Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2499/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2499/R/2009
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL D, împotriva sentinței civile nr.1526 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului intimat, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 5 noiembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent Spitalul Municipal D, obiecțiuni la întâmpinarea formulată de către intimat.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, pentru motivele invocate prin notele de ședință pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1526 din 27.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, s-a espins acțiunea formulată de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între unitatea reclamantă și pârât s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. 16/22.03.2000, pârâtul având calitatea de medic rezident în specialitatea radiologie imagistică medicală.
Prin actul adițional anexat la contractul individual de muncă nr. 16/01.04.2000 instanța a reținut că la punctul 2 alin. 3 este stipulată obligația ca pârâtul să funcționeze minim 5 ani ca specialist în cadrul instituției reclamante, după obținerea titlului de medic specialist și se obliga, în cazul în care nu respectă termenul prevăzut, să plătească cheltuielile de pregătire profesională și penalitățile aferente.
În perioada 04.03.2008 - 30.04.2008 Curtea de Conturi a României - camera de Conturi a Județului C - Direcția de Control Financiar Ulterior Cae fectuat un control la unitatea reclamantă, constatând că nu s-au calculat, înregistrat, urmărit și recuperat cheltuielile efectuate de pârât.
Prin Raportul de Control Interimar din 30.04.2008 (77-80) și Încheierea nr. 35/12.05.2008 (81-83) s-a dispus ca în temeiul nr.OUG 259/2000 debitele să fie urmărite și încasate.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 3 alin. 3 din nr.OUG 259 din 7 decembrie 2000 - privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar, ontractul individual de muncă încheiat între rezident și unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligației atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puțin 36 de salarii medii pe economie, suma calculată la data încetării contractului individual de muncă din inițiativa rezidentului.
Este adevărat că la data încheierii contractului individual de muncă și a actului adițional menționat erau aplicabile prevederile art. 3 alin. 3 din nr.OUG 259 din 7 decembrie 2000, care cuantifica valoarea prejudiciului, dar aceste prevederi au fost abrogate expres prin art. 10 din OUG nr. 58 din 19 aprilie 2001- privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar, astfel că la data demisiei pârâtului cuantumul prejudiciului nu mai este real și cert.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 270, alin.(1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului. Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale, prejudiciul trebuie să întrunească cumulativ următoarele trăsături: să fie efectiv, să fie real și cert și să fie actual.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul SPITALUL MUNICIPAL D, solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul s-a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că prejudiciul nu este cert, în sensul accepțiunii dată de disp. art. 379 alin. 3.pr.civ. -" creanța certă este aceea a cărei existenta rezulta din actul de creanța sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul." În speță, din clauza penală inserată în cadrul actului adițional și a Angajamentului asumat de către intimat reiese fără echivoc și este recunoscuta de către intimatul debitor valoarea creanței, aceasta fiind după cum a stabilit intimatul în actele juridice mai sus menționate -" c/v cheltuielilor făcute de către unitatea sanitara pentru perioada rezidențiatului, inclusiv penalitățile calculate de unitate".
Pe cale de consecință, valoarea prejudiciului fiind recunoscuta de către intimatul debitor, suntem în prezența unei creanțe certe și reale.
Actul adițional la contractul individual de muncă nr. 16/22.03.2000 Încheiat sub semnătură privată de către intimat face parte din categoria convențiilor. Pe cale de consecință, această convenție intră sub incidența dispozițiilor art. 969.civ (act normative în vigoare). Urmare a acestui fapt clauzele cuprinse în actul adițional la contractul individual de muncă nr. 16/22.03.2000 au putere de lege între părțile contractante. Având în vedere aceste aspecte legiferate prin actul normativ mai sus menționat, care era În vigoare atât la data încheierii actului adițional la contractul individual de muncă menționat, cât și la data demisiei intimatului, Spitalul Municipal D este îndrituit a solicita sa dispună obligarea intimatului la respectarea de către acesta a clauzei penale din cuprinsul acelui act adițional, respectiv la debitului cert și real de 23.192,015 lei reprezentând c/v cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesionala a intimatului, precum și la plata dobânzii legale în valoare de 10.274,056 lei.
Intimatul însuși s-a obligat prin clauza penala inserată în cadrul contractului ca, în cazul în care nu-și respecta obligația de a presta activitate minim 5 ani ca specialist în cadrul spitalului după obținerea titlului de medic specialist, sa plătească -" o despăgubire reprezentând c/v cheltuielilor făcute de către unitate pentru perioada rezidențiatului incluzând penalitățile calculate de unitatea sanitara", face parte din categoria convențiilor fata de care legiuitorul a stabilit prin dispozițiile art. 969.civ (act normative în vigoare.
La data la care intimatul a hotărât în mod intempestiv să-și înainteze demisia, a hotărât în consecință încălcarea obligațiilor contractuale pe care și le-a asumat sub semnătură privată. Ca o consecință a acestei hotărâri de Încălcare a obligațiilor contractuale, intimatul și-a asumat răspunderea de a fi obli2at la plata c/v cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională suportate de către Spitalul Municipal D, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită prin actul adițional însușit de către intimat.
La momentul înaintării demisiei, intimatul cunoștea faptul că prin demisie nesocotește obligația asumată; cunoștea și efectul inițiativei unilaterale de încetare a contractului de muncă. Mai mult, intimatul ar fi putut cunoaște și valoarea prejudiciului cauzat instituției, pe care el însuși l-a evaluat în conținutul actului adițional la contractul individual de munca, având în vedere faptul cași-a respectat doar parțialobligațiile asumate, în speța a desfășurat activitate în cadrul instituției noastre doar 2 ani și 6 luni din perioada de 5 ani
stabilita prin actul adițional la contractul individual de munca. ]"
Urmare a constatării efectuate de către Direcției de Control Financiar Ulterior Ca C urții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului C, instituția a procedat la notificare pârâtului, în vederea stingerii amiabile a litigiului creat prin încălcarea de către acesta a obligațiilor asumate prin actul adițional la Contractul individual de munca nr. 16/22.03.2000 și a angajamentului asumat la acest contract. Astfel, i-a fost comunicata, cu confirmare de primire, notificarea nr.138/09.01.2009, prin care spitalul i-a oferit pârâtului posibilitatea de discutare a modului de restituire a cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala a acestuia, tocmai în scopul evitării unui conflict de muncă. În acest sens, spitalul i-a avansat pârâtului propunerea de a stinge acest litigiu prin NOVAȚIUNE.)
Având în vedere dispozițiile art. 3(5) din.OUG nr. 58/2001 aprobată prin Legea nr. 41/2002 modificată prin Legea nr. 463/2004 în vigoare și aplicabile la data încălcării obligațiilor asumate prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.16/22.03.2000 și prin angajamentul semnat de pârât la data de 22.03.2000, precum și disp. OG. nr. 12/2008 în vigoare la data promovării prezentei, prin coroborare cu art. 969.civ. consideră ca sunt îndreptățiți a solicita aplicarea dispozițiilor art. 195 alin. 3. muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Prin actul adițional la contractul individual de muncă nr.16/01.04.2000 ( 67 fond), s-a prevăzut obligația pârâtului de a lucra în favoarea reclamantei cel puțin 5 ani de la data confirmării în specialitate, în caz de nerespectare a acestei obligații, pârâtul având obligația suportării contravalorii cheltuielilor efectuate de unitate cu pregătirea sa pe perioada rezidențiatului.
În cauză, reclamantul Spitalul Municipal D nu a procedat conform clauzelor contractuale menționate, solicitând de fapt obligarea pârâtului la plata a Jd in cuantumul salariilor încasate de acesta în perioada aprilie 2000- martie 2005, pârâtul executându-și obligația 2 ani și 6 luni (filele 84-85 dosar fond).
Sub acest aspect, Curtea constată că obligația pârâtului de a restitui salariul aferent unei perioade de 2 ani și 6 luni ani este în mod evident lipsită de temei legal, deoarece astfel se contravine dispozițiilor imperative prevăzute de art.165 și art.38 Codul muncii, care enunță inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale și interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege, printre care și salariul corespunzător unei activități efectiv prestate.
Astfel, Curtea reține că reclamantul nu a procedat la determinarea cheltuielilor conform clauzelor contractuale respective, pe baza unei note justificative, ceea ce lipsește pretinsul prejudiciu de caracter cert în privința întinderii sale, astfel încât, sub acest aspect nu sunt întrunite condițiile de antrenare a răspunderii materiale.
În acest context, Curtea constată că semnarea de către pârât a fișei de lichidare și a actului adițional sunt lipsite de efecte juridice, neputând avea semnificația unei achiesări la pretențiile reclamantei deoarece puterea de lege este recunoscută de art.969 cod civil doar convențiilor legal făcute nu și unei convenții cuprinzând clauze nelegale, cum este cea de față.
Drept urmare, Curtea de Apel constată că solicitarea reclamantului ca pârâtul să restituie salariul aferent perioadei menționate anterior este în mod evident lipsită de temei legal, deoarece pe lângă faptul că nu există o asemenea clauză contractuală, pretenția reclamantului contravine dispozițiilor imperative prevăzute de art. 165 și art. 38 Codul muncii, care enunță inadmisibilitatea renunțării la drepturile salariale și interdicția renunțării la drepturile recunoscute salariaților prin lege, printre care și salariul corespunzător unei activități efectiv prestate.
Având în vedere aceste considerente, semnarea de către pârât a fișei de lichidare este lipsită de efecte juridice, neputând avea semnificația unei achiesări la pretențiile reclamantului.
De asemenea, se reține că reclamantul și-a asumat prin contractul individual de muncă obligația de a-i asigura pârâtului condiții corespunzătoare de lucru, punându-i la dispoziție, potrivit specificului muncii sale, tot ce este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
În consecință, Curtea de Apel constată că hotărârea primei instanțe s-a pronunțat cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, nefiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SPITALUL MUNICIPAL D împotriva sentinței civile nr. 1526 din 27.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
4 ex./15.12.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Daniela Griga
