Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 557/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.557
Ședința publică din data de 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
: --- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - " ", prin reprezentanți legali, cu sediul în P, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.70 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în P, str.-,.5,.5, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, dosarul fiind luat ultimul de pe lista de ședință, a răspuns pentru intimatul-pârât avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 17.04.2008, lipsind recurenta-reclamantă - " ".
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Având cuvântul pentru intimatul-pârât, avocat declară că nu mai are alte cereri și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația apărătorului intimatului-pârât, că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-pârât, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
În ceea ce privește primul motiv de recurs referitor la obligarea intimatului - pârât la contravaloarea parbrizului spart, apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că acestea nu trebuiesc acordate.
Recurenta a depus la dosar facturi fiscale din care rezultă în mod detaliat reparațiile autocamionului avariat. De asemenea, s-a depus și procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție, și care nu a fost contestat de niciuna din părți, iar în conținutul acestuia nu s-a reținut și o atare situație.
Este total nefondată susținerea recurentei potrivit căreia organele de poliție constată numai avariile vizibile si de aceea apar diferențe între constatările acestora și cele regăsite de societatea de service, întrucât spargerea parbrizului este în mod clar o avarie vizibilă. iar dacă spargerea acestuia nu are legătură de cauzalitate directă cu accidentul nu poate fi obligat intimatul la plata contravalorii lui.
În ceea ce privește cererea recurentei privind obligarea intimatului-pârât la contravaloarea a doua cauciucuri, apreciază că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond deoarece nu s-a făcut dovada predării lor, neexistând un proces-verbal de predare primire. Nici din proba testimoniala, ori din cea cu înscrisuri nu rezultă că aceste cauciucuri i-ar fi fost predate intimatului.
Referitor la obligarea intimatului la contravaloarea a 600 litri motorină pretins sustrasă din rezervorul autocamionului, arată că din fișele de magazie depuse de recurentă la dosar rezultă că în cursul lunii martie 2006 autocamionul a consumat o cantitate de 500,02 litri motorină, iar ca atare corect a apreciat prima instanță că procesul-verbal încheiat la 03.04.2006 nu poate avea o valoarea probatorie distinctă, întrucât acesta nu a fost încheiat în prezența pârâtului și nici semnat de către acesta.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Depune la dosar concluzii scrise și chitanța nr.19/17.04.2008 de plată a onorariului de avocat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr. 3751/282/ 07,06.2007 reclamanta - " " 1-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.179,53 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autotractorul, marca, înmatriculat sub nr. BZ.ll. reparații efectuate ca urmare a accidentului pe care pârâtul 1-a produs din culpa exclusivă, așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria M, nr. -/23.10.2004; obligarea pârâtului la plata sumei de 4.356 lei reprezentând contravaloarea cantității de 600 de litrii de motorină (1.956 lei), respectiv a două anvelope marca (2.400 lei), bunuri a căror lipsă a fost constatată printr-un proces verbal încheiat la data de 03.04.2006, data la care pârâtul a abandonat autotractorul mai sus menționat.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâtul a lucrat ca șofer pe autotractorul proprietatea societății, iar la data de 23.10.2004, din culpa exclusivă, a provocat un accident rutier soldat cu avarierea gravă a mașinii și că, la data de 03.04.2006, pârâtul nu s-a mai prezentat la sediul societății abandonând autovehiculul și telefonul mobil încredințat.
Prin sentința civilă nr. 691/13.08.2007 Judecătoria Pogoanelea admis excepția de necompetență materială invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău -secția civilă, litigii de muncă și asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut faptul că potrivit dispozițiilor art. 2, pct. 1, lit. c) Cod procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Conflictele de muncă sunt, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 168/1999, conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Apoi, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 168/1999, conflictele de drepturi sunt conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau în alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă, iar în conformitate cu prevederile art. 68 alin.l lit.a) din același act normativ conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă sunt considerate conflicte de drepturi.
În același sens, prevederile art. 248 din Codul muncii statuează că orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă, reprezinte conflicte de muncă (alin.l) și că, dintre aceste conflicte, cele care au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi ori din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite conflicte de drepturi (alin.3).
În fine, în conformitate cu prevederile art. 270 alin. 1 din Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, iar în conformitate cu prevederile art. 281 din același cod soluționarea cererii privind angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților face obiectul jurisdicției muncii.
Prin salariat trebuie să se înțeleagă conceptul în sens generic, respectiv, potrivit Codului muncii, persoana care este parte dintr-un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, determinată, cu program de lucru integral sau cu timp de lucru parțial.
Neîndeplinirea de către angajator a obligației ce îi revine, potrivit art. 16 alin. 1 teza a II-a din Codul muncii, de a încheia în scris contractul individual de muncă, nu poate conduce la neaplicarea regimului juridic al răspunderii patrimoniale instituit prin art. 270 și urm. din același Cod, dacă cel care prestează munca produce un prejudiciu în legătura cu munca sa.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, la datele comiterii pretinselor fapte prejudiciabile, în temeiul unei înțelegeri verbale cu numitul - administratorul " " G, pârâtul presta munca pentru și sub autoritatea reclamantei, deservind, ca șofer, în schimbul unor sume de bani, un autovehicul de transport marfă proprietatea acesteia.
Asa, fiind instanța a reținut calitatea de salariat a pârâtului.
Pretinsele fapte prejudiciabile au legătură cu munca prestată de pârât, respectiv cu modul în care acesta s-a folosit, în timpul programului, de bunurile încredințate de angajator în vedeiea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.
Prin urmare, instanța a constatat că litigiul dintre părți este un conflict de drepturi, în sensul rezultat din prevederile legale mai sus redate, supus jurisdicției muncii.
Stabilirea răspunderii patrimoniale a pârâtului poate avea loc, în lipsa unei rezolvări pe cale amiabilă, numai pe cale judecătorească, de către instanța competentă să soluționeze conflictul.
Această instanță este, din punct de vedere material, tribunalul (art. 284 alin.l din Codul muncii raportat la art. 2 pct.l lit.c) Cod procedură civilă), iar din punct de vedere teritorial, instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședință ori, după caz, sediul (art. 284 alin.2 din Codul muncii ).
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău.
La solicitarea părților au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatoriul luat societății reclamante precum și audierea martorilor, G, și
Prin sentința civilă nr.70 din 30 ianuarie 2008 Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea, a bligat pârâtul să achite reclamantei suma de 65.249.194.50 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor aduse autocamionului marca cu număr de înmatriculare BZ.ll. respins capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtului să achite reclamantei contravaloarea a 600 litri motorină și a două anvelope marca "", ca nedovedite și a obligat reclamanta să plătească pârâtului 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a lucrat ca șofer pe un autotractor marca cu număr de înmatriculare -, fără a fi angajat cu contract individual de muncă, iar în data de 23.10.2004 a fost implicat într-un accident de circulație, soldat cu avarierea autoturismului pe care îl conducea.
In ceea ce privește raporturile dintre părți, acestea erau raporturi de muncă, chiar dacă nu se încheiase contract de muncă în formă scrisă.
Astfel, la data producerii evenimentului rutier, pârâtul presta muncă pentru și sub autoritatea societății reclamante, deservind ca șofer în schimbul unei remunerații cu titlu de salariu un autovehicul de marfă proprietatea societății.
In schimbul muncii prestate primea un salariu de 4 milioane lei lunar, motiv pentru care tribunalul a constatat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 270 Codul muncii, referitoare la răspunderea patrimonială a salariatului.
A mai reținut instanța de fond că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 101.795.337 lei vechi reprezentând contravaloarea reparațiilor aduse autovehiculului conform facturii nr. -/15.12.2005; 19.560.000 lei reprezentând contravaloarea a 600 litrii motorină lipsă din rezervor și 24 milioane lei contravaloare a două cauciucuri marca "".
S-a mai reținut că un prim capăt de cerere îl constituie obligarea pârâtului la plata sumei de 101.795.337 lei Rol reprezentând contravaloarea reparațiilor aduse autovehiculului pe care îl conducea în calitate de șofer.
Conform prevederilor art. 270 alin.l din Codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatoarului din vina și în legătură cu munca lor.
Chiar și pârâtul a recunoscut producerea accidentului respectiv și a fost de acord cu acoperirea pagubei, însă nu în totalitatecinumai parțial pentru o parte din sumă.
La dosar există factura fiscală nr. -/15.12.2004 și factura nr. -/3.01.2005 din care rezultă în mod detaliat reparațiile efectuate la autovehiculul avariat de către firma SRL
Din conținutul procesului verbal seria M nr. -/23.10.2004, încheiat de organele de poliție, necontestat de părți au rezultat următoarele avarii produse la autocamionul condus de pârât: față crăpată; semiaripa stânga înfundată și pod pedalier înfundat, existând diferențe între cele constatate în procesul verbal de constatare și devizul de reparații de la - " " SRL
Astfel, din depozițiile martorilor audiați în cauză a rezultat că în urma accidentului, avariile au fost cele consemnate în procesul verbal de constatare încheiat între organele de poliție iar mașina avea parbrizul crăpat pe o porțiune de un centimetru dar dinainte de producerea evenimentului rutier. De asemenea, de la data de 23.10.2004 și până în momentul reparării mașinii la începutul anului 2005, au mai fost efectuate curse cu aceasta fiind în stare de funcționare.
Instanța de fond a pus în discuție părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate care să evidențieze faptul dacă pentru remedierea defecțiunilor evidențiate în procesul verbal de întocmit de organe de poliție au fost necesare toate operațiunile evidențiate în devizul de reparații emis de - SRL B, iar în caz contrar să se precizeze care au fost operațiunile necesare și care este valoarea totală a costului pieselor schimbate și a manoperei, probă cu care părțile nu au fost de acord.
Societatea reclamantă a precizat că o asemenea probă nu este utilă, pertinentă și concludentă cauzei deoarece factura fiscală face dovadă pe deplin cu privire la costul total al reparațiilor ce se ridică la 101.795.337 lei (ROL).
Instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a reținut obligarea pârâtului la plata sumelor ce rezultă exclusiv din avariile consemnate în procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv: deflector stânga tablă, panou față, pedalier, hârtie abrazivă, vopsea, diluant expres, revopsit grilă mască, revopsit mască față, revopsit panou față, vopsit colțar cabină, rezultând o sumă totală de 1649,79 Euro, 65.249.194,50 lei (echivalentul în bani românești). În consecință s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de bani.
A încercat pârâtul să acrediteze ideea că din cei 4 milioane lei lunar pe care îi încasa cu titlu de salariu, după producerea accidentului i s-au oprit lunar către 3 milioane lei, în perioada noiembrie 2004 -martie 2006, adică 17 luni, reprezentând suma de 51 milioane lei și a solicitat să fie obligat numai la diferența respectivă de 14.249.194, 50 lei.
Această susținere însă, nu a fost primită de tribunal, întrucât nu a fost susținută de nici o probă administrată în fața instanței, chiar martorii audiați în cauză au relatat că nu cunosc nimic în legătură cu reținerea respectivei sume de bani, motiv pentru care apărarea aceasta a fost înlăturată.
A mai arătat pârâtul că a contribuit cu sume de bani date din mână, pentru repararea prejudiciului produs ce acesta la autocamion, însă nici aceste susțineri nu au putut fi reținute de instanță, nefiind dovedite în nici un fel, ci plata a fost făcută de patronul societății.
Pentru, considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat întemeiat în parte primul capăt de cerere, motiv pentru care l-a admis și a obligat ârâtul să achite reclamantei suma de 65.249,194 lei reprezentând costul reparațiilor produse în urma accidentului din 23.10.2004.
S-a mai reținut de instanța de fond că, a1 doilea capăt de cerere îl constituie obligarea pârâtului la plata sumei de 24 milioane lei, contravaloarea a două cauciucuri marca "".
Astfel, s-a arătat de către reprezentantul societății reclamante că a pus la dispoziția pârâtului autocamionul, înmânându-i și două cauciucuri marca "", nemontate pe mașină, fără însă a încheia un act scris în acest sens.
A constatat tribunalul că, din întregul material probator administrat în cauză nu a rezultat înmânarea celor două cauciucuri marca "", motiv pentru care a fi respins acest capăt de cerere.
S-a reținut de tribunal că, ultimul capăt de cerere a fost obligarea pârâtului la plata sumei de 19.560.000 lei contravaloare a 600 litri motorină care ar fi fost sustrași de acesta din rezervorul autocamionului în cursul lunii martie 2006.
În sprijinul acestui capăt de cerere, au fost depuse la dosar două fișe de magazie de, de unde rezultă că în cursul lunii martie 2006 ultima lună în care a lucrat pentru societatea reclamantă, autocamionul cu număr de înmatriculare -, a ridicat în total cantitatea de 500,02 litri.
De asemenea, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză și celelalte probe administrate, în cursul lunii respective au fost efectuate mai multe curse cu mașina, în interesul societății fiind consumat combustibilul respectiv pentru societate, nu în interesul pârâtului.
La data de 3.04.2006 a fost încheiat un proces verbal în care s-a consemnat lipsa acelor bunuri, însă procesul verbal respectiv nu a fost încheiat în prezența pârâtului și nici nu a fost semnat de acesta, motiv pentru care acele concluzii nu îi sunt opozabile.
Reținând cele relatate mai sus, tribunalul a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care au fost invocate disp.art. 304 pct.7, 8, 9.pr.civ.
A arătat recurenta că instanța de fond, în mod greșit a admis doar în parte primul capăt de cerere, respingându-l pe al doilea și în mod nelegal a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele considerente:
În cauza de față, dat fiind modul în care s-a produs accidentul din vina pârâtului care a lovit o altă mașină a societății, nu s-a putut deschide dosar de daună în asigurări, iar singura probă viabilă a avariilor o reprezintă devizul de reparație și factura societății de service; parbrizul autocamionului, datorită avarierii în accident, a trebuit înlocuit, astfel încât despăgubirea trebuie să fie completă; în cazul producerii unui accident de circulație, există diferențe între cele constatate de poliție și cele constatate de inspectorii de daune întrucât organele de poliție nu consemnează decât avariile vizibile. În ceea ce privește respingerea celui de-al doilea capăt de cerere, a arătat recurenta că la dosarul cauzei sunt probe suficiente prin care se demonstrează că cele două cauciucuri au fost predate, respectiv declarații dem artori.
Asstfel, faptul că pârâtul nu a semnat procesul-verbal nu poate conduce la concluzia că aceste bunuri nu i-au fost predate, odată ce dispoziția lor a fost constatată după plecarea pârâtului de la societate.
A mai invocat recurenta faptul că pârâtul a efectuat și curse în interes personal, așa cum rezultă din actele dosarului, astfel încât societatea este îndreptățită și la plata val. cantității de motorină alimentată și neregăsită în urma efectuării diferenței între cantitatea de motorină alimentată pentru deplasările în interesul unității în luna martie și consumul pentru acele deplasări.
Referitor la cheltuielile de judecată, a arătat recurenta că prima instanță nu a ținut cont că pârâtul a căzut în pretenții, chiar dacă numai parțial astfel încât societatea nu trebuia obligată integral la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât.
Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și în raport de disp.art. 3041.pr.civ. reține că recursul este fondat conform următoarelor considerente:
Pentru dovedirea pretențiilor sale, la instanța de fond, recurenta a administrat proba cu înscrisuri, sens în care au fost depuse facturile fiscale nr. -/15.12.2004 și -/3.01.2005, din care rezultă reparațiile efectuate la autocamionul avariat, precum și procesul verbal seria M nr. -/23.10.2004 încheiat de organele de poliție, în care se constată avariile, printre acestea nefigurând și parbrizul spart. Față de aceste înscrisuri, precum și în raport de susținerile martorilor audiați în cauză care au arătat că știu faptul că parbrizul era spart anterior producerii avariilor din data de 23.10.2004, Curtea constată că susținerile recurentei în sensul că organele de poliție consemnează în procesul verbal de constatare numai avariile vizibile, nu pot fi reținute.
Avarierea unui parbriz în urma producerii unui accident este o avarie vizibilă, astfel încât dacă s-ar fi produs în urma accidentului ar fi fost menționată în procesul verbal și ar fi atras răspunderea pârâtului.
În ceea ce privește situația celor două cauciucuri marca, Curtea constată că prima instanță în mod corect a apreciat că această pretenție nu este dovedită, din actele dosarului nerezultând că reclamanta a predat pârâtului aceste bunuri. Astfel, nu există proces verbal de predare-primire, aspect recunoscut de reclamantă la interogatoriu și nici din declarațiile martorilor nu rezultă acest lucru.
Prima instanță a apreciat în mod just că din actele dosarului rezultă că în luna martie 2006 au fost efectuate curse în interesul societății, motorina fiind consumată în acest scop întrucât nu s-a probat că pârâtul ar fi efectuat și curse în interesul personal, situație care ar fi îndreptățit societatea la plata val. motorinei consumată.
Curtea, constată însă ca întemeiat ultimul motiv de recurs, motiv pentru care în raport de disp.art. 274.pr.civ. coroborat cu disp.art. 312.pr.civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va exonera reclamanta de plata cheltuielilor de judecată, întrucât, pârâtul-intimat a căzut în pretenții, acțiunea reclamantei fiind admisă la instanța de fond în parte.
Față de soluția pronunțată de prima instanță, obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-pârât contravin dispozițiilor legale sus-citate.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - " ", prin reprezentanți legali, cu sediul în P, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.70 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în P, str.-,.5,.5, județul B, și în consecință:
Modifică în parte sentința instanței de fond în sensul că exonerează reclamanta de plata cheltuielilor de judecată.
Mențiune restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - --- - --- -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
3 ex./16.05.2008
f- Tribunalul Buzău
G
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
