Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 9712/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9712
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr.3464/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă - - și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta reclamantă - -, pune concluzii de admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar, casarea cu reținere, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.02.2008, reclamant - - Cac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 7000 RON reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca, cu numărul de înmatriculare DJ 35.
S-a menționat de către reclamantă că pârâtul a fost angajat al societății reclamante conform contractului de muncă nr. - în funcția de șofer auto.
În data de 16.11.2007, pârâtul accidentat din culpa sa autoturismul DJ 35 -, aspect confirmat și de procesul-verbal seria - nr. -.
Urmare a acestui accident, pârâta s-a obligat să dezdăuneze societatea reclamantă cu suma de 7000 RON conform actului nr. 23/26.11.2007.
Reclamanta a mai susținut că începând cu data de 03.01.2008, pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, fapt care a determinat desfacerea contractului de muncă. Reclamanta a anexat la cererea de chemare în judecată copiile: contractului de muncă, procesului-verbal seria - nr. -, decizia nr. 1, procesul-verbal de predare -primire a autoturismului - MB 49 202, angajamentul de plată din 26.11.2007.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că a plătit contravaloarea reparațiilor autoturismului -, aspect dovedit cu facturile și chitanțele în care este menționat numele său.
La termenul din data de 25 martie 2008, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând 1200 euro, reprezentând contravaloarea celor 12 zile în care autoturismul nu a fost folosit și 10.000 RON pagubă produsă prin părăsirea locului de muncă din proprie inițiativă cu penalitate de 0,5%.
În motivarea completării acțiunii reclamanta a susținut că pârâtul s-a obligat prin contractul individual de muncă să lucreze cel puțin 2 ani ( pct. 2 lit. f), în caz contrar urmând să plătească daune de 10.000 RON.
Totodată, prin contractul individual de muncă pârâtul s-a obligat să plătească o penalitate de 0,5% în cazul în care activitatea sa încetează din motive imputabile.
Reclamanta a susținut că desfacerea contractului de muncă s-a produs din cauza pârâtului, care s-a prezentat la serviciu ulterior producerii accidentului.
La completarea acțiunii, reclamanta a depus copia actului adițional la contract individual de muncă și a devizului întocmit de -. SRL.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost completată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a susținut că autoturismul accidentat s-a produs din cauza unor defecțiuni la sistemul de frânare.
De asemenea, acesta a relatat că ulterior producerii accidentului a continuat să lucreze la societatea pârâtă întrucât a fost obligat să lucreze 24 de ore din 24, nu 8 ore / zi cum era prevăzut în contractul individual de muncă.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 3464 din 16.05.2008, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta - - C în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din contractul individual de muncă a rezultat că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în perioada 16.11.2007 - 31.01.2008 îndeplinind funcția de șofer, contractul fiind încheiat pe perioadă nedeterminată.
La data de 16.11.2007, pârâtul a accidentat autoturismul - (proces-verbal de contravenție - - fila 7 ), obligându-se prin angajamentul de plată din data de 26.11.2007 ( fila 10) să plătească suma de 7000 RON reprezentând contravaloarea reparațiilor.
Potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii " salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din facturile fiscale ( fila 14 - 16 ) și bonurile fiscale seria N nr. 0002, seria N nr. 0008 rezultat că reparațiile autoturismului au fost plătite de pârât pe facturile fiscale figurând numele pârâtului, suma plătită de pârât conform facturilor fiscale a fost de: 4259,68 - factura fiscală seria A 02270, 152,51 - factura fiscală seria A 02275, 183,09 - factura fiscală seria A 02271.
Prin urmare, contravaloarea reparațiilor a fost plătită de către pârât, astfel că cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata acestora este nefondată.
Referitor la petitele privind obligarea pârâtului la plata sumei de 100 Euro pe zi la care s-a obligat pârâtul prin actul adițional, instanța a constatat că petitul este nefondat.
Din conținutul actului adițional la contractul individual de muncă nr. 1/16.11.2007 al pârâtului a rezultat că acesta s-a obligat să suporte contravaloarea zilelor de nefolosire a mijlocului auto accidentat, în valoare de " 100 euro pe zi.
O asemenea mențiune reprezentând o evaluare a despăgubirilor nu poate fi calificată ca o clauză penală.
Potrivit art. 1066 Cod civil, clauza penală constă în obligația debitorului de a presta creditorului în caz de neexecutare a obligației o sumă de bani sau o altă valoare patrimonială.
Fiind o convenție accesorie, prin care se determină întinderea prejudiciului suferit de creditor, clauza penală este o convenție anterioară producerii prejudiciului.
Revenind la speța de față, instanța a reținut că pârâtul a fost angajat la data de 16.11.2007 ( filele 4- 6 cu contract individual de muncă ), în ziua respectivă producându-se accidentul de circulație.
Dar, din mențiunile actului adițional la, contractul individual de muncă nr. 1/16.11.2007 nu rezultă că acest ultim act ar fi fost încheiat anterior producerii accidentului.
Prin urmare, mențiunea cuprinsă la pct. 2 lit. m din actul adițional la contractul individual de muncă nu poate fi considerată o clauză penală prin care părțile să fi prevăzut potrivit art. 1066 din Codul Civil cuantumul prejudiciului.
În privința capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata a 10.000 RON, de penalități de 0,5% zi pentru că nu a respectat obligația de a lucra în societate timp de 2 ani, instanța a constatat că acțiunea societății reclamante este neîntemeiată
Prin actul adițional la contractul individual de muncă, contractul individual de muncă a fost completat avându-se în vedere două ipoteze: în prima ipoteză, salariatul se obligă să lucreze în firmă o perioadă de cel puțin 2 ani, în caz contrar urmând să suporte daune în valoare de 10.000 RON.
În a doua ipoteză, dacă activitatea salariatului încetează din motive imputabile acestuia, salariatul urmând să suporte aceeași sancțiune ( 10.000 RON ), sub sancțiunea plății de penalități de întârziere de 0,5% de la încetarea activității pârâtului la plata efectivă.
Prin concluziile scrise depuse de societatea reclamantă s-a susținut că s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 RON deoarece pârâtul a părăsit locul de muncă producând pagube prin perturbarea activității.
A rezultat că acest capăt de cerere are în vedere dispoziția cuprinsă în actul adițional la contract individual de muncă pct. 2 lit. f teza 1, prima ipoteză reținută de instanță.
Dar, unul din principiile fundamentale care guvernează dreptul la muncă, consacrat de altfel și în art. 3 din Codul muncii statuează libertatea muncii, fiecare persoană fiind liberă să-și aleagă locul de muncă, profesie fără a putea fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc sau profesie.
Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții, potrivit art. 3 pct. 4, atrage nulitatea absolută.
Așadar, această dispoziție din contract individual de muncă este " nulă de drept cererea de obligare la plata daunelor în valoare de 10.000 RON fiind lipsită de temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - -, considerând-o nelegală și netemeinică.
Precizează astfel că, potrivit angajamentului de plată nr. 23 din 26.11.2007, fostul angajat s-a obligat să plătească c/valoarea reparațiilor autoturismului -, proprietatea firmei, pe care l-a accidentat din vina sa exclusivă.
Banii pentru repararea mașinii, în sumă de 7000 RON, i-au fost dați acestuia de către administratorul firmei, cu titlu de împrumut, însă toate actele de reparații ale mașinii au fost încheiate pe numele acestuia din urmă.
Dacă situația ar fi fost cea reținută de către instanța de fond, în sensul că intimatul a plătit cu banii lui reparațiile mașinii, nu ar mai fi avut sens angajamentul de plată prin care acesta se obliga ca lunar să-i restituie suma împrumutată, reprezentând c/valoarea reparațiilor și se poate observa în acest sens că angajamentul este încheiat la 26.11.2007, iar devizul de reparații la 28.11.2007, acesta neavând timpul necesar să facă rost de această sumă.
Instanța de fond a reținut că accidentul s-a produs din vina sistemului de frâne al autoturismului, or, din devizul de reparații nu rezultă acest lucru.
Cu privire la daunele pentru nefolosirea autoturismului timp de 12 zile egală cu 100 EURO/zi, instanța de fond amețește noțiunea de clauză penală și își motivează soluția pe acest capăt de cerere, pe art. 1066 cod civil și următ.
Prin nefolosirea autoturismului a fost obligat să folosească altă mașină, fiindu-i produs un prejudiciu de 100 EURO/zi, stipulat în contractul de muncă semnat de salariat.
În legătură cu al treilea capăt de cerere, referitor la obligația angajatului de a plăti suma de 1000 RON dacă părăsește firma în 2 ani de la angajare, instanța de fond motivează că omul are libertatea să-și aleagă locul de muncă, ca și când cineva l-ar fi obligat pe intimat să semneze contractul de muncă cu clauzele respective.
Cea mai elocventă probă a vinovăției intimatului este aceea că, după accident, nu a mai venit la serviciu și i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.
Intimatul formulează întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art. 270 Codul muncii, invocate de reclamantă în acțiune, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În temeiul acestor dispoziții, se putea angaja răspunderea patrimonială a pârâtului în condițiile în care nu ar fi făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar că a achitat c/valoarea reparațiilor autoturismului proprietatea reclamantei.
Întrucât pârâtul a făcut această dovadă, în mod corect prima instanță a considerat că nu se mai impune a se angaja răspunderea patrimonială a acestuia, angajamentul de plată încheiat fiind irelevant, în condițiile în care c/valoarea reparațiilor a fost achitată de către intimat ulterior încheierii acestuia.
În mod corect prima instanță a soluționat și celelalte două capete de cerere.
Astfel, clauza privind obligația salariatului de a lucra în firmă pe o perioadă de cel puțin 2 ani, în caz contrar, aplicarea unei sancțiuni pecuniare, este o clauză nulă deoarece ar echivala cu o îngrădire a dreptului la muncă al intimatului și ar fi încălcat dreptul acestuia de a demisiona cu consecința încetării contractului individual de muncă (art. 3 alin.3, art. 79 Codul muncii ).
Clauza menționată în actul adițional la contractul individual de muncă, referitoare la obligația intimatului de a suporta contravaloarea zilelor de nefolosire a mijlocului auto în caz de accident,în valoare de 100 euro/zi, este de asemenea nulă și nu produce efecte juridice.
În contractul de muncă pot fi stipulate anumite clauze,însă acestea au în vedere modul de derulare a raportului de muncă,executarea obligațiilor de serviciu asumate de angajat prin contractul de muncă.
Contractul de muncă este o convenție a părților, însă nu trebuie să conțină clauze, care să conțină prevederi contrare potrivit art.11 Codul muncii.
Susținerea recurentei privind proveniența sumei de bani cu care intimatul a achitat contravaloarea reparațiilor autoturismului,excede prezentului cadru procesual,putând face obiectul unei acțiuni separate pe calea dreptului comun.
Sunt argumentele pentru care Curtea, în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței civile nr.3464/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./15.12.2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
