantului, întocmit ca urmare a executării dispozițiilor deciziei nr. 427/R-CM/20.05.2008 a Curții de APEL PITEȘTI, pârâta a arătat că modificarea contractului individual de muncă cu privire la salariu a fost impusă prin însăși hotărârea instanței, precum și de faptul că de la data disponibilizării și până la data reintegrării efective (6.10.2008) salariul reclamantului s-a modificat ca urmare a indexărilor negociate și convenite prin contractul colectiv de muncă între angajator și reprezentanții sindicatului.
Aceste majorări/indexări au fost înscrise și în cartea de muncă a reclamantului, iar cuantumul salariului indicat în actul adițional este stabilit în funcție de salariul avut la data concedierii (corespunzător clasei de salarizare nr. 41), la care s-au adăugat indexările respective, astfel că este nefondată afirmația reclamantului potrivit căreia, după reintegrare, i-a fost stabilit și impus un salariu diferit față de salariul pe care l-ar fi avut dacă nu ar fi intervenit decizia de concediere.
La data de 1.10.2009 reclamantul a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale între cuantumul clasei de salarizare nr. 41, clasa maximă în vechea grilă de salarizare, și clasa de salarizare nr. 45, clasa maximă în grila reactualizată, pentru perioada 5.09.2007 - 20.08.2009, sume ce urmează a fi indexate cu indicele de inflație.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să-i achite suma de 10.000 lei reprezentând daune morale și prejudiciul de imagine, obligarea pârâtei la rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1206/CM/12.10.2009, Tribunalul Argeșa respins acțiunea precizată formulată de reclamantul
HGPentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar prin decizia nr. 108/16.07.2007 (5) emisă de pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual al acestuia conform art. 65 alin. 1 din Codul muncii. La momentul concedierii, reclamantul ocupa funcția de șef Serviciu Urmărirea Producției.
Prin decizia nr. 427/R-CM/20.05.2008 (3-4) a Curții de APEL PITEȘTIa fost anulată decizia nr. 108/16.07.2007, s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și a fost obligată intimata la plata către acesta a despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Prin decizia nr. 203/6.10.2008 (14) pârâta a dispus reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii și până la data reintegrării.
Prin prezenta acțiune, așa cum a fost precizată, reclamantul a solicitat în primul rând obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale între cuantumul clasei de salarizare nr. 41, clasa maximă în vechea grilă de salarizare, și clasa de salarizare nr. 45, clasa maximă în grila reactualizată, pentru perioada 5.09.2007 - 20.08.2009, sume ce urmează a fi indexate cu indicele de inflație.
Cu privire la această solicitare, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte (10-11), "salarizarea personalului se stabilește pe clase și gradații.. Promovarea personalului în categorii, trepte, gradații sau clase de salarizare se face o singură dată pe an, cu condiția de a nu se acorda mai mult de o clasă/categorie pe an".
Potrivit mențiunilor existente în carnetul de muncă al reclamantului (44), anterior concedierii acesta a beneficiat de clasa de salarizare 41.
Prin decizia nr. 36/16.04.2007 (36) emisă de către pârâtă s-a hotărât introducerea în salariul de încadrare, începând cu data de 1.03.2007, a sporurilor pentru condiții deosebite de muncă și fidelitate, precum și trecerea la sistemul unic de salarizare pe clase de salarizare, conform anexei I (37), care a înlocuit anexele 7 I, 7 II, 7 IV din contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
Prin urmare, în unitate a fost aprobată și aplicată noua grilă de salarizare (cu sporurile incluse), iar la cele 41 de clase de salarizare existente până la acel moment au fost adăugate încă 4 clase.
În ceea ce-l privește pe reclamant, până la data de 1.03.2007 acesta a beneficiat de un salariu de încadrare brut de 971 lei, corespunzător clasei de salarizare nr. 41.
Ca urmare a introducerii sporului de fidelitate și a celui pentru condiții deosebite de muncă în salariu, a fost stabilit ca pentru clasa de salarizare 41, salariul de încadrare să fie de 1049 lei, salariu de care a beneficiat și reclamantul.
Referitor la pretenția reclamantului privind salarizarea sa la nivelul clasei nr. 45 pentru perioada 5.09.2007 - 20.08.2009, instanța de fond a considerat că este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, clasa de salarizare 41 nu a devenit clasa de salarizare 45, iar pe de altă parte, acesta nu a făcut dovada că a promovat în clasa de salarizare 45, așa cum prevăd dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
Susținerile reclamantului privind necesitatea salarizării sale la nivelul clasei 45, prin raportare la salarizarea altor persoane angajate în cadrul aceleiași unități, au fost privite ca neîntemeiate, salariul său nefiind stabilit în funcție de al altor angajați, ci prin negociere directă între acesta și conducerea unității.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale, tribunalul a reținut că este neîntemeiată, întrucât în cauza de față nu s-a făcut nicio dovadă cu privire la prejudiciului moral suferit, astfel că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Tribunalul nu s-a pronunțat cu privire la obiectul principal al cererii, și anume cu privire la obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând salariile reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, conform deciziei nr. 427/R-CM a Curții de APEL PITEȘTI. De altfel, instanța preia confuzia pârâtei care folosește termenul "reîncadrat" în loc de cel corect prevăzut în hotărârea judecătorească "reintegrat".
- Motivarea hotărârii instanței de fond este contradictorie. Astfel, deși reține că potrivit contractului colectiv de muncă promovarea într-o clasă superioară de salarizare se face o singură dată pe an, instanța arată că salariul reclamantului a fost stabilit prin negociere directă cu conducerea unității. Nu se explică în această situație, susține recurentul, faptul că subalternii săi ori alți șefi de secție au primit pe perioada în care recurentul-reclamant a lipsit din unitate ca urmare a concedierii, de numai un an și o lună, câte 5-6 clase de salarizare.
- Introducerea sporului de fidelitate în martie 2007 la care se face referire în sentință nu se încadrează în perioada de referință septembrie 2007 - august 2009.
- În mod greșit instanța de fond nu a încuviințat expertiza pentru a se stabili istoricul acordării claselor de salarizare pe perioada menționată în acțiune pentru salariații din subordinea recurentului-reclamant.
- Dovedind lipsă de imparțialitate instanța a amânat pronunțarea, cu toate că reclamantul s-a opus.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a formulat următoarele apărări:
- Instanța de fond a tratat exhaustiv problema reactualizării salariilor și a reținut că, pe de o parte, clasa de salarizare 41 nu a devenit clasa de salarizare 45, pe de altă parte, salariul recurentului nu era stabilit în funcție de al altor angajați.
Nu a existat vreo prevedere legală, contractuală sau regulă nescrisă care să impună ca șeful de serviciu să beneficieze de un salariu egal cu cel al șefului de secție.
- Așa cum s-a arătat și în fața instanței de fond, salariul indicat în actul adițional nr. 1103/827/14.10.2008 nu a fost stabilit unilateral de către unitate, ci este consecința indexărilor salariale, negociate și convenite între angajator și reprezentanții sindicatului pentru tot personalul societății în perioada scursă de la disponibilizare până la reintegrare.
De la data reintegrării pe postul de Serviciu Urmărire Producție, reclamantul beneficiază de salariul pe care l-ar fi avut la zi, dacă nu ar fi intervenit măsura concedierii.
Unitatea a achitat reclamantului toate drepturile salariale stabilite prin hotărâre judecătorească.
Persoanele menționate spre comparație în cererea de chemare în judecată nu aveau calitatea de subalterni la data concedierii reclamantului. Prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 4.05.2007 s-a reorganizat activitatea societății și s-a stabilit că secțiile de producție împreună cu serviciul condus de reclamant se vor situa la același nivel funcțional, în subordinea directă a directorului de producție.
În mod corect s-a reținut că modificarea salariului altor angajați nu influențează salariul recurentului.
- Expertiza contabilă nu a fost încuviințată deoarece s-a considerat că față de obiectivele propuse de reclamant, proba nu este concludentă.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, curtea constată următoarele:
Prima critică vizând nepronunțarea pe cererea de plată a despăgubirilor reprezentând salariile reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul conform hotărârii judecătorești irevocabile pronunțate într-o altă cauză privind aceleași părți, nu este fondată.
Critica se încadrează în motivul de nelegalitate și netemeinicie reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, ce se poate invoca pentru cazul în care hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
Prin acțiunea precizată reclamantul a solicitat obligarea unității pârâte la plata diferențelor salariale între clasa de salarizare 41 și clasa de salarizare 45, pentru perioada 5.09.2007 - 20.08.2009, în aplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Cu toate că o parte din această perioadă se situează în intervalul cuprins între concedierea reclamantului și reintegrarea sa în unitate, cauza nouă a acestor pretenții - neexecutarea contractului colectiv de muncă - determină existența unei cereri distincte de cea privind plata despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrare conform deciziei nr. 427/R-CM/20.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Aceasta înseamnă că nici analiza modalității de reintegrare în unitate, în baza hotărârii judecătorești, nu se justifică față de obiectul cererii de chemare în judecată.
Este fondată cea de-a doua critică de nelegalitate și netemeinicie, constituind motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă și de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea instanței de fond este rezultatul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză și al aplicării în consecință a dispozițiilor legale.
A rezultat din înscrisurile aflate la dosar că reclamantul a fost concediat din funcția de șef Serviciu Urmărire Producție din data de 10.08.2007.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă - filele 44-47 din dosarul de fond, este înscris la clasa de salarizare 41 ca șef de secție încă din data de 01.10.2005.
În data de 01.07.2006 această clasă de salarizare 41 era maximul prevăzut pentru funcțiile din unitate - fila 12 din dosar.
Prin protocolul încheiat în ziua de 6.03.2007 de conducerea unității cu sindicatul acesteia, s-a convenit includerea sporurilor în salariul de încadrare, mai puțin a sporului de vechime în muncă, începând cu data de 1.02.2007.
Noua grilă de salarizare aplicată de unitate de la 1.03.2007 prevede de astă dată nu doar 41 de clase de salarizare, ci 45.
Prin decizia nr. 36/16.04.2007 unitatea a precizat care sunt sporurile ce se vor introduce din 1.03.2007 în salariul de încadrare, și anume sporul de fidelitate și sporul pentru condiții deosebite de muncă.
Astfel cum rezultă din cele negociate de conducere și sindicat și din apărările unității, introducerea acestor sporuri în salariul de încadrare a determinat mărirea acestuia și a făcut posibilă suplimentarea celor 41 de clase de salarizare cu încă 4 clase de salarizare pentru a se stopa migrația salariaților către alți angajatori.
Altfel spus, prin introducerea în salariul de încadrare a cel puțin unuia dintre cele două sporuri, clasa de salarizare devenea o clasă superioară.
Cu toate acestea, la concedierea reclamantului, ulterioară protocolului și deciziei nr. 36/16.04.2007, clasa de salarizare a acestuia a rămas neschimbată, cu toate că salariatul beneficia la momentul protocolului de spor de fidelitate.
Aceasta fiind modalitatea de acordare a claselor superioare de salarizare drept consecință a includerii în salariul de bază a unuia sau a celor două sporuri de condiții grele de muncă și de fidelitate, rezultă că reclamantului trebuia să îi fie acordată clasa superioară de salarizare corespunzătoare creșterii salariului de încadrare, încă de dinainte de concediere.
Stabilirea clasei de salarizare superioare cuvenite este supusă principiului nediscriminării prevăzut de art.5 din Codul muncii.
Astfel, pentru muncă egală și de valoare egală, respectiv pentru salariu de încadrare egal și sporuri de aceeași mărime, clasa de salarizare trebuie să fie una și aceeași. Diferențele de drepturi salariale cuvenite urmează să fie actualizate cu indicele de inflație în baza art. 161 alin. (4) din Codul muncii.
Apărarea unității în sensul că au fost acordate indexările și majorările prevăzute de lege nu are legătură cu modul de calcul al salariului pe clase de salarizare.
Modificarea salariului determină efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă al contestatorului potrivit disp. art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privitor la carnetul de muncă.
Neîncadrarea salariatului în clasa superioară de salarizare cuvenită nu este de natură să afecteze imaginea acestuia în unitate câtă vreme nu s-a demonstrat încălcarea de către angajator a regulii confidențialității salariului. Aceasta înseamnă că nu se regăsește în cauză condiția existenței prejudiciului moral spre a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului potrivit art. 269 muncii.
Critica vizând greșita trimitere a instanței de fond la luna martie 2007, la care s-a stabilit introducerea sporurilor în salariul de încadrare, nu este fondată deoarece deși este anterioară perioadei pentru care se solicită diferențele salariale, luna martie 2007 constituie momentul de la care s-a stabilit un alt calcul al claselor de salarizare.
Întrucât înscrisurile depuse la dosar au fost suficiente pentru a se lămuri regula de acordare a claselor de salarizare, în mod corect instanța de fond a considerat inutilă administrarea expertizei contabile.
Sub acest aspect, motivul de nelegalitate și netemeinicie reglementat de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă nu se regăsește în cauză.
Amânarea pronunțării pentru studiul lucrărilor dosarului nu poate conduce prin ea însăși la aprecierea lipsei de imparțialitate a completului de judecată, în condițiile în care aceasta este permisă de disp. art. 260 alin. 1 pr.civ. și nu a fost dispusă de mai multe ori.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă raportate la art. 312 Cod procedură civilă va fi admis recursul și modificată sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea. Va fi obligată pârâta să plătească reclamantului pentru perioada 5.09.2007 - 20.08.2009 diferențele de drepturi salariale corespunzătoare încadrării într-o clasă de salarizare superioară clasei 41 prin includerea în bază a sporului de fidelitate, în aplicarea deciziei nr. 36/16.04.2007, diferențe de drepturi ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație. Va fi obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare celor de mai sus în carnetul de muncă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant G, domiciliat în P, str. 1 - 2. -.C,.15, județul A, împotriva sentinței civile nr. 1206/CM/12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, cu sediul în C,-, județul
Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea. Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului pentru perioada 5.09.2007 - 20.08.2009 diferențele de drepturi salariale corespunzătoare încadrării într-o clasă de salarizare superioară clasei 41 prin includerea în bază a sporului de fidelitate, în aplicarea deciziei nr. 36/16.04.2007, diferențe de drepturi ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație. Obligă pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare celor de mai sus în carnetul de muncă.
Obligă pe intimată la plata către recurent a cheltuielilor de judecată din fond și recurs de 40 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./22.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
