Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 704/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
Dosar nr-
Format vechi nr.5696/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.704/
Ședința publică din data de 09 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.5002 din data de 09.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18484/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - " Română de Mărfuri" SA-având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședință publică,cauza fiind luată la ordine, la orele 09,25, a răspuns: recurenta-pârâtă prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică aflată la fila 12 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 12.08.2009, lipsind intimata-reclamantă - " Română de Mărfuri" SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea constată că prin motivele de recurs formulate în cauză, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată și în etapa procesuală a judecății pe fond, și care este reiterată și în calea de atac promovată. Întrucât aceasta nu este o veritabilă excepție, urmează a se avea în vedere la momentul acordării cuvântului pe fond, având în vedere că aceasta este reiterată ca și motiv de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii judecătorești recurate, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta - " Română de Mărfuri" SA, și trimiterea cauzei la fond, pentru rejudecare.
Pe fond după rejudecare, recurenta-pârâtă prin avocat, solicită în principal, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, în subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.
Recurenta-pârâtă prin avocat, având cuvântul, arată că a înțeles să critice hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive:
Cât privește primul motiv, și anume cel prevăzut de dispozițiile art.304 pct. 7 Cod proc. civ. solicită a se avea în vedere faptul că soluția instanței de fond este nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii în ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, în acest sens apreciind că a avut funcția de director economic, sarcinile ce-i reveneau acesteia fiind atribuții de control, coordonare și aviz preventiv asupra unor operațiuni și gestiuni, și nu putea, ca în calitate de șef, să aibă în răspundere gestiuni pe care să le controleze pentru legalitate.
Mai mult, din raportul de expertiză contabilă întocmit la instanța de fond, se arată că, în lipsa unor documente justificative privind sumele înregistrate în evidența contabilă, nu se poate stabili dacă există sume încasate de pârâtă necuvenit, deci nu există prejudiciu în patrimoniul reclamantei, iar pe de altă parte, reclamanta nici nu precizează care este valoarea dobânzii a sumei pe care pârâta și-ar fi însușit-o, și la ce dată, pentru a se putea stabili perioada pentru care trebuie calculată.
De asemenea, nu există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, atâta timp cât pârâta nu a săvârșit nicio faptă ilicită, respectiv nu a înregistrat operațiuni de plăți în contabilitate fără documente contabile justificative pentru simplu motiv că operațiunile respective erau efectuate de salariați din cadrul compartimentului financiar, și nu de directorul economic care coordona și controla asemenea persoane și nici nu și-a însușit sumele de bani înregistrate în contabilitate fără documente contabile justificative chiar dacă apar înregistrate pe numele său.
Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința admiterii recursului, în sensul respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, solicită a se constata faptul că hotărârea primei instanței este motivată necorespunzător și cuprinde motive contradictorii.
Astfel, arată că, expertiza efectuată în cauză a stabilit faptul că în mod eronat au fost înregistrate sume de bani cu diverse titluri, fără a se stabili cine anume a încasat aceste sume.
Expertul precizează faptul că în lipsa unor documente justificative nu poate stabili prejudiciul și cine să atace aceste sume.
Mai mult, înregistrarea unor sume de bani ca fiind plătite unei persoane, nu înseamnă că s-a dovedit că persoana menționată și-a însușit sumele în cauză atâta timp cât nu există documente contabile justificative de plată semnate de acea persoană.
În concluzie, în cauză, nu s-a cuantificat un prejudiciu.
De asemenea, arată că instanța de fond, în nenumărate rânduri, a pus în vedere reclamantei să menționeze fișa de debitor, să arate că a înregistrat aceste sume în gestiune, însă acest lucru nu s-a concretizat.
Recurenta-pârâtă prin avocat, opinează în sensul că în cauză nu există nicio pagubă, există doar o înregistrare eronată, neexistând niciun document justificativ în acest sens.
Mai mult, nu există elementele care ar condiția răspunderea civilă delictuală, contractuală sau mixtă, nu există pagubă, nu există vinovat și nici nu există raportul de cauzalitate între faptă și pagubă.
Pentru toate aceste considerente, recurenta-pârâtă, prin avocat, concluzionează în sensul admiterii recursului sub aspectele modificării sentinței recurate, cu obligarea reclamantei la plata daunelor morale.
Cât privește acest capăt de cerere, arată că, Codul muncii nu prevede acordarea daunelor morale, însă, aceste dispoziții se completează cu prevederile arr.999 și urm. din Codul civil, care este legea civilă, legea de bază comună.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5002 din data de 09.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18484/3/LM/2008, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei, ca neîntemeiată; a fost admisă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta - Română de Mărfuri SA, în contradictoriu cu pârâta; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 37924 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda legală aplicată asupra sumei respective începând cu data de 16.05.2008 - până la actualizarea efectivă a prejudiciului; a fost admisă în parte cererea reconvențională; a fost obligată reclamanta pârâtă să-i plătească pârâtei reclamante indemnizația de concediu medical aferentă perioadei 01.01.2008 - 05.03.2008; au fost respinse celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate; în baza art. 276 Cod de procedură civilă a fost dispusă compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.416V2001 pârâta a fost salariata reclamantei, îndeplinind funcția de sef serviciu financiar - contabilitate.
Prin cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 35495 lei, reprezentând prejudiciu, compusă din suma de 34143 lei, drepturi salariale și 1354,17 lei avans nejustificat.
Cererea de chemare în judecată se întemeiază pe raportul de audit efectuat de - Expert SRL, din care rezultă că, în perioada 2006-2007, pârâta a prejudiciat pe reclamantă prin faptul că, în calitate de persoană răspunzătoare de acordarea drepturilor salariale ale angajaților, abuzând de puterea de decizie, și-a creat avantaje materiale necuvenite respectiv a dispus în favoarea sa și a încasat efectiv sume de bani cu titlu de "drepturi salariale", fie prin ridicarea unor sume de bani direct de la casierie, fără documente justificative, fie prin sume acordate sieși și încasate, sume ce depășeau drepturile salariale cuvenite.
Pentru lămurirea acestor aspecte, instanța de fond a încuviințat proba cu expertiza contabilă având drept obiective: să se stabilească sumele încasate cu orice titlu de către pârâtă (drepturi salariale, avans, etc.), pe perioada 2006 - decembrie 2007, cu arătarea titlului cu care aceste sume au fost încasate; să se stabilească dacă există sume încasate de către pârâtă cu titlu de drepturi salariale sau cu orice alt titlu (inclusiv avansuri spre decontare) care nu sunt justificate contabil, și din ce sunt acestea constituite; să se determine prejudiciul înregistrat de societatea reclamantă prin încasarea unor sume în mod necuvenit.
Raportul de expertiză a concluzionat că, în perioada ianuarie 2006 decembrie - 2007, la nivelul patrimoniului s-a înregistrat cu prejudiciu de 37924 lei, ca diferență între sumele înregistrate și contabilitate drept plătite pârâtei (304.025 lei) și drepturile salariale cuvenite.
În conținutul raportului de expertiză s-a reținut că, în lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidența contabilă a, drept plătite pârâtei, nu se poate stabili dacă există suma încasată necuvenit.
Instanța de fond a reținut că pârâta a îndeplinit funcția de director economic, așa cum rezulta din fișa postului (pag.51), calitate în care avea obligația de a realiza evidența contabilă a reclamantei, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Totodată a mai reținut că, avea obligația de a organiza și conduce contabilitatea, în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 și de a urmării înregistrarea cronologică, prelucrarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și de a efectua controlul operațiunilor patrimoniale efectuate, exactitatea datelor contabile furnizate.
Ori, tocmai prin neîndeplinirea acestor atribuții de către pârâtă s-a ajuns în situația de a se constata de către expert lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidența contabilă a reclamantei drept plătite pârâtei, context în care prin expertiză nu s-a putut stabili dacă există sume încasate de pârâtă în mod necuvenit.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, în sensul că pârâta a avut calitatea de salariata reclamantei, a produs un prejudiciu prin fapta ilicită și personală, aflată în legătură cu munca acesteia, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția acesteia.
Asupra excepției lipsei calității procesuale a pârâtei, invocată de aceasta, instanța de fond respins-o ca neîntemeiată, având în vedere faptul că pârâta avea calitatea de salariată a reclamantei în perioada în care s-a produs prejudiciul.
Instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 37924 lei, plus dobânda legală aplicată asupra sumei respective începând cu data de 16.05.2008 (data introducerii cererii) până la achitarea efectivă a prejudiciului, având în vedere concluziile raportului de expertiză prin care se stabilește un prejudiciu de 37924 lei, sumă pentru care reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor, ca diferență între sumele înregistrate în contabilitate ca plătite pârâtei și drepturile salariale cuvenite,
Cu privire la cererea reconvențională, prin care pârâta - reclamantă solicita obligarea reclamantei - pârâte să-i achite contravaloarea concediilor medicale pentru perioada 01.01.2008 - 5.03.2008 și la plata sumei de 10.000 Euro echivalent în lei reprezentând daune morale, instanța de fond a reținut că raporturile de muncă ale reclamantei-pârâte au încetat prin pensionarea acesteia, conform deciziei de pensionare nr.4l9/06.03.2008.
Prima instanță a reținut că, pentru perioada 11.01.2008 - 05.03.2008, reclamanta pârâtă a făcut dovada cu certificatele medicale că a fost în incapacitate temporară de muncă.
Cu privire la capătul din cererea reconvențională privind obligarea reclamantei pârâte la plata de daune morale către pârâta - reclamantă, instanța de fond respins această solicitare ținând seama că nu s-a făcut dovada producerii unor prejudicii morale.
Instanța de fond a constatat că afirmațiile pârâtei - reclamante nu au fost probate.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta-pârâtă, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă solicită, în temeiul art.312 alin. 1,2 si 3 Cod procedură civilă, admiterea recursului și modificarea în parte a sent.civ.nr.5002/09.06.2009 pronunțată de B Secția a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurări Sociale în dos.civ.nr- întrucât este nelegala și netemeinică.
Susține că, în perioada 01.06.2001-11.11.2007, recurenta a fost angajată reclamantei în funcția de Director Economic, în baza Contractului Individual de Munca nr.4162/01.06.2001.
Reclamanta-parata - DE MARFURI SA chemat-o în judecata pretinzând că în perioada 2006-2007 ar fi creat prejudicii acesteia prin încasarea unor drepturi salariale necuvenite.
Critică soluția instanței de fond din prisma motivului prevăzut de art.304 pct.7 C Cod de procedură civilă (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii)
Învederează că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută, în temeiul art.105 alin.1 și 2 și art.261 pct.5 și 8 Cod de procedură civilă, întrucât motivele de fapt și drept sunt contradictorii și străine de natura pricinii.
Susține că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii între considerentele acesteia respectiv între mențiunea de la pag.4 alin.5 unde se menționează "raportul de expertiza concluzionează ca in perioada ianuarie 2006-decembrie 2007 la nivelul patrimoniului s-a înregistrat un prejudiciu de 37924 lei, că diferența între sumele înregistrate în contabilitate drept plătite pârâtei (304.025 lei ) și drepturile cuvenite "și mențiunea de la pag.4 alin. 6 din aceleași considerente unde se menționează că "Totodată expertiza retine că în lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidenta contabila, drept plătite paratei NU SE POATE DACA EXISTA SUMA ".
Menționează că exista contradicții între considerentele instanței de fond, respectiv între mențiunea de la pag.4 alin.6 din aceleași considerente unde se arată că "Totodată expertiza reține că, în lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidenta contabila, drept plătite pârâtei NU SE POATE DACA EXISTA SUMA DECI PRACTIC CA NU EXISTA PREJUDICIU" si mențiunea de la pag.5 alin.2, unde se arată că "În acest context instanța constata ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, în sensul că parata a avut calitatea de salariata a reclamantei, a produs un prejudiciu prin fapta ilicita și personală aflată în legătura cu munca acesteia, existenta raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciu și vinovăția acesteia".
Arată că există contradicții între considerentele hotărârii instanței de fond respectiv între mențiunea de la pag.4 alin. 6 din aceleași considerente unde se constată că "Totodată expertiza reține ca în lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidenta contabila, drept plătite paratei NU SE POATE DACA EXISTA SUMA DECI PRACTIC CA NU EXISTA PREJUDICIU" și dispozitivul acesteia unde se arata "admite cererea de chemare în judecata formulata de către reclamanta - de Mărfuri SA cu sediul in B Libere nr.1 sector 1 în contradictoriu cu parata cu domiciliul în B- sector 2, obliga pârâta la plata către reclamanta a sumei 37924 lei, reprezentând prejudiciu plus dobânda legala aplicata asupra sumei respective începând cu data de 16.05.2008 până la actualizarea efectiva a prejudiciului"
În concluzie hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii care duc la nulitatea absoluta a acesteia.
Cea de-a doua critică a sentinței recurate se referă la motivul prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă (când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia).
Recurenta consideră faptul că, prin admiterea acțiunii întemeiată pe "răspunderea contractuala", instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv acțiunea în pretenții și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a acestuia.
Cea de-a treia critică se referă la motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii).
Susține că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, întrucât nu prevede textul de lege pentru care acțiunea în pretenții bazata pe răspunderea contractuală a fost admisă.
Menționează că hotărârea instanței de fond este nelegala, întrucât se bazează pe o apreciere eronata a probelor administrate in cauza respectiv înscrisurile si raportul de expertiza contabila care nu probează vreun prejudiciu in cauza si nici persoana vinovata de producerea acestuia.
Arată că hotărârea instanței de fond este nelegală fiind data cu încălcarea legii privind răspunderea civila contractuala si delictuala pe motiv că recurenta nu se face vinovata de nici o paguba cauzata reclamantei în legătură cu munca sa și nu a încălcat contractul individual de munca și nici nu a săvârșit vreo fapta ilicita delictuală.
Învederează că pentru antrenarea răspunderii civile mixte contractuale (de drept al muncii)delictuale, potrivit dispozițiilor Codului Muncii coroborate cu dispoz.art.998-999.civ. trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) existența unui raport de muncă condiție îndeplinită având în vedere faptul ca între parți a existat un contract individual de munca chiar dacă la 06.03.2008 pârâta-reclamantă s-a pensionat potrivit deciziei nr.419/06.03.2008 (eventualul raport juridic obligațional de răspundere patrimoniala deriva din acest contract).
b)existența unui prejudiciu care trebuie să fie cert, născut și actual, condiție care nu este îndeplinita deoarece prejudiciul nu este cert existând doar ca niște înregistrări eronate în contabilitatea fără documente contabile justificative, întrucât nu s-a efectuat nici o inventariere a operațiunilor de casă si de bancă, pentru a se stabili o eventuala lipsa în gestiune. Aceasta situație era în sarcina altor persoane care sunt gestionari pe aceste gestiuni și nici intr-un caz în sarcina directorului economic sau a contabilului șef.
Susține că nu există procese verbale de inventariere și nici înregistrarea pretinsului prejudiciu în contabilitate în contul debitori.
Învederează că, potrivit dispozițiilor.82/1991 a contabilității ce nu este înregistrat în contabilitate (pe bază de documente contabile justificative), nu este debit sau credit, deci condiția este neîndeplinită.
Arată că, prin adresa nr.706/ /25.02.2008 i-a fost înștiințat faptul că ar fi cauzat un prejudiciu în valoare de 11.000.000 lei. Apoi, prin adresa nr.1.540/15.04.2008 a fost înștiințată că a cauzat doar un prejudiciu de 34.143 lei și că trebuie să îl plătească în 10 zile, iar prin raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză s-a stabilit faptul că nu a cauzat nici un prejudiciu.
c)existenta unei fapte ilicite delictuale. Nu rezulta faptul ca pârâta-reclamanta ar fi comis vreo fapta ilicita deci condiția este neîndeplinită.
d) existenta unei legături de cauzalitate directe între fapta ilicita și urmare ei respectiv prejudiciul din cauză.
Nu exista o legătura de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciul, atâta timp cât pârâta-reclamantă nu a săvârșit nici o faptă ilicita, respectiv nici nu a înregistrat operațiuni de plăți în contabilitate fără documente contabile justificative pentru simplu motiv ca operațiunile respective erau efectuate de salariați din cadrul compartimentului financiar contabilitate care țineau contabilitatea sintetica si analitica pe diverse conturi si nu de contabilul sef sau directorul economic, care coordona si controla asemenea persoane.
Arată că nici nu si-a însușit sumele de bani înregistrate in contabilitate fără documente contabile justificative chiar dacă apar înregistrate pe numele său.
e) existenta vinovăției persoanei care a comis fapta ilicită delictuala. Nu exista nici o vinovăție directa sau indirectă ori din cuplă a pârâtei-reclamate în efectuarea înregistrărilor în contabilitate a unor operațiuni de plăți fără documente justificative.
Nu exista nici o legătură de cauzalitate între pretinsa paguba și vreo fapta ilicită care să îi fie imputata.
Susține că, în raportul de expertiza contabila capitolul "CONCLUZII" la Obiectivul 2 la raportul de expertiza (să se stabilească daca exista sume încasate de către parata cu titlu de drepturi salariale sau cu orice alt titlu care nu sunt justificate contabil si din ce sunt acestea constituite), expertul concluzionează "LIPSA DOCUMENTELOR JUSTIFICATIVE PRIVIND SUMELE IN EVIDENTA CONTABILA A DREPT PLATI TE EPERTIZA NU POATE DACA EXISTA DE TAO.".
Învederează că nu exista prejudiciu cauzat patrimoniului.
Susține că reclamanta-parata nu a făcut dovada cu probe a prejudiciului cauzat (înregistrării in contabilitate la contul debitori) si a persoanei care a cauzat acest prejudiciu si vinovăției acesteia pentru a se putea calcula dobânzi la acest prejudiciu. Această împrejurare nu a fost dovedită nici prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Astfel, în lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidența contabila a drept plătite doamnei expertiza nu poate stabili dacă există sume încasate de pârâtă necuvenit.
Având în vedere faptul că reclamanta-pârâta nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiza contabilă este evident că a recunoscut concluziile raportului de expertiza în sensul ca nu a creat nici un prejudiciu și deci nu se
În cuprinsul raportului de expertiză, s-a arătat că, în perioada ianuarie 2006-decembrie 2007, la nivelul patrimoniului s-a înregistrat un prejudiciu de 37.924 lei, ca diferența între sumele înregistrate în contabilitate drept plătite doamnei (304.025 lei) și drepturile salariale cuvenite (266.101 lei) nu poate fi reținută în sarcina pârâtei-reclamante ca prejudiciu cauzat reclamantei-pârâte pentru următoarele motive:
-suma (37.924 lei) apare doar înregistrată în evidentele contabile a însă fără a avea la baza documente contabile justificative astfel încât nu se poate stabili persoana care ar fi beneficiat de aceste sume.
- înregistrarea în contabilitate a unor sume de bani ca fiind plătite unei anume persoane nu însemnă că s-a dovedit, potrivit dispozițiilor art.1169 civ. ca persoana menționată și-a însușit sumele în cauză atâta timp cât nu există documente contabile justificative de plata semnate de acea persoană. Acest aspect îl susține și expertul când arăta că în lipsa unor asemenea documente nu se poate stabili daca există sume încasate în mod necuvenit de către pârâtă.
- expertul nu arată dacă aceste sume s-au încasat sau nu și nici prin ce modalitate adică prin banca, card s-au numerar prin casa. Eventuala încasare a acestor sume de către parata-reclamanta prin banca este exclusa având în vedere faptul ca nu a avut specimen de semnătura pentru a efectua operațiuni prin banca respectiv ridicări si depuneri de numerar la fel si prin casă în numerar aspect care se coroborează cu declarația doamnei (înregistrată la sub nr.l550!l5.04.2008)casier la care arata faptul ca toate plățile prin casa s-au făcut numai cu documente contabile justificative.
- simpla înregistrare în evidentele contabile a unor sume ca fiind plătite nu însemna în mod cert un prejudiciu atâta timp cât nu s-au făcut controlul si gestiunea operațiunilor de casa cu numerar si nici operațiunilor prin banca cu care ocazie se putea stabili in mod real cert existenta vreunui prejudiciu cea ce in cauza de fata cu ocazie expertizei nu s-a efectuat. Acest lucru se confirma si prin lipsa înregistrării sumei pretinse drept prejudiciu de către reclamanta-pârâtă în contul debitori si lipsa unui proces verbal de inventariere întocmit de factorii de specialitate autorizați care sa arate verificare operațiunilor de casa si banca (adică încasări, plați sold scriptic contabil sold faptic în banca sau casierie si eventual lipsa în gestiune ca diferența între soldul scriptic si cel faptic).
Susține că gestiunea cu numerar (casieria societății) cât și gestiunea operațiunilor bancare nu au fost în sarcina paratei-reclamate, ci altor persoane ca gestiuni contabile distincte, iar,daca ar fi existat vreo lipsa în gestiune răspunzătoare erau aceste persoane care ar fi fost și acționate în judecată.
Un director economic sau contabil sef nu are, potrivit fisei postului, contractului individul de munca, legii contabilității, Legii nr.22/1969 a gestiunilor legii controlului financiar și altor legi răspunderea directa a gestiuni pentru simplul motiv ca o asemenea persoana are doar atribuții de control, coordonare și aviz preventiv a unor asemenea operațiuni și gestiuni și sigură nu s-ar putea ca tot seful sa aibă în răspundere gestiuni pe care să le și controleze pentru legalitate (ar însemna ca pui lupul la oi sa le păzească sa nu fie mâncate).
Referitor la sumele cu titlu de avansuri spre decontare expertiza contabila la pag.5 alin.3 arata faptul ca nu a pus la dispoziție documente justificative privind avansurile spre decontare.
Expertul arata doar ca s-a înregistrat ca transfer suma de 1354 lei de pe contul 542.67 spre decontare. pe contul 461.58. "Debitori" contul 542.67 prezentând un sold creditor însă expertul nu reținut în capitolul CONCLUZII vreun prejudiciu cauzat.
Potrivit Legii nr.82/1991 privind o datorie sau o creanța nu constituie debit sau credit daca nu are la baza un document contabil justificativ și nu este înregistrata în contabilitate.
Susține că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât în considerentele acesteia se arată faptul că "sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale", cu toate că contractul individual de muncă nu prevede răspunderea civila și nici nu a încălcat vreo dispoziție a acestui contract.
Învederează că, în mod nelegal, instanța de fond a obligat-o la plata "dobânzii legale" calculata de la data însușirii fără drept a sumelor de bani solicitate și până la data achitării efective a acesteia, întrucât pe de o parte așa cum rezulta din raportul de expertiza capitolul "concluzii" la Obiectivul 2 la raportul de expertiza (să se stabilească dacă exista sume încasate de către pârâtă cu titlu de drepturi salariale sau cu orice alt titlu care nu sunt justificate contabil și din ce sunt acestea constituite) expertul concluzionează "lipsa documentelor justificative privind sumele inregistra te in evidenta contabila a brm drept domanei sa va epertiza nu poate stabili daca exista sume incasate de parata necuvenit",deci nu exista prejudiciu cauzat patrimoniului, iar pe de altă parte reclamanta nu a precizat care este valoarea dobânzii legale, ce sumă și-ar fi însușit pârâta-reclamata și la ce dată, pentru a se putea stabili perioada pentru care trebuie calculată. Deci reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada cu probe potrivit dispoz.art.1169 civ. a prejudiciului cauzat (înregistrării în contabilitate la contul debitori) și a persoanei care a cauzat acest prejudiciu și vinovăției acesteia pentru a se putea calcula dobânzi la acest prejudiciu.
Susține că, în mod nelegal, instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea reclamatei-parate - DE MARFURI SA la plata sumei de 10.000 EUR echivalent în lei la cursul leu/EURO de la data plații reprezentând daune morale (suferințe psihice ce au dus chiar la pensionarea mea din motive de sănătate întrucât a fost forțata să plece de la - DE MARSURI SA, unde deținea funcția de director economic și atingerea adusa onoarei și reputației sale prin calomnii și denigrări la locul de muncă familie și societate prin acuzele nefondate consemnate in adresa nr.706/.02.2008 respectiv ca ar fi prejudiciat pe reclamantă cu suma de 11.000.000 RON prin "înregistrări contabile eronate precum și o pagubă în valoare de 194.460,65 +116.076,08 Ron (potrivit precizărilor reclamantei și "amenințări cu "plângeri" penale la adresa sa pe considerentul ca nu ar fi făcut dovada acestor daune.
În cauză a făcut dovada cu înscrisuri, concedii medicale și decizia de pensionare a acestor daune iar pe de alta parte nici nu sunt obligată să fac dovada acestor daune.
Învederează instanțe faptul ca a fost schimbata în mod abuziv din funcția de Director economic în funcția de contabil șef cu o diminuare serioasa a salariului, deci o modificare unilaterala a Contractului Individual de Munca nr.4162/01.06.2001 fără ca reclamanta să fi comis vreo abatere.
Susține că datorita stresului și suferințelor fizice si psihice la care a fost supusă s-a îmbolnăvit, fiind nevoită să intre în concediu medical și să se trateze, apoi s-a pensionat medical.
Învederează că, în mod nelegal, instanța de fond a respins excepția lipsei calitatii procesuale pasive întrucât nu există identitate între persoana sa și pârâtul care este chemat sa răspundă civil în raportul obligațional de muncă în temeiul art.270 pentru pagubele aduse reclamantei pentru că nu a cauzat nici un prejudiciu reclamantei-parate și nu există nici o legătură de cauzalitate între eventualul prejudiciu și persoana sa și nici vinovăție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă.
În susținerea motivelor de recurs, nu a solicitat nici un mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține că recursul declarat este întemeiat, în raport de critica vizând nerespectarea dispozițiilor art. 304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă a fost angajata intimatei-reclamante, așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.416V2001, îndeplinind funcția de sef serviciu financiar - contabilitate.
În această calitate, recurenta trebuia să îndeplinească atribuțiile prevăzute în fișa postului la punctul 4, conform actelor depuse la dosarul cauzei la filele 49-50 din dosar.
Ca urmare a unui control efectuat la de Mărfuri, s-a stabilit prin raportul de audit efectuat de - Expert SRL, că, în perioada 2006-2007, recurenta-pârâtă a prejudiciat pe intimata-reclamantă prin faptul că, în calitate de persoană răspunzătoare de acordarea drepturilor salariale ale angajaților, abuzând de puterea de decizie, și-a creat avantaje materiale necuvenite respectiv a dispus în favoarea sa și a încasat efectiv sume de bani cu titlu de "drepturi salariale", fie prin ridicarea unor sume de bani direct de la casierie, fără documente justificative, fie prin sume acordate sieși și încasate, sume ce depășeau drepturile salariale cuvenite.
În urma acestui control și a concluziilor la raportul de audiat a fost promovată acțiunea în răspundere patrimonială, care formează obiectul prezentului recurs.
Curtea reține că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a unui salariat este necesar să fie întrunite elementele prevăzute de dispozițiile art. 270 din Codul muncii, care stipulează că "salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătură cu munca lor".
Astfel, pentru angajarea răspunderii patrimoniale, potrivit dreptului muncii este necesar să fie îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.270 din Codul muncii, precum și dispozițiile art.998-999 din Codul Civil, respectiv, existența unui raport de muncă, existența unei fapte ilicite delictuale, existența unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția persoanei care a comis fapta ilicită.
Curtea reține că instanța de fond a constatat, în mod incorect, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale, în persoana recurentei, și a pronunțat o sentință lipsită de temei legal.
Astfel, Curtea constată din probele administrate în cauză de către Tribunalul București, că prima condiție, privind existența raportului de muncă între recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă este îndeplinită, întrucât între părți a existat un contract individual de munca, așa cum rezultză din contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.416V2001, iar eventualul raport juridic obligațional de răspundere patrimonială derivă din acest contract.
Cu privire la cea de-a doua condiție, referitoare la existența unei fapte ilicite, Curtea constată că, în mod greșit prima instanță a reținut că este îndeplinită această condiție, întrucât, din probele administrate în cauză, respectiv din raportul de expertiză contabilă efectuat de către, aflat la filele 116-126 din dosarul de fond, nu rezultă că recurenta ar fi săvârșit vreo faptă iliictă, în legătura cu munca sa și cu atribuțiile pe care le avea de îndeplinit.
Curtea constată că obiectivul numărul 3 al raportului de expertiză se referea la stabilirea prejudiciului cauzat de către recurenta-pârâtă în patrimoniul intimatei-reclamante prin încasarea unor sume de bani în mod nejustificat.
Din concluziile raportului de expertiză, s-a reținut că "în lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidența contabilă intimatei, nu se poate stabili dacă existe sume încasate în mod nejustificat de către.
În raport de această concluzie a expertului, consemnată în cuprinsul raportului de expertiză, instanța de fond a apreciat în mod eronat că este îndeplinită condiția comiterii unei fapte ilicite de către recurenta-pârâtă în lipsa altor mijloace probatorii, care să fi fost administrate în cauză.
Curtea nu va reține susținerea instanței de fond cu privire la împrejurarea că fapta ilicită a lui constă în neîndeplinirea "obligației de a organiza și conduce contabilitatea, de a urmări înregistrarea cronologică, prelucrarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și de a efectua controlul operațiunilor patrimoniale efectuate, exactitatea datelor contabile furnizate și că prin neîndeplinirea acestor atribuții de către pârâtă s-a ajuns în situația de a se constata de către expert lipsa documentelor justificative privind sumele înregistrate în evidența contabilă a reclamantei drept plătite pârâtei, context în care prin expertiză nu s-a putut stabili dacă există sume încasate de pârâtă în mod necuvenit", pentru următoarele motive:
1.Atribuțiile recurentei sunt prevăzute în fișa postului aflată la filele 50-51 din dosarul de fond, iar printre acestea nu se menționează și înregistrarea efectivă în conatbilitate a sumelor încasate și menționarea documentelor justificative. Aceste atribuții aparțineau contabilului și nu recurentei, care avea funcția de director.
2. Expertul nu a putut stabili fapta ilicită a lui datorită, lipsei efective a documentelor justificative, documente care trebuiau înregistrate de către altă persoană, și nu de către recurenta-pârâtă.
3. Instanța de fond realizează o confuzie între atribuțiile de control și atribuțiile de înregistrate, consemnare și menționare în actele contabile a documentelor justificative; aceste din urmă atribuții nu trebuiau îndeplinite de către recurenta-pârâtă.
Pentru aceste motive, Curtea reține că nu este îndeplinită condiția privind comiterea faptei ilicite de către, în lipsa altor mijloace probatorii, care trebuiau să fie administrate în cauză de către angajator.
Cu privire la cea de-a treia condiție, referitoare la producerea prejudiciului de către recurentă, Curtea reține că nici această condiție nu este îndeplinită.
Pentru a reține aceste aspecte, Curtea are în vedere concluzia expertului consemnată în cuprinsul raportului de expertiză la obiectivul nr.3 stabilit de către instanță.
Într-adevăr, se constată de către expert că în patrimoniul intimatei-reclamante, ar exista un prejudiciu de 37.924 ron, însă se menționează că nu se poate stabili dacă aceste sume au fost încasate de către recurenta-pârâtă.
Curtea nu are nici un dubiu cu privire la împrejurarea că, în patrimoniul intimatei-reclamante, ar fi existat vreun prejudiciu, însă nu poate reține, pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, că acest prejudiciu este datorat activității desfășurate de către.
Nici un mijloc de probă administrat de către instanța de fond în această cauză, nu conduce la ideea că prejudiciul stabilit de către expert este imputabil recurentei.
Atâta timp cât nu s-a probat că, prin activitatea desfășurată, în cadrul instrituției reclamante, ar fi creat vreun prejudiciu, instanța, în conformitate cu art.1169 din Codul Civil, va reține că recurenta-pârâtă nu a creat nici un prejudiciu intimatei-pârâte.
În acest context, Curtea constată că intimata-reclamantă a avut o atitudine pasivă pe parcursul cercetării judecătorești, în sensul că nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză și nici nu a propus spre a fi administrate alte mijloace de probă, pentru a-și dovedi susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată și, implict, condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a recurentei-pârâte.
Cu privire la raportul de audit efectuat de - Expert SRL, în cuprinsul căruia se menționa că, în perioada 2006-2007, pârâta a prejudiciat pe reclamantă prin faptul că, în calitate de persoană răspunzătoare de acordarea drepturilor salariale ale angajaților, abuzând de puterea de decizie, și-a creat avantaje materiale necuvenite respectiv a dispus în favoarea sa și a încasat efectiv sume de bani cu titlu de "drepturi salariale", fie prin ridicarea unor sume de bani direct de la casierie, fără documente justificative, fie prin sume acordate sieși și încasate, sume ce depășeau drepturile salariale cuvenite, Curtea va constata că acesta a fost infirmat de probele administrate în cauză, respectiv de raportul de expertiză contabilă efectuat. În lipsa altor mijloace probatorii care să se coroboreze cu acest raport de audit, Curtea nu va acorda valoarea probatorie acestuia, deoarece emană de la partea care stă în litigiu în calitate de reclamantă, fiind elaborat la dispoziția acesteia.
Cu privire la cea de-a patra condiție, se constată că nu există nici o legătura de cauzalitate între eventualele fapte comise de către și prejudiciul existent în patrimoniul intimatei-reclamante. Astfel, recurenta nu a săvârșit nici o faptă ilicita, respectiv nici nu a înregistrat operațiuni de plăți în contabilitate fără documente contabile justificative, pentru simplu motiv că operațiunile respective erau efectuate de salariați din cadrul compartimentului financiar contabilitate, care țineau contabilitatea sintetică și analitică pe diverse conturi și nu de contabilul șef sau directorul economic, care coordona si controla asemenea persoane. De asemenea, recurenta-pârâtă nici nu și-a însușit sumele de bani înregistrate în contabilitate fără documente contabile justificative, așa cum reliefează raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Pentru aceste motive, Curtea reține că nu există nici o legătură de cauzalitate între prejudiciul existent în patrimoniul intimatei-pârâte și activitatea desfășurată de către în cadrul acestei instituții.
Cu privire la ultima condiție, care ar trebui îndeplinită, pentru angajarea răspunderii patrimoniale, respectiv vinovăția recurentei, Curtea constată că nici această condiție nu este îndeplinită.
Cu privire la prima critică din motivele de recurs referitoare la împrejurarea că există contradicție între motivele invocate de către instanța de fond și considerentele sentinței atacate, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.304 pct.7 din Codul d e Procedură Civilă, întrucât instanța de fond a motivat soluția în raport de mijloacele probatorii administrate în cauză. Împrejurarea că instanța de fond a interpretat greșit concluziile raportului de expertiză nu constituie motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7 din Codul d e Procedură Civilă, ci o împrejurare care ține de legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
De asemenea, Curtea nu va reține nici cea de-a doua critică referitoare la împrejurarea că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece raportul de expertiză era o probă administrată în cauză, și nu un act dedus judecății.
Însă Curtea va reține ca fiind întemeiată cea de-a treia critică din cuprinsul motivelor de recurs, referitoare la neîndeplinirea condițiilor privind răspunderea patrimonială în persoana lui. Această critică a fost analizată pe larg de către instanța de recurs.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, Curtea va respinge această apărare, având în vedere că a avut calitatea de salariat și se putea angaja răspunderea patrimonială a acesteia, în cnformitate cu dispozițiile art.270 din Codul muncii, dacă erau îndeplinite condițiile legale.
Cu privire la cererea cererea reconvențională formulată privind obligarea intimatei la plata daunelor morale, ca urmare a suferințelor psihice care au fost provocate recurentei și care au determinat pensionarea acesteia, Curtea reține că pentru angajarea răspunderii angajatorului pentru prejudiciile aduse salariatului este necesar să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 din Codul Civil, în persoana angajatorului, respectiv existența faptei ilicite a angajatorului, existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta iliictă și prejudiciul produs și vinovăția angajatorului.
Cu privire la existența faptei ilicite, recurenta-pârâtă susține că fapta ilicită comisă de către intimată constă în calomnierea sa și denigrarea la locul de muncă, în familie și societate ca urmare a acuzelor nefondate consemnate în adresa nr.706/.02.2008. În cuprinsul adresei, se menționează că recurenta ar fi prejudiciat pe reclamantă cu suma de 11.000.000 RON prin "înregistrări contabile eronate precum și o pagubă în valoare de 194.460,65 +116.076,08 Ron.
Curtea reține că, într-adevăr, intimata-reclamantă a adus la cunoștința recurentei-pârâte adresa menționată, dar nu cu scopul de o denigra și de a calomnia și cu scopul de a-și recupera prejudiciul care exista în patrimoniul acesteia. Adresa nu cuprinde nici un fel de aprecieri peiorative la adresa lui.
Curtea reține că recurenta nu a solicitat încuviințarea nici unui mijloc de probă pentru a dovedi că ar fi fost calomniată și denigrată de către intimata-reclamantă, simpla existență a acelei adrese nu este de natură a aduce atingere demnității și onoarei acesteia, deoarece era emisă în temeiul unui raport de audiat.
De asemenea, Curtea constată că adresa menționată era destinată numai recurentei-pârâte, și aceasta nu a dovedit că intimata ar fi adus la cunoștința colegilor de serviciu, familiei sale sau membrilor societății conținutul adresei respective.
Din nici un mijloc d eprobă nu rezultă că prin emiterea acelei adrese s-ar fi urmărit să se aducă atingere onoarei și reputației lui.
Pe cale de consecință, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite.
Cu privire la prejudiciul produs, respectiv suferințele psihice, care au determinat-o pe recurentă să se pensioneze, Curtea reține că neînțelegerile care au intervenit între recurentă, în calitate de angajat și intimată, în calitate de angajator, produc în mod inerent suferințe psihice, care pot fi considerate normale. Numai dacă aceste suferințe psihice depășesc cea ce este normal în cadrul unei situații tensionate, se poate angaja răspunderea civilă delictuală a persoanei responsabile.
În cauza de față, recurenta nu a făcut dovada că intimata ar fi supus-o la niște suferințe psihice care depășesc limita normalității.
Împrejurarea că starea de sănătate a recurentei-pârâte s-a deteriorat nu poate fi imputată intimatei-reclamante, deoarece nu s-a dovedit că există o legătură de cauzalitate între deprecierea stării de sănătate a lui și situația de la serviciu, privind existența unui prejudiciu în patrimoniul intimatei, care era pus în sarcina recurentei.
De asemenea, cu privire la susținerea recurentei că s-ar fi pensionat pe caz de boală, ca urmare a presiunilor psihice la care ar fi fost supusă, Curtea va înlătura această susținerea ca fiind nedovedită, în conformitate cu dispozițiile art.1169 din Codul Civil. Astfel, la dosarul de fond sunt depuse numai certificatele medicale, nu și decizia de pensionare. În această împrejurare, instanța de recurs nu poate verifica dacă pensionarea recurentei s-a realizat pe caz de boală sau pentru limită de vârstă. Oricum indiferent de cauza pensionării, Curtea reține că nu a fost dovedită nici o legătură de cauzalitate între eventualele presiuni psihice, care sunt inerente unei stării conflictuale între angajat și angajator, și pensionarea acesteia.
Unul dintre motivele pensionării, ar fi putut fi împrejurarea că recurentei i s-a schimbat felul muncii, însă acest aspect nu face obiectul analizei dosarului de față.
Cu privire la legătura de cauzalitate, Curtea reține că atâta timp cât nu sunt îndeplinite condițiile faptei ilicite și prejudiciului, nu se poate antama cea de-a treia condiție, respectiv legătura de cauzalitate.
Pentru considerentele menționate, Curtea reține că soluția pronunțată de către instanța de fond cu privire la soluționarea cererii reconvenționale formulate de către recurenta-pârâtă este legală și temeinică.
Cu privire la cererea principală, în temeiul art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că soluția pronunțată de către instanța de fond nu este temeinică și va dispune modificarea în parte a sentinței recurate în sensul că va respinge acțiunea principală ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.5002 din data de 09.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18484/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - " Română de Mărfuri" SA.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea principală ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red:
Tehnored: NV/2 EX./17.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Petre Magdalena, Zeca Dorina
