Obligație de a face. Decizia 234/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 234/R-CM
Ședința publică din 16 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.648 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-reclamant G și intimata-pârâtă Direcția Silvică Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Constată că rin p. acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Direcția Silvică Râmnicu V, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă să îi plătească reclamantului indemnizația de concediu de odihnă pentru 23 de zile lucrătoare, aferente anului 2007.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de pădurar la Ocolul Silvic, în baza contractului individual de muncă nr.437/3398/20.03.2007, a avut dreptul în anul 2007 la 23 zile de concediu de odihnă, pe care însă nu le-a efectuat, întrucât nu s-a găsit un înlocuitor pentru asigurarea activității postului de pădurar. Pentru concediul neefectuat în anul 2007 nu a fost replanificat în cursul anului 2008 și nici nu a primit compensare în bani, în acest fel încălcându-se dispozițiile art.141 și art.144 Codul muncii.
A susținut reclamantul că, întrucât prin decizia nr.10/12 ianuarie 2009 s-a dispus încetarea contratului de muncă începând cu 1 ianuarie 2009, se impune compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, în conformitate cu prevederile art.141 Codul muncii.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că pentru anii 2007 și 2008 șeful de ocol a efectuat programarea concediilor de odihnă, în conformitate cu art.143 Codul muncii și art.160 alin.1 din, reclamantul fiind în perioada 26 noiembrie - 28 decembrie 2007, și respectiv 1 octombrie - 7 noiembrie 2008 (conform programării înregistrate la Ocolul Silvic cu nr.25/07.01.2008). Reclamantul nu a solicitat efectuarea în natură a concediului de odihnă și nici nu a respectat programarea făcută cu consultarea lui, nici în anul 2007, nici în anul 2008, iar la încetarea activității în anul 2009 i-a fost acordată contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2008. Pentru anul 2007 nu i-a fost acordată contravaloarea în bani a concediului de odihnă, întrucât, potrivit art.159 alin.4 din și art.144 din Codul muncii, este obligatorie efectuarea în natură a concediului de odihnă.
Prin sentința civilă nr.648/19.06.2009 a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.137/3398/20.03.2007, reclamantul a fost salariatul Direcției Silvice V la subunitatea Ocolul Silvic în perioada 20 martie 2007 - 01 ianuarie 2009, când, prin decizia nr.10/12.01.2009, s-a dispus încetarea raporturilor de muncă.
În toată această perioadă reclamantul a fost îndreptățit la efectuarea concediului de odihnă anual plătit, astfel: 23 de zile lucrătoare în anul 2007 și 28 de zile lucrătoare în anul 2008.
Din programarea concediilor de odihnă pe cei doi ani (înregistrată la Ocolul Silvic cu nr.25/07.01.2008), rezultă că reclamantul a fost programat în perioada 26.11-28.12.2007, respectiv 01.10-07.11.2008, respectându-se prevederile art.143 Codul muncii și art.160 alin.1 din
A reținut instanța că reclamantul nu a făcut dovada că ar fi solicitat efectuarea în natură a concediului de odihnă aferent anului 2007, neexistând nicio cerere a acestuia în acest sens, iar susținerea acestuia potrivit căreia nu a efectuat concediul de odihnă întrucât nu s-a găsit înlocuitor care să asigure paza cantonului este lipsită de temei, având în vedere nr.15/1988 privind Regulamentul de Pază, care, în art.41, stipulează că paza cantonului vacant se asigură temporar de către pădurarul gestionar al cantonului vecin.
Cum nici în anul 2008 reclamantul nu a solicitat efectuarea în natură a concediului de odihnă, iar la data de 1 ianuarie 2009 încetat contractul său de muncă, i-a fost acordată contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2008.
În ceea ce privește contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2007 neefectuat, tribunalul a reținut că, potrivit art.144 din Codul muncii și art.159 alin.4 din încheiat la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
Cum reclamantul nu a solicitat efectuarea concediului de odihnă pe anul 2007 și nu a existat nicio cauză obiectivă sau situație excepțională care să-l împiedice să-l efectueze, instanța a concluzionat că pretenția sa nu este fondată.
În termen legal reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe, arătând că nu a fost informat despre faptul că este programat în concediu de odihnă începând cu o anumită dată din anul 2007 și nici nu i-a fost numit un înlocuitor.
Pe de altă parte, conform art.159 alin.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, or în speță contractul de muncă al recurentului-reclamant a fost desfăcut.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru anul 2007 fost efectuată programarea concediilor de odihnă pentru toți angajații Ocolului Silvic, la poziția 41 fiind înscris recurentul-reclamant cu un număr de 23 de zile de concediu de odihnă ce urmau a fi efectuate în perioada 26.11. - 28.12.2007.
Conform art.143 alin.1 din Codul muncii, programările se fac de angajatori cu consultarea sindicatului ori a reprezentanților salariaților, iar textul de lege nu impune vreo obligație suplimentară din partea angajatorului privitoare la comunicarea personal către angajat a acestei programări, aspect ce se explică prin faptul că reprezentanții salariaților participă la efectuarea programării respective.
Mai mult, este de remarcat că prin acțiunea cu care a investit instanța reclamantul nu a invocat faptul că nu ar fi fost înștiințat despre programarea concediului său de odihnă pe anul 2007, o atare apărare fiind făcută pentru prima dată în recurs.
Reclamantul a susținut doar că nu i-a fost numit un înlocuitor pe perioada în care trebuia să efectueze concediul de odihnă, apărare pe care în mod corect instanța de fond a înlăturat-o, cu motivarea că, potrivit art.41 din nr.15/1988 privind Regulamentul de pază, paza cantonului vacant se asigură temporar de către pădurarul gestionar al cantonului vecin.
În ceea ce privește aplicabilitatea art.159 alin.5 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA, Curtea reține că, potrivit acestui text de lege, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă. În același sens sunt și dispozițiile art.141 alin.4 din Codul muncii.
Aceste texte de lege însă au în vedere compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul în care a intervenit încetarea contractului individual de muncă (nu și pentru anii anteriori), în situația în care persoana concediată nu și-a efectuat concediul de odihnă în natură în anul respectiv.
Pe de altă parte, trebuie respectate dispozițiile art.144 din Codul muncii și ale art.159 alin.4 din același contract colectiv de muncă, potrivit cărora salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat, or în speță nu s-au invocat o cauză obiectivă sau o situație excepțională care să îl împiedice pe reclamant să efectueze concediul pe anul respectiv.
Întrucât niciun text din Codul muncii sau din contractul colectiv de muncă nu prevede posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat, în alte situații decât aceea a încetării contractului individual de muncă, Curtea apreciază că soluția tribunalului este corectă, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în comuna, sat, județul V, împotriva sentinței civile nr.648 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind pârâta DIRECȚIA SILVICĂ RÂMNICU V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./17.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
