Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4980/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3546/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4980/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă - - prin administrator judiciar Insolvensy Specialists, împotriva sentinței civile nr.1917 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1000/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul -reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta pârâtă - - B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 5 dosar, lipsind intimatul reclamant .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte - - B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1917 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1000/3/LM/2009 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat. S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect plata sumelor aferente perioadei anterioare datei de 15.10.2006. S-a respins acțiunea având acest obiect ca prescrisă. A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.996/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a dispus obligarea reclamantei din acțiunea de fond la plata către pârât a sumelor reprezentând prime de Paști și de C pentru anul 2005.
Reclamanta a susținut că pârâta a mai încasat o dată sume cu același titlu prin includere în salariul de bază.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, se retine că nu este întemeiată întrucât prezenta cerere nu are aceeași cauză cu cererea în care a fost pronunțată sentința respectivă. Astfel, pârâtul a pretins în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Prahova plata sumelor cu titlu de primă de Paști și de C aferente anului 2005 neachitate de angajator, întemeindu-și pretențiile pe prevederile contractului colectiv de muncă și pe existența raporturilor de muncă dintre părți în acea perioadă. Or, prezenta cerere vizează pretențiile angajatorului îndreptate împotriva fostului salariat pentru restituirea unor sume încasate cu același titlu, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Hotărârea judecătorească invocată reprezintă însă o probă, fiind un act autentic.
Potrivit art.1200 cod civil sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat, iar cf. art. 1202 Cod civil, prezumția legală dispensează de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută. Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, anulează un act oarecare, sau nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune,s-a apreciat ca fiind întemeiată pentru perioada anterioară datei de 15.10.2005 având în vedere data formulării acțiunii pe rolul Tribunalului Prahova și anume, 15.10.2008, precum și dispozițiile art.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958, astfel încât s-au respins aceste pretenții ca prescrise.
Pe fond s-a apreciat cererea ca neîntemeiată. Astfel, prin această sentință s-a stabilit că plata nu a fost efectuată de angajator astfel încât, în acest cadru procesual, deși nu este vorba de autoritate de lucru judecat ca excepție procesuală, nu se poate ignora cele reținute de instanță.
. fără justă cauză presupune îndeplinirea mai multor condiții, materiale și juridice. Este necesar să existe o mărire a patrimoniului uneia dintre părți, să existe o diminuare a patrimoniului altei părți, între acestea fiind obligatorie o strânsă legătură, în sensul că ambele reprezintă efectul aceleiași cauze. Din punct de vedere juridic, este necesar ca pentru această situație să nu existe un temei și ca acțiunea întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză să fie singurul mijloc pentru protejarea dreptului sau interesului legitim.
În speță, a existat un temei pentru primirea sumelor și anume hotărârea judecătorească pe care reclamanta nu o mai poate contesta pe aceasta cale.
Se constată la momentul soluționării cauzei în care s-a pronunțat hotărârea respectivă, reclamanta a avut posibilitatea să formuleze apărări pe fondul cauzei. Or, în măsura în care acea instanță nu a reținut ca fiind întemeiate apărările reclamantei de astăzi, ar permite acesteia să invoce din nou aceleași apărări și să se aprecieze asupra temeiniciei lor ar echivala cu analizarea temeiniciei hotărârii, ceea ce ar eluda sistemul cailor de atac prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta criticând-o pentru nelegalitate. Invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, atât în ceea ce privește modul de soluționare al excepției autorității de lucru judecat, cât și a fondului dreptului dedus judecății. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că deși în aparență tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat, în fapt, printr-o motivare contradictorie, a adus argumente în sensul că a operat în cauză această excepție și a influențat în mod vădit pronunțarea hotărârii atacate.
Astfel, în concret doar părțile sunt aceleași dar obiectul și cauza diferă.
În cererea introdusă de pârât obiectul l-a reprezentat obligarea unității la plata primelor de sărbători ulterior anului 2003, pe când în acest dosar s-a cerut restituirea sumei înglobate în salariul de bază în martie 2003, care a fost menținută în acesta și ulterior anului 2003, cu reprezentarea ce s-a dovedit falsă că se stinge obligația de plată a primelor de sărbători.
Pentru anul 2003 acordarea sumei de 70 lei pe lună, majorată cu 9,4% și aflată sub influența apreciativă a tuturor sporurilor cumulate și-a avut deplina justificare, limitat la acel an.
Numai că începând cu anul 2004 menținerea acestei sume în salariul de bază prin felul în cale justiția a rezolvat pretenția pârâtului de a i se da distinct primele este retroactiv lipsită de cauză juridică, pârâtul îmbogățindu-se fără vreo legitimitate.
În ceea ce privește cauza juridică, nici acest element nu e comun întrucât în procesul anterior la care instanța se raportează aceasta a fost stabilită jurisdicțional ca fiind reprezentată de art.168 alin. (1) al CCM din 2003 în variantele aplicabile pe perioada 2004-2007 urmare succesivelor modificări, completări și prelungiri a efectelor prin acte adiționale, pe când cauza juridică a cererii de chemare în judecată formulată de avocat pentru o reprezintă acordarea primelor distinct pe cale jurisdicțională unită cu revenirea la situația anterioară includerii primelor în salariul de bază care a prefigurat din perspectiva art. 168 alin.(2) din o plată nedatorată.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a soluționat corect excepția autorității lucrului judecat invocată în cauză de pârâtă, pe considerentul inexistenței triplei identități de părți, obiect, cauză așa cum impun prevederile art.1201 Cod civil. De altfel, pentru a exista identitate de obiect între cele două acțiuni este suficient ca scopul final urmărit de reclamant să fie același în ambele acțiuni. Ori, scopul nu este același în cele două acțiuni față de care se pretinde autoritatea de lucru judecat, ci este contradictoriu.
Astfel, prin sentința civilă nr.996/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, irevocabilă, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumelor de bani reprezentând drepturi salariale - prime de Paște și C, pentru anul 2005, iar prin acțiunea pendinte pe rol se solicită restituirea acelorași sume cu motivația că deja au fost incluse în salariul de bază, fiind încasate de două ori aceste sume și operând o îmbogățire fără just temei.
Ori, evident că scopul urmărit este total diferit, prin prima acțiune solicitându-se drepturile salariale sus-menționate, de pârâtul din prezenta cauză, acordate de altfel evident prin sentința sus-menționată, iar prin cea de-a doua acțiune se pretinde de către angajatorul pârât în acțiunea anterioară că aceleași drepturi au fost deja incluse în salariul de bază.
Prin cea de-a doua acțiune se reeditează practic critici invocate în recursul declarat împotriva sentinței civile nr.996/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, cea ce eludează sistemul căilor de atac prevăzute de lege, cum legal a statuat Tribunalul. Ori, aceste critici vizează netemeinicia pretențiilor pârâtului din prezenta cauză pe considerentul că drepturile în discuție ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, aspect ce a intrat în puterea lucrului judecat și nu mai putea fi pus în discuție prin noua cerere.
Drept urmare, în concret nu s-a făcut dovada unei măriri a patrimoniului pârâtului, prin diminuarea nelegală a patrimoniului reclamantei, această diminuare realizându-se legal ca efect al sentinței civile sus-menționate.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - - prin administrator judiciar Insolvensy Specialists, împotriva sentinței civile nr.1917 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.1000/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatul -reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnored./2 ex./24.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
