Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 5952/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 3671/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5952/
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2619/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - Bi Noi Internațional SA, având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială plată sumă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea recurentului G de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.10.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.2619/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta - Bi Noi Internațional SA, împotriva pârâtului G, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume: 900 lei reprezentând avans pentru plata amenzii vamale, 1202 USD reprezentând cheltuieli de spitalizare în echivalent lei la cursul oficial de schimb la data plății efective, 172,80 USD constând în avansuri nedecontate în echivalent lei la cursul oficial la data plății, 71 USD în echivalent lei la cursul oficial de schimb la data plății, 171 lei, reprezentând contravaloare marfă deteriorată, 1274 lei reprezentând contravaloare motorină, 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și s-au respins, ca nefondate, restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, între părți a fost încheiat contractul individual de muncă înregistrat cu nr. î98/1.12.2002 prin care pârâtul a fost angajat în postul de șofer.
În ce privește contravaloarea reparațiilor efectuate s-a reținut că la data de 9.07.2003, pârâtul a produs un accident de circulație în urma căruia mașina a fost avariată. Autoritățile statului pe teritoriul căruia a avut loc acest eveniment rutier au constatat că vina pentru producerea accidentului aparține pârâtului. Afirmațiile acestuia în sensul că a făcut o manevra care a condus la răsturnarea mașinii din cauza unui alt vehicul nu este susținută de vreo dovadă certă.
Cu toate că pârâtului îi este imputabil avarierea mașinii, s-a apreciat că cererea de plată a sumei de 6851 Euro nu este întemeiată deoarece nu reprezintă un prejudiciu cert din punctul de vedere al existenței și al posibilității de evaluare.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada că a efectuat aceste reparații și care a fost valoarea concretă a acestora, suma pretinsă de reclamantă fiind stabilită pe baza unei expertize extrajudiciare.
Raportul de expertiză efectuat în cauza a stabilit valoarea prejudiciului în funcție de tariful minim de manopera de 10 Euro/oră, valoarea pieselor de ocazie, așadar nici un element concret, ci este o evaluare de principiu. De altfel, reclamanta nu a prezentat nici un deviz de reparații sau vreun document de plata a acestei sume, motiv pentru care s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Cât privește cheltuielile de spitalizare, întrucât accidentul s-a produs din culpa pârâtului, acesta este cel care trebuie să suporte aceste sume, reclamanta făcând proba plății lor.
S-a apreciat ca întemeiată și cererea de plată a contravalorii motorinei nejustificate, sume stabilite prin raportul de expertiză contabilă, având în vedere ca pârâtul avea obligația de a justifica acest consum. Nu au relevanță factorii externi care influențează consumul de combustibil având în vedere că exista un consum normat necontestat de pârât, iar cu privire la suma de 71 USD, actul prezentat de pârât nu are valoare probatorie întrucât este datat 13.07.2003, însă din declarația pârâtului reiese că incidentul respectiv ar fi avut loc în data de 19.10.2004.
În legătură cu avansurile nedecontate de pârât, s-a reținut că cererea este neîntemeiată față de actele depuse la dosar și de raportul de expertiză contabilă, pârâtul nefăcând vreo dovadă în sens contrar.
De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de plată a penalizărilor aferente sumei de 172,80 lei, deoarece temeiul plății unor astfel de penalizări nu poate fi decât convenția părților, aflându-ne în prezența unei clauze penale. Or, stabilirea lor este făcută unilateral de angajator, fără a exista un acord prealabil de voințe, consimțământul neîndoielnic din partea pârâtului.
Cât privește marfa deteriorată, aceasta era transportată în baza comenzii din data de 24.03.2004, fără legătura așadar cu accidentul din 9.07.2003, iar deteriorarea acesteia este certă, pe procesul verbal de recepție există și semnătura pârâtului. Cum reclamanta în calitate de transportator răspunde pentru avarierea mărfurilor și cum a despăgubit pe beneficiar cu contravaloarea mărfurilor deteriorate, se poate îndrepta împotriva conducătorului auto pentru recuperarea pagubei în temeiul răspunderii civile a acestuia conform art.270 Codul muncii, și art.1082 Cod civil. Cum pârâtul nu a făcut vreo dovada în sensul că nu îi este imputabilă deteriorarea mărfurilor, s-a apreciat că și această cerere este întemeiată. Afirmațiile pârâtului în sensul că nu a existat asigurarea obligatorie în astfel de cazuri nu au relevanță deoarece lipsa asigurării nu poate atrage refuzul aplicării altor instituții de dreptul muncii, respectiv răspunderea salariatului.
De asemenea, s-a respins și plata diferenței neachitate din sancțiunea aplicată la data de 15.10.2004 motivat de faptul că reclamanta avea posibilitatea să pună în aplicare acea decizie de sancționare, fiind în culpă pentru neexecutarea acesteia.
Cererea de restituire a sumei reprezentând amenda vamală a fost admisă, deoarece salariatul avea îndatorirea de a supraveghea activitatea de încărcare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, pronunțată în cauză, a formulat recurs, în termen legal, pârâtul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, se susține că, sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de spitalizare, instanța de fond a greșit, întrucât contravaloarea serviciilor medicale de sănătate, sunt suportate din fondul asigurărilor de sănătate, urmare a contribuției depuse lunar de angajator. Faptul că intimata a achitat contravaloarea acestora denotă că intimata nu a respectat normele legale în vigoare.
Se arată că potrivit art.3 din anexa la Decizia nr.300/6.05.1998 a Directorului General a intimatei, recurentul nu putea pleca în cursă dacă nu avea asigurarea de sănătate încheiată.
O altă critică vizează obligarea recurentului la plata contravalorii combustibilului nejustificat, susținându-se că potrivit raportului de expertiză nu există posibilitatea tehnică de stabilire a depășirilor consumurilor normate de motorină, așa încât obligarea la plata sumei de 1274 lei nu este întemeiată, cu atât mai mult cu cât această sumă nu este cea solicitată de către intimată.
Pentru suma de 71 USD, s-a prezentat documentul în limba bulgară ce face dovada cantității de 100 litri motorină pentru serviciile primite de la o societate din Bulgaria, iar de această situație, arată recurentul, nu este singurul responsabil, întrucât societatea intimată este în culpă conform art.19 din anexa la Decizia 300/1998.
În mod greșit, arată recurentul, s-a reținut în sarcina sa obligația de plată a sumei de 900 lei, reprezentând avans amendă vamală, în fapt această sumă reprezentând amendă pentru depășirea greutății pe axa din spate a remorcii.
În ceea ce privește obligarea recurentului la plata sumei de 171 lei reprezentând contravaloare marfă deteriorată, recurentul arată că nu s-a dovedit culpa sa exclusivă, nefiind luate în calcul elementele concrete ale pagubei, respectiv modul de ambalare al produselor și conținutul acestora.
Recurentul mai arată că atragerea răspunderii materiale presupune cu necesitate existența vinovăției în producerea prejudiciului pe care îl invocă reclamanta, ori, în speță de față cauza producerii evenimentelor ce au determinat prejudiciul nu pot demonstra culpa, având în vedere la toate împrejurările în care s-au produs faptele "dăunătoare", la toți factorii obiectivi și subiectivi care le-au generat.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, în raport de criticile și apărările formulate, cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cheltuielile de spitalizare, Curtea reține că instanța de fond a procedat în mod corect, întrucât pe de o parte fondul asigurărilor de sănătate nu suportă cheltuieli de spitalizare într-o țară ce nu este membră a Uniunii Europene, fiind fără relevanță dacă intimata a achitat sau nu contribuțiile la fondul asigurărilor de sănătate, iar pe de altă parte, accidentul producându-se din vina exclusivă a recurentului, cheltuielile de spitalizare îi sunt imputabile.
Se invocă art.3 din anexa la Decizia nr.300/1998, însă în aceiași deciziei în art.1 alin.ultim se prevede că pentru încălcarea uneia sau mai multor atribuții angajatorul va răspunde administrativ, disciplinar și/sau material, după caz, or, în cauză, este evident că recurentul a încălcat obligația prevăzută la art.3 din Anexă, fiind răspunzător material.
Cu privire la motivul de recurs referitor la consumul nejustificat de combustibil, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu au relevanță factorii externi ce influențează consumul de combustibil, atâta vreme cât există un consum normat necontestat de recurent.
Opinia exprimată de expertul contabil nu poate conduce la concluzia că această depășire a consumului nu trebuia imputată recurentului, întrucât acesta este expert contabil și nu auto și a avut ca obiectiv să evalueze prejudiciul.
Indicarea de către instanța de fond a unei cifre greșite ca fiind suma de plată constituie o eroare materială în sensul dispozițiilor art.281 pr.civ.
Recurentul a recunoscut în cadrul declarației nr.1899/13.12.2004 că incidentul a avut loc la data de 19.10.2004, iar instanța de fond a reținut corect acest aspect.
În ceea ce privește suma de 900 lei, Tribunalul București în mod corect a obligat recurentul la plata acestei sume, cu titlu de avans pentru plata amenzii vamale.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, recurentul a încasat cu titlu de avans taxă vamă G, respectiv Dispoziția de plată nr.1168/12.07.2004, suma de 900 lei, chiar dacă taxa vamală a fost de 8.911.778 lei, nefiind făcută dovada restituirii diferenței.
Referitor la critica vizând obligarea la plata sumei de 171 lei. Cu titlu de contravaloare marfă deteriorată, Curtea reține că la încărcarea mărfii în camion a asistat și recurentul și nu a formulat obiecțiuni cu privire la aranjarea acesteia sau la modul de ambalare.
Ca urmare, în mod corect, prima instanță a reținut că deteriorarea mărfii în timpul transportului este imputată exclusiv conducătorului auto și nu și societății intimate.
Este adevărat că salariații nu răspund pentru pagubele provocate de forța majoră așa cum susține recurentul, însă, în speță, s-a făcut dovada culpei exclusive a acestuia în producerea evenimentului rutier și ca urmare instanța de fond a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art.270 alin.1 Codul muncii.
Față de aceste considerente, Curtea reține că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neafectată de vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de dispozițiile art.3041și 304.pr.civ.
În baza dispozițiile art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2619/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - Bi Noi Internațional SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red:
Dact.: /2ex.
16.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
