Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 481/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5701/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.481R
Ședința publică din data de 29.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5435 din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.49820/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata TRANS, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 15 dosar, și intimata prin consilier juridic cu delegație la fila 14 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au avut termen în cunoștință pentru această dată.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de recurs.
Recurentul, prin avocat, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata Trans, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere motivele dezvoltate în întâmpinarea pe care cere a fi considerată ca și concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5435 din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.49820/3/LM/2008, a fost admisă acțiunea formulată de petenta Trans, în contradictoriu cu intimatul,
A fost obligat intimatul la plata către petenta a sumei de 40.118 lei, reprezentând daune materiale și,
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că petenta Trans, a solicitat instanței obligarea intimatului la plata sumei de 40.118 lei, reprezentând dauna pe care a achitat-o petenta creditorului România, daună produsă din vina și în legătură cu munca intimatului.
S-a constatat că, între părți a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 3500/09.05.2006, conform căruia intimatul a fost angajat la societatea petenta în funcția de conducător auto, începând cu data de 03.05.2006. Contractul individual de muncă a încetat la data de 15.08.2007 ca urmare a demisiei intimatului.
S-a ținut seama că, în această calitate, intimatul a efectuat în perioada 30.05.2007-08.06.2007 o cursă România-Austria-România, transportând uși de garaj și sisteme de garaj. La recepția acestor bunuri de către beneficiarul România, conform scrisorii de transport s-a constatat că 9 uși de garaj erau distruse și era avariat parțial un sistem.
Instanța a reținut că intimatul a semnat scrisoarea de transport.
S-a menționat că în conformitate cu art.270 alin.1 Codul muncii: "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor."
Intimatul a susținut că pagubele nu s-au produs din vina în legătura cu munca desfășurată de el, întrucât nu avea nici obligația și nici posibilitatea de a supraveghea modul în care este ambalată și asigurată marfa transportată.
S-a avut în vedere că potrivit pct. 4 din fișa postului, semnată de intimat,acesta "poartă întreaga răspundere atât asupra autovehiculului, cât și asupra bunului transportat în conformitate cu documentele ce le are asupra sa ".
Tribunalul a apreciat că,în temeiul acestei răspunderi ce-i revine, intimatul era obligat să se asigure că marfa pe care o transportă este ambalată în mod corespunzător și că poate efectua transportul fără ca să existe riscul de a fi avariată sau deteriorată.
S-a mai arătat că intimatul a dat dovada de neglijență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, prin neverificarea modului de ambalare și ancorare a mărfii, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art.998-999 Cod civil.
S-a apreciat că în cauză a fost făcută dovada faptei ilicite (neîndeplinirea obligației de verificare a modului de ambalare și ancorare a mărfii), a vinei intimatului care se prezintă sub formă de neglijență, a prejudiciului produs ca urmare a faptei ilicite, precum și a raportului de cauzalitate din faptă și prejudiciu.
Relevante în cauză sunt și dispozițiile art.17 și art.23 din Convenția privind contractul pentru transportul internațional de mărfuri pe șosele care reglementează răspunderea transportatorului pentru pagubele produse mărfurilor transportate, iar în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.17 pct.4 lit.b, întrucât așa cum s-a menționat conducătorul auto avea obligația de a verifica ambalarea și ancorarea mărfii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul, criticând sentința pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. recurentul a arătat că a avut calitatea de angajat al societății reclamante in perioada 03.05.2006 - 15.08.2007, ocupând funcția de conducător auto și efectuând mai multe curse, fără a avea incidente care sa atragă răspunderea sa profesionala sau materiala, nefiind sancționat în nici un fel pentru vreo abatere disciplinara.
Recurentul a mai arătat că nu a recunoscut producerea pagubei ca fiind din vina sa, așa cum încearcă sa menționeze angajatorul.
Sentința atacată a fost criticată în principal sub următoarele aspecte:
1. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii,în conformitate cu art. 304 pct. 7 cod procedura civila.
S-a susținut că chiar dacă ar exista, neglijența nu este faptă ilicită, astfel încât instanța de fond a reținut in mod eronat neîndeplinirea obligației de verificare a modului de ambalare si ancorare a mărfii.
Recurentul a arătat că în calitatea sa de șofer nu are nici o obligație de a ambala marfa pe care o transportă pentru angajator, nu are acces în camion in timpul încărcării, ambalării și asigurării mărfii ce urmează a fi transportată.
Se mai arată că marfa deteriorată nu a fost ancorată corespunzător de podeaua autocamionului, ci de o traversă suspendată ce făcea parte din prelata superioară, prinzând astfel un balans in timpul deplasării pe un drum sinuos,astfel că nu avea ce să semnaleze și cum să prevadă evenimentul care a dus la deteriorarea parțiala a mărfii transportate,deteriorare ce s-a petrecut după parcurgerea a aproximativ 1400 Km in aproximativ 48 h de la încărcare.
Obligația recurentului în calitate de șofer de a semnala eventuale nereguli în ancorarea si ambalarea mărfii ar fi fost de actualitate,în opinia recurentului,doar în condițiile în care ruperea legăturilor ar fi survenit imediat după momentul încărcării, respectiv al părăsirii locului de încărcare (depozitele, localitatea ).
2. hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,potrivit art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Recurentul a arătat că instanța de fond reține si face aplicarea prevederilor art. 270 alin 1 Codul muncii dar nu face nici o referire,cu toate că prin întâmpinarea și notele scrise depuse la dosar s-au invocat prevederile acestea.
S-a susținut că nefiind încadrat în funcția de legător de sarcină,recurentul,nu avea pregătirea necesară efectuării acestor operațiuni si nici nu putea să prevadă la momentul încărcării autocamionului cedarea legăturilor după efectuarea unui drum de 1400 km iar deteriorarea mărfii transportate se încadrează în dispozițiile art. 270 alin 2 Codul muncii fiind o cauza neprevăzută ce nu putea fi înlăturată prin acțiunea sa.
Totodată, potrivit art.999-998 cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite următoarele condiții:să se fi săvârșit o faptă cu caracter ilicit;să existe un prejudiciu;între fapta ilicită și prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate;autorul faptei ilicite să fi fost în culpă,însă în cazul său,recurentul nu a săvârșit nici o faptă ilicita, nu a condus autovehiculul astfel încât să fie sancționat contravențional de organele abilitate și/sau să producă avarierea autocamionului, prin producerea unui accident auto.
Deplasarea cu orice autovehicul pe drumurile naționale pline de gropi si de denivelări, în cazul șoferilor profesioniști,în opinia recurentului trebuie sa fie considerată a se încadra in riscul normal al serviciului.
Se mai susține că instanța de fond apreciază ca fiind faptă ilicită presupusa neglijență a recurentului în îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu însă doctrina și jurisprudența a reținut ca fiind o faptă ilicită cea care este interzisă de lege, care încalcă fie anumite dispoziții legale fie alte reguli de conduită pe care legea le impune,iar existența faptei ilicite trebuie dovedită și această probă este în sarcina reclamantei, atât în raport de dispozițiile art. 112.pr.civ. cât, mai ales, ca urmare a dispozițiilor speciale ale art. 287 din Codul muncii, care prevăd că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare însă din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă culpa sa și nu se indică sau dovedește fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SC Trans SRL a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel,potrivit dispozițiilor art.270 alin.1 din Codul muncii,salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar în conformitate cu alin.2 alariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.
Prima instanță,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate, apreciind ansamblul materialului probator administrat în cauză,a făcut corecta interpretare și aplicare în cauza de față a acestor prevederi, deoarece sunt întrunite cumulativ în persoana acestuia condițiile de fond pentru antrenarea răspunderii sale patrimoniale potrivit dispozițiilor art.270 alin.1 din Codul muncii deoarece fostul salariat a produs în patrimoniul angajatorului un prejudiciu material prin fapta sa ilicită,personală și culpabilă,săvîrșită în legătură cu munca sa.
Curtea apreciază că în cauză,în condițiile în care potrivit pct. 4 din fișa postului însușită de către recurent sub semnătură,aflată la fila 4 din dosarul primei instanțe, acesta în calitate de conducător auto și-a asumat ca obligație de serviciu asigurarea menținerii integrității atît a mijlocului de transport pe care îl conduce cît și a mărfii transportate prin intermediului acestuia,(prevăzîndu-se că "poartă întreaga răspundere atât asupra autovehiculului, cât și asupra bunului transportat, în conformitate cu documentele ce le are asupra sa"),iar cu ocazia cursei efectuate în perioada 30.05.2007-08.06.2007 în Austria, mărfurile transportate,respectiv 9 uși de garaj au fost distruse și a fost avariat parțial un sistem,intimatul a făcut dovada săvîrșirii de către salariat a faptei ilicite prin probele propuse și administrate în fața primei instanțe,fiind nefondate susținerile contrare ale recurentului; în acest sens sunt nu doar contract individual de muncă și fișa postului semnată de către recurent ci și scrisoarea de transport internațional semnată fără obiecții de către acesta la destinatarul transportului,facturile de plată a prejudiciului de către intimat beneficiarului transportului și dovada efectuării cursei de către recurent în beneficiul intimatului.
În speță,după cum corect a reținut de altfel și instanța fondului argumentându-și motivat soluția,contrar susținerilor recurentului ce nu pot în consecință să fie primite,fapta ilicită a fostului salariat a constat în neîndeplinirea obligației de asigurare temeinică ambalării și ancorării mărfii, de o asemenea manieră în care să excludă producere vreunei avarieri a acesteia,recurentul asumîndu-și față de fostul său angajator o obligație avînd natura unei obligații de rezultat, convenționale, asumate prin încheierea contractului individual de muncă intervenit între părți,contract din cuprinsul căruia face parte fișa postului ce detaliază obligațiile de serviciu asumate prin acesta de către recurent, și pe care acesta nu a adus-o la îndeplinire.
Mai mult,potrivit doctrinei și jurisprudenței constante, caracterul ilicit al faptei săvîrșite de către salariat se determină prin raportare la obligațiile de serviciu ale acestuia,decurgând în primul rînd din contractul individual de muncă,în conținutul căruia sunt incluse însă într-adevăr,pe lîngă obligațiile concrete,specifice naturii funcției,felului și locului muncii și celelate îndatoriri reglementate de lege și de celelalte acte cu caracter normativ,însă nu doar cele dinurmă după cum se susține prin motivele de recurs.
Chiar dacă în calitatea sa de șofer,recurentului nu îi revenea vreo obligație de serviciu distinctă, asumată contractual, de a ambala marfa pe care o transportă pentru angajator,în condițiile în care aceasta s-a obligat în conformitate cu cele mai sus reținute,să asigure menținerea integrității atît a mijlocului de transport pe care îl conduce cît și a mărfii transportate iar obligația nu fost îndeplinită (câtă vreme marfa transportată de către acesta a fost în mod considerabil avariată), în mod corect a reținut prima instanță,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate, săvîrșirea de către fostul salariat a unei fapte ilicite în legătură cu relațiile de muncă dintre părți; nici împrejurarea -nedovedită de altfel- că recurentului nu i s-ar fi permis accesul în camion in timpul încărcării, ambalării și asigurării mărfii ce urma a fi transportată, nu îl exonerează pe acesta de obligația ce îi revenea de a verifica modul de ambalare și ancorare a mărfii transportate,raportat la obligația de rezultat pe care și-o asumase-aceea de a asigura integritatea mărfii transportate- și care putea fi îndeplinită și ulterior momentului încărcării, ambalării și asigurării mărfii.
Curtea mai reține că nu pot fi primite nici susținerile recurentului potrivit cărora obligația acestuia în calitate de șofer de a semnala eventuale nereguli în ancorarea si ambalarea mărfii ar fi fost de actualitate doar în condițiile în care avarierea mărfii ar fi survenit imediat după momentul încărcării, respectiv al părăsirii locului de încărcare,deoarece pe de-o parte acesta nu a făcut dovada că momentul producerii prejudiciului ar fi fost acela al deplasării autovehiculului pe teritoriul României,iar pe de altă parte clauza prin care fostul salariat și-a asumat să asigure integritatea bunurilor transportate, interpretată gramatical și logic nu poate permite o asemenea concluzie cîtă vreme părțile nu au prevăzut în prin convenție o asemenea distincție.
Nefondate sunt și susținerile recurentului cum că nu ar fi fost în măsură să prevadă evenimentul care a dus la deteriorarea mărfii transportate,deteriorare ce s-ar fi petrecut după parcurgerea a aproximativ 1400 Km în aproximativ 48 h de la încărcare, deoarece pentru a se putea aprecia drept cauză neprevăzută ce nu putea fi înlăturată prin acțiunea sa, respectiv drept caz fortuit ori de forță majoră,slăbirea legăturilor ce asigurau marfa transportată de către recurent din cauza stării proaste a drumurilor din România, trebuie să constituie un fenomen imprevizibil și invincibil în raport de posibilitățile efective ale salariatului de a prevedea producerea lui și de a i se opune în mod eficient; ori în cauză,starea defectuoasă a drumurilor naționale este notorie,astfel că recurentul în calitate de șofer profesionist de peste un an de zile nu numai că o putea prevedea,dar putea fi și în măsură de a întreprinde diferite acțiuni pentru aoc ontracara, verificînd cu mai mare diligență modul de legare și de ambalare a mărfii transportate,nefiind necesar ca acesta să aibă calificarea profesională de legător de sarcină.
Vor fi respinse și susținerile recurentului potrivit cărora deplasarea pe drumurile naționale pline de gropi si de denivelări, în cazul șoferilor profesioniști,ar trebui considerată a se încadra in riscul normal al serviciului deoarece pentru a se circumscrie acestei noțiuni,efectele păgubitoare ale unor factori inerenți procesului muncii trebuie să se prezinte ca avînd un caracter normal,determinat de natura intrinsecă mijloacelor de muncă ori de condițiile existente la locul de muncă,cu excluderea vinei salariatului; în cauză însă, dat fiind faptul că recurentul, în mod culpabil,nu a fost în măsură să prevadă consecințele ancorării necorespunzătoare a mărfii transportate nu poate invoca riscul normal al serviciului drept cauză ce înlătură caracterul ilicit al faptei sale.
Curtea va respinge și susținerile recurentului potrivit cărora nu săvârșit nici o faptă ilicită,din culpă,deoarece nu a condus autovehiculul astfel încât să fie sancționat contravențional de organele abilitate,nu avariat autocamionul prin producerea unui accident auto și nu a mai fost tras la răspundere disciplinar sau material de către angajator, întrucît chiar dacă nu a avariat autocamionul și nu a fost sancționat contravențional ori disciplinar,în cauză antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului salariat nu s-a produs pentru asemenea fapte ci ca urmare încălcării de acesta a obligației de a asigura integritatea mărfii transportate,respectiv de lua măsuri pentru a preveni degradarea acesteia.
Drept consecință, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată, văzând dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.5435 din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.49820/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata Trans.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
01.03.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
