Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2591/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2591/R/2009
Ședința publică din: 19.11.2009.
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Adrea Chiș Ana Ionescu
: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții și, precum și recursul formulat de, împotriva deciziei civile nr. 175 din 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimații reclamanți G, R, R, precum și pe intimații pârâți, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în cauză se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12.11.2009 încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3843/31.05.2006 a Judecătoriei Baia Mares -a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții G, R, R, și. A obligat pe reclamanți să plătească pârâtelor și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a arătat că prin sentința civilă nr. 598/28.02.1974 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 4869/1974 s-a admis acțiunea formulată de și în calitate de reclamanți în contradictoriu cu mai mulți pârâți între care figurează și și s-a stabilit ca drum de trecere cu titlu de drept de servitute recunoscut pârâților cale a de acces determinată cu culoare în varianta I din raportul de expertiză încheiat de expertul ing..
Din actele de stare civilă reiese că este tatăl reclamantului G și fiul lui și, coproprietari tabulari ai terenului identificat în CF 209 B Sprie cu nr. top. 2371, 2372, 2373, 2374 împreună cu și. Reclamantul se pretinde unicul moștenitor al proprietarilor tabulari fără a justifica această calitate printr-un certificat de moștenitor sau hotărâre judecătorească, promovând o acțiune confesorie prin care urmărește recunoașterea servituții de trecere, ca drept real principal stabilit în favoarea antecesorilor săi prin sentința civilă nr. 598/28.02.1974. fiind o acțiune reală patrimonială transmisibilă în cadrul succesiunilor preluate în mod succesiv prin decesul bunicilor și tatălui său, reclamantul G justifică interesul și calitatea procesuală activă dar cu condiția ca dreptul real a cărui apărare o pretinde să fie legal constituit.
Dispozitivul hotărârii și nici considerentele nu identifică cu date de carte funciară terenurile care au constituit fond aservit sau fondul dominant prin calea de acces stabilită, deși la data pronunțării sentinței era în vigoare Decretul Lege nr. 115/1938 care prin art. 17 condiționa constituirea și transferarea drepturilor reale de înscriere în cartea funciară fără a distinge dacă titlul constă într-o hotărâre judecătorească sau o convenție în care s-a materializat acordul de voință al părților.
Regimul juridic de coproprietate în care se aflau atât fondul dominant cât și fondul aservit la data stabilirii servituții nu permitea cel puțin îndeplinirea operațiunilor de publicitate imobiliară dacă nu și legalitatea servituții recunoscute însă hotărârea judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat nefiind cenzurabilă în acest cadru procesual.
Nu poate fi ignorat însă efectul constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară consacrat cu titlu de principiu prin Decretul Lege nr. 115/1938 aplicabil la acel moment și sub puterea căruia se analizează și hotărârea pronunțată care prin neînscrierea în cartea funciară nu a produs efectul constitutiv al servituții de trecere, nefiind incidente situațiile de excepție ale drepturilor reale extratabulare (art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938).
Totodată acel drum de trecere în care s-a materializat dreptul de servitute - dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 598/1974 neexistând în arhivele Direcției Județene Ma A rhivelor Naționale sau al Judecătoriei Baia Mare se materializează într-o schiță care nu conține nici un reper topografic. În aceste condiții instanța ar urma să individualizeze drumul al cărui traseu să fie determinat printr-un nou raport de expertiză care să facă abstracție de situația de carte funciară și de starea de coproprietate în care se află defunctul, proprietar tabular sub B 30 și B 35 în CF 155 B Sprie în care sunt cuprinse parcelele cu nr. top. 2336, 2337, 2338 și 2339, antecesorul pârâtelor și, soția și fiica acestuia potrivit actelor de stare civilă.
Ca fond aservit terenul antecesorului celor două pârâte nu este individualizat ca proprietate exclusivă ci sub aspect tabular se află în coproprietate nu numai cu ceilalți pârâți chemați în judecată ci cu însăși reclamanții R, și. Chiar dacă în fapt părțile folosesc parcele separate astfel cum au confirmat martorii audiați partajul voluntar care s-ar fi realizat nu a fost înscris în cartea funciară și nu s-a solicitat recunoașterea lui în acest cadru procesual.
Mai mult, reclamanta R și pârâta au promovat acțiune separată pe rolul acestei instanțe prin care au solicitat partajarea terenurilor identificate în CF 155 B Sprie. Soluția ce urmează a fi pronunțată are, fără îndoială, implicații în cauza de față însă condițiile de exercitare a acțiunii civile se analizează în raport cu momentul introducerii ei, or la data la care reclamanții R, R, și au promovat cererea și chiar la momentul soluționării ei sunt coproprietarii terenurilor care ar urma să constituie fondul dominant și fondul aservit.
Este adevărat că nu s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de servitute însă prin ignorarea dispozițiilor legale ce reglementează publicitatea imobiliară în condițiile în care toate părțile sunt fie proprietari de carte funciară, fie se prevalează de titlul tabular al antecesorilor lor s-ar perpetua o situație de drept și de fapt confuză, rămânând neclare și în afara cadrului legal sarcinile care ar greva sau profita anumitor parcele și pe care terții dobânditori le-ar putea cunoaște și le-ar fi opozabile numai cu condiția înscrierii în cartea funciară.
Reclamanții s-au mai prevalat de sentința civilă nr. 930/1976 pronunțată în dosarul nr. 744/2006 al Judecătoriei Baia Mare, prin care pârâta și, tatăl soțului său, au fost obligați să permită trecerea pe același drum stabilit prin sentința civilă nr. 578/28.02.1974 în favoarea lui G, și, terți față de reclamanți, instanța reținând aceleași considerente cu privire la efectele și condițiile de recunoaștere a dreptului de servitute.
Un alt argument este și acela că dacă prin acțiunea dedusă judecății nu s-ar constitui în mod legal servitutea de trecere cel puțin reclamantul G care se prevalează de dreptul real stabilit în favoarea antecesorului său prin hotărârea pronunțată în anul 1974 trebuia să recurgă la executarea silită a titlului căci prin exercitarea servituții până în anul 2004, astfel cum au declarat și martorii audiați, s-a întrerupt termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită.
o nouă acțiune, reclamanții urmăresc obținerea unui titlu susceptibil de executare silită care nu poate fi pronunțat decât cu respectarea condițiilor în care poate fi stabilită servitutea de trecere. Art. 616 - 619 Cod civil, art. 623 și art. 628 cod civil prevăd calitatea de proprietar a titularilor celor două fonduri și exclud posibilitatea dobândirii prin uzucapiune a servituților necontinue, categorie căreia se circumscrie și servitutea de trecere iar recunoașterea unui astfel de drept între coproprietari încalcă regulile de drept mai sus menționate. Rămâne ca părțile să reglementeze situația juridică a terenurilor prin sistarea stării de coproprietate iar ulterior, în măsura în care prin partaj nu se va asigura accesul în modalitatea dorită, să reia demersul judiciar.
Pentru considerentele expuse mai sus, prima instanță a respins cererea.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, reclamanții au fost obligați să plătească pârâtelor și cheltuieli de judecată avansate cu titlu de onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții R, R, reclamantul G iar prin decizia civilă 175 din 25.06.2009 a Tribunalului Maramureș, s-a respins apelul reclamanților R și R și s-a admis apelul reclamantului G și s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților în ce privesc pârâții, și, moștenitori ai pârâților și.
S-a admis acțiunea reclamantului G împotriva pârâților și și au fost obligate pârâtele și să refacă drumul de servitute în favoarea reclamantului G, respectiv a fondului dominant înscris în CF 909 B Sprie, în top 2372, 2373 peste terenul aservit înscris în CF 155 nr.top 2336, 2339, 2338 și 2337 pe traseul A-1-2-3-4-5-6-7-8 evidențiat în anexa nr.1 a raportului de expertiză întocmit de expert sau încuviințează ca acest drum să fie refăcut pe cheltuiala celor două pârâte. Au fost menținute dispozițiile privind respingerea acțiunii reclamantului G împotriva pârâților, și.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Prin decizia dată în recurs, Curtea de APEL CLUJa lămurit anumite aspecte esențiale ale cauzei, dezlegările de drept ale instanței de recurs fiind în temeiul prev. art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, obligatorii pentru instanța de rejudecare.
Astfel este deslușit obiectul cererii de chemare în judecată care diferă în funcție de situația reclamanților. Dacă petitul formulat pentru reclamantul G vizează o obligație de a face, petitul prin care își formulează solicitările ceilalți reclamanți este unul în stabilirea dreptului de servitute de trecere.
În favoarea reclamantului G își produce efectele sentința civilă nr. 598/1974 a Judecătoriei Baia Mare, pusă în executare la epoca pronunțării, astfel încât nu trebuie probată existența dreptului, ci doar faptul încălcării acestui drept de către pârâte. Sentința menționată este opozabilă pârâtelor, întrucât pârâta a fost parte în acel dosar, iar pârâta este moștenitoarea tatălui său, în prezent decedat, care a figurat ca parte în proces.
Asupra tuturor acestor chestiuni s-a tranșat problema prin decizia curții.
Instanței de apel i-a rămas să verifice faptul încălcării dreptului reclamantului G de către pârâte și în urma analizei probatoriului testimonial administrat de către prima instanță se confirmă starea de fapt prezentată de către reclamanți.
În apel a fost efectuată o expertiză în specialitatea topografie, de către expert, prin care s-a stabilit traseul drumului revendicat de către reclamantul
Astfel încât, având în vedere statuările instanței de recurs și probatoriul administrat în cauză, instanța a admis apelul reclamantului G și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis acțiunea reclamantului G pronunțată în contradictoriu cu pârâtele și.
În temeiul art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții, și, moștenitori ai pârâților și.
A fost menținută soluția primei instanțe în ceea ce privește respingerea acțiunii reclamantului G în contradictoriu cu pârâții, și. Considerentele acestei dispoziții derivă din situația particulară a reclamantului G care se prevalează de drepturile născute prin sentința din 1974 în favoarea antecesorilor lui și transmise ulterior prin moștenire. Această sentință nu le este opozabilă decât pârâtelor și. Pârâții, și nu au fost părți în acel proces, nu au avut nici autorii lor calitatea de parte în acel litigiu și în consecință acestor pârâți nu le este opozabilă sentința civilă nr. 598/1974 pentru ca în temeiul ei să fie obligați să-i recunoască reclamantului un drept de servitute.
Analizând apelul din perspectiva celorlalți reclamanți, tribunalul a constatat că acesta este nefondat. reclamanți nu se prevalează de sentința din 1974 și în favoarea lor se solicită constituirea unui drept de servitute de trecere. Așa cum a reținut prima instanță, starea de coproprietate existentă între părțile din proces cu privire la ceea ce se urmărește a constitui fond dominant și fond aservit, face inadmisibilă acțiunea în stabilirea unei servituți de trecere. Pe rolul Judecătoriei Baia Mare există procesul de partaj care nu a fost soluționat încă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta și reclamanții și.
Astfel, ciriticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Pârâta susținut că instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de expertiza ing. (118) ce arată că terenul reclamantului G nu a putut fi identificat deoarece acesta nu a participat la realizarea expertizei iar părțile prezente nu cunoșteau amplasamentul terenului folosit de acesta.
Recurenta mai arată că din extrasele de CF rezultă că terenul aflat în folosința reclamantului G identificat de expertul în completarea la raportul de expertiză de la fila 275, are proprietari persoane străine de cauză, care nu au nici o legătură cu reclamantul, nefiind nici măcar antecesorii reclamantului.
De asemenea se mai susține că reclamantul nu dovedește interesul în a solicita refacerea unui drum de trecere spre un fond dominant ce nu-i aparține.
În ce privește recursul declarat de și (13-16), criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 7,8 și 9 pr.civ. raportat și la dispozițiile art.312 pct.2, 3 și 4 pr.civ.
Astfel, recurenții susțin că la data cumpărării terenului 4.04.1979 servitutea de trecere era constituită de antecesori și folosită de posesorii ambelor fonduri.
Soluția instanței de apel în opinia acestor recurenți nu ține seama de partajul voluntar ce a existat între posesorii terenurilor de pe aliniamentul servituții existente de mulți ani.
În aceeași idee se arată că recurenții nu urmăresc obținerea unui titlu susceptibil de executare silită, ci au solicitat numai accesul la servitutea preexistentă care trece peste propria lor proprietate.
De aceea, susțin recurenții, solicită numai accesul cu piciorul și mijloace de transport pe același amplasament cu cel pe care s-a constituit servitutea de trecere cu mulți ani în urmă, reconstituit de către expert în Anexa 1 la expertiză.
prin întâmpinarea depusă la filele 42-43 a solicitat respingerea recursului lui și.
Intimatul G prin întâmpinarea depusă la filele 46-47 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct. 7, 8 și 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Față de recomandările din decizia de casare nr.486/9.03.2007 a Curții de APEL CLUJ, instanța de apel în rejudecare a dat eficiență dispozițiilor art.315 pr.civ.
Cum îndrumările date de instanța de recurs prin decizia sus menționată, sunt obligatorii pentru instanța de apel în rejudecare, în mod judicios a reținut această instanță că urma a fi verificată încălcarea dreptului reclamantului G de către pârâte, dat fiind faptul că față de dispozițiile sentinței civile 598/1974 a Judecătoriei Baia Mare nu trebuie probată existența dreptului ci doar faptul încălcării acestui drept de către pârâte.
Or, față de această situație și de concluziile expertizei tehnice efectuate în apel, instanța de apel a făcut o legală apreciere a stării de fapt și de drept și a raporturilor juridice.
Susținerile recurenților față de concluziile expertizei tehnice efectuate de ing. în anexa 1, sunt nefondate, nefiind întrunite nici una din condițiile dispozițiilor art.304 pct.7,8 și 9 pr.civ.
Așa fiind, față de cele expuse, instanța urmează a respinge atât recursul reclamanților și cât și a pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta și reclamanții și împotriva deciziei civile nr.175 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.PE/CA
22.12.2009 - 12 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Adrea Chiș Ana Ionescu
