Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5095/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3532/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 5095R
Ședința publică de la 13 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta. împotriva sentinței civile nr.2747 din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială plată sumă".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic, ce depune împuternicire de reprezentare juridică nr.-/13.07.2009, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 09.07.2009, de către, intimata, concluzii scrise, într-un singur exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta, prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul modificării sentinței recurate, cu obligarea intimatei la plata sumei de 1287,67 euro, reprezentând școlarizare și atestare conform acordului de voință încheiat de părți, respectiv actul adițional la Contractul Individual de Muncă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2747 din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că otrivit p. contractului individual de munca inregistrat la data de 08.12.2005, parata a fost salariata reclamantei in functia de proiectat inginer aeronave incepand cu data de 15.12.2005.
Prin actul aditional nr.1/2005 la contractul individual de munca, reclamanta s-a obligat sa-i asigure paratei baza materiala si suportarea cheltuielilor necesare realizarii accesului la documentatia tehnica, insu irea de catre salariat a cerintelor pentru lucrul in sistemul de calitate organizat la nivelul standardelor industriei aeronautice, participarea la colarizari organizate in unitate sau institutii specializate, stagii de practica, respectiv formarea in profesie intr-o unitate de renume in domeniul aeronautic.
Parata s-a obligat sa lucreze la reclamanta o perioada de 3 ani pentru exercitarea activitatii in domeniu, cunoscand ca formarea profesionala a unei persoane i obtinerea atestarilor pentru exercitarea activitatii in domeniu se face intr-o perioada indelungata i ca parasirea unitatii inaintea acestei perioade cauzeaza prejudicii angajatorului.
In cazul nerespectarii obligatiei mentionate mai sus, prin parasirea unitatii din initiativa salariatului, sau din culpa sa, in conditiile art.195 alin.4 din Codul muncii, parata s-a obligat sa-i plateasca reclamantei suma de 3000 euro, reprezentand prejudiciul cauzat unitatii proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita de 3 ani. In speta, angajatorul fata de prevederile imperative ale art. 195 din Codul muncii trebuia sa faca dovada ca parata a urmat cursul de formare profesionala cu o durata de cel putin 60 de zile.
Atat prin cererea de chemare in judecata, cat i prin cererea de precizare a acesteia, angajatorul a specificat ca parata a urmai cursuri interne de pregatire profesionala, in baza autorizatiei pe care o poseda reclamanta.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar, nu rezulta ca parata a urma cursuri de pregatire profesionala cu o durata minima de 60 de zile. Clauza penala din actul aditional nr.1/2005 nu- i produce efecte in speta in ceea ce prive te cuantumul cheltuielilor de colarizare suportate de catre angajator.
Angajatorul nu a depus la dosar inscrisuri din care sa rezulte cheltuielile pe care le-a efectuat cu pregatirea profesionala a paratei si nici din care sa reiese ca salariata a beneficiat de un curs de formare profesionala mai mare de 60 de zile.
Nefiind indeplinite conditiile prev.de art.195 din Codul muncii, prima instanta a dispus respingerea, ca neintemeiata, a cererii reclamantei de restituire a cheltuielilor de colarizare. Imprejurarea ca prin plecarea paratei de la unitatea angajatoare ii determina acesteia un prejudiciu intrucat este necesar sa pregateasca alte persoane pentru desfa urarea activitatii pentru care fusese angajata aceasta nu este de natura sa indeplineasca prevederile art. 270 din Codul muncii. Reclamanta nu a facut dovada pretinsului prejudiciu ce i s-a produs prin demisia paratei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanta, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeincie.
Recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală deoarece, asa cum reiese din contractul individual de munca, a fost incadrata la A in functia de proiectant inginer aviatie. Astfel, incheierea actului aditional a avut in vedere faptul ca parata era proaspat absolventa de facultate si nu avea experienta practica, acceptand, pe cheltuiala sa, sa investeasca in pregatirea profesionala a acesteia si sa-i asigure insusirea cunostintelor practice necesare pentru desfasurarea unei activitati remunerate conform studiilor paratei.
In temeiul art. 193 alineatul 2 din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulteriaoare, modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractele individuale de munca, a stabilit de comun acord, prin semnarea actului aditional nr. 1/12.12.2005 cu salariata, ca valoarea de 3000 de euro prevazuta in art. 5 sa reprezinte suma pe care o va investi societatea pentru scolarizare si atestare, salariatul avand singura obligatie corelativa - sa foloseasca cunostintele dobandite prin activitatea desfasurata in societate timp de 3 ani.
In data de 21.08.2007, a solicitat incetarea raportului contractual de munca prin demisie, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 5 din actul aditional cu care salariata a fost de acord in momentul angajarii si ulterior acestui moment.
Instanta de fond a apreciat in mod eronat si fara un temei legal conditiile in care s-a incheiat actul aditional nr. 1/2005 intre si intimata, in sensul ca, instanta, deliberand, nu a tinut seama de faptul ca aceasta conventie, respectiv actul aditonal, are un caracter sinalagmatic, ca reprezintalegea partilorsi ca, astfel, intimatei ii revine obligatia de a restitui suma suportata de societate cu scolarizarea sa - respectiv suma de 1287,67 euro, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita, de 3 ani.
a urmat mai multe programe de instruire interna, cu caracter continuu si care au fost efectuate in conformitate cu sistemul de calitate al SC., sistem care este certificat.
Organizarea de cursuri privind instruirea profesionala a salariatilor la nivel intern este nu numai o necesitate, cat si o obligatie privind asigurarea calitatii in domeniul aeronautic. Aceste obligatii se regasesc atat in toate contractele comerciale incheiate de cu parteneri externi cat si in cerintele privind emiterea, pastrarea si prelungirea certificatelor de autorizare pentru anumite activitati in domeniu.
Intrucat scolarizarea si atestarea personalului este absolut necesara in domeniul aviatiei, societatea a prevazut in art. 4 din Actul aditional nr. 1 la contractul individual de munca obligatia pentru salariata, de a lucra in o perioada de 3 ani de la data angajarii pentru a evita situatia ramanerii fara personal certificat in situatii in care sunt in derulare programe pentru care este necesara o anumita calificare sau pregatire. Societatea a asigurat baza materiala si a suportat cheltuielile necesare pregatirii salariatei, in vederea folosirii cunostintelor practice dobandite centra derularea si dezvoltarea programelor societatii. Prin plecarea salariatei societatea a fost nevoita sa reia ciclul de instruire si scolarizare cu alte persoane, ceea ce presupune suportarea de noi cosruri pentru societate, precum si timp necesar pregatirii in acest domeniu.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
In baza art. 194 alin. 1 din Codul muncii, n cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este inițiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.
In temeiul art. 195 din Codul muncii, salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile pe an nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
Nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin. (1) a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Ca atare, textul presupune ca durata cursurilor sa fie mai mare de 60 de zile pe an iar participarea la cursuri sa fie prin scoatere din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru sau prin scoaterea integrala din activitate.
In cauza, asa cum temeinic a retinut prima instanta, aceste conditii nu sunt indeplinite.
ngajatorul nu a depus la dosar inscrisuri din care sa rezulte cheltuielile pe care le-a efectuat cu pregatirea profesionala a paratei si nici din care sa reiasa ca salariata a beneficiat de un curs de formare profesionala mai mare de 60 de zile. Din fisa personala scolarizari de la fila 32 dosar fond, nu rezulta acest fapt.
Nu se faptul ca intimata a urmat mai multe programe de instruire interna, cu caracter continuu si care au fost efectuate in conformitate cu sistemul de calitate al SC., darn u sunt indeplinite conditiile art. 195 din Codul muncii, ca durata cursurilor sa fie mai mare de 60 de zile pe an iar participarea la cursuri sa fie prin scoatere din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru sau prin scoaterea integrala din activitate.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civilă
constată recursul neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta. împotriva sentinței civile nr.2747 din data de 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Tehnored
./2ex/14.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
