Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 419/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Completul I Recurs
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.419/2009-
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurentul pârât Statul Român prin CONSILIUL LOCAL al municipiului O - Administrația Imobiliară, cu sediul în O, P-ța. - nr. 1 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă "LEMNUL" SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ, cu sediul în O-, județul B și cu intimata PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța. - nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 408/A/2008 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4806 din 02 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fot consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fot amânată pentru data de 03 martie 2009, apoi pentru data de 10 martie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4806 din 2 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, a fost admisă acțiunea precizată, formulată de reclamanta "Lemnul" - Societate Cooperativă Meșteșugărească O, împotriva pârâților Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului O, și Primăria Municipiului O și în consecință s-a constat că reclamanta a construit o hală de lucru în suprafață de 63 mp. club în suprafață de 322 mp. un vestiar în suprafață de 65 mp. și un atelier de întreținere în suprafață de 78 mp. pe nr. top. 3159/2 înscris în nr. 10364 O, având o suprafață totală de 1144 mp. dispunându-se notarea în cartea funciară a construcțiilor și întabularea dreptului de proprietate a reclamantei asupra acesteia; s-a constat că reclamanta are un drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că reclamanta deține cu titlu de chirie imobilul situat în O, str. -, nr. 14, construit din fonduri proprii imobilele arătate în dispozitivul hotărârii, neavând relevanță că fostul O și-a dat acordul pentru ridicarea acestora cu condiția să devină proprietatea Statului, această condiționare neputând avea efecte juridice pentru că s-ar încălca astfel dreptul de proprietate al membrilor cooperatori.
De asemenea, a apreciat că nu poate fi reținută nici apărarea pârâților în sensul că notarea construcțiilor reclamantei și a dreptului de superficie ar constitui o grevare a bunului imobil revendicat în baza Legii nr. 10/2001, deoarece dreptul reclamantei a fost dobândit de la construirea imobilelor, în anii 1960, constatarea dreptului reclamantei nefiind un act nou de grevare pe parcursul soluționării cererii de restituire. În conformitate cu art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele se restituie în starea în care se află la data cererii de restituire.
Constatarea dreptului reclamantei, născut anterior, nu modifică starea la care se afla imobilul la data cererii de restituire, la soluționarea acesteia neputându-se ignora existența drepturilor reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Consiliul Local al Municipiului O, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 408 din 24 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a păstrat în totalitate sentința primei instanțe.
În motivarea hotărârii, a reținut că în anul 1960, reclamanta a primit în folosință terenul situat în O, str. -, nr. 14, de la proprietarul tabular Statul Român, închiriind totodată două construcții aflate pe acest teren, pe care le folosește și în prezent.
La data de 12 februarie 1966 fost emisă autorizația pentru executarea de lucrări cu nr. 58, de către fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Orașului O, prin care a fost avizată executarea de lucrări de construire conform documentației vizate de Serviciul de și anexat. Ulterior a fost emisă autorizația pentru executarea de lucrări nr. 603/17 august 1967.
Din probele administrate în cauză, fișa mijloacelor fixe, memoriul explicativ pentru realizarea lucrărilor de investiții, procesele verbale de recepție a mijloacelor fixe, declarații de impunere, rezultă faptul că reclamanta cu acordul proprietarului a construit în perioada anilor 1966-1970 o hală de lucru în suprafață de 63 mp. un club în suprafață de 322 mp. un vestiar în suprafață de 65 mp. și un atelier de întreținere în suprafață de 78 mp. pe terenul cu nr. top. 3159/2 înscris în nr. 10364 O, situat administrativ pe strada -, nr. 14.
Statul Român și-a dat acordul la construirea acestor imobile, ceea ce rezultă din autorizațiile de construire emise precum și din faptul că acestea au fost acceptate în sensul că nu există vreo dovadă la dosar în sensul că s-ar fi încercat sistarea lucrărilor.
În ceea ce privește strict motivele de apel, tribunalul a apreciat că acestea nu sunt de natură a aduce la schimbarea hotărârii de fond, pentru că este evident că Statul Român și-a dat acordul la construirea imobilului, din actele aflate la dosar rezultând că imobilele au fost construite în totalitate de reclamantă.
Potrivit art. 492 Cod civil, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra. Acest "din contra" înseamnă însuși dovedirea dreptului de superficie. Ca urmare, reclamanta a devenit superficiară pe imobilele arătate, situație în care ele nu pot aparține Statului Român așa cum susține apelantul.
Față de acest considerent de drept, nu poate fi admisă susținerea că ar fi existat o înțelegere între părți în sensul că imobilele urmează să devină proprietatea Statului, asemenea convenție nefiind dovedită.
Este adevărat că autorizațiile de construire arătate mai sus nu au prevăzut expres ce anume construcții urmează a fi ridicate, însă ceea ce s-a construit rezultă din actele aflate la dosar, fiind cuprinse și în documentația care a stat la baza emiterii autorizațiilor.
S-a apreciat că nu are relevanță nici faptul că imobilul este revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece bunul se revendică potrivit legii în starea în care se află, în speță nu este vorba de o grevare cu sarcini a acestuia ci de punerea de acord a unei situații de fapt existente cu situația de drept corespunzătoare.
Actele aflate la dosar nu au fost contestate prin procedura înscrierii în fals, astfel încât ele rămân valabile, apelantul neputând susține că ele nu pot fi luate în considerare de către instanță neavând forță probantă.
De asemenea, nu se poate reține nici faptul că s-au încălcat dispozițiile constituționale și ale art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, apelantul nearătând în ce constă această încălcare.
Față de prevederile art. 296 Cod procedură civilă, neexistând motive de natură să ducă la modificarea ori casarea hotărârii, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, tribunalul a respins apelul ca nefiind neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul recurent Consiliul Local O - Administrația Imobiliară O, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului se arată că din actele depuse la dosar, nu rezultă că exactitate construcțiile pretins a fi edificate de reclamantă, autorizația pentru executare de lucrări nr. 58/12.02.1966 neprevăzând ce lucrări urmează a fi efectuate și nici valoarea totală a acestora.
De asemenea, reclamanta nu a dovedit că edificatele amplasate pe nr. top. 3159/2 au fost construite în totalitate de aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta a înțeles să realizeze extinderea construcțiilor în condițiile precizate de O în calitate de reprezentant al Statului Român, și anume ca aceste edificate să rămână în proprietatea Statului Român.
În ceea ce privește dreptul de superficie, se arată că simplul fapt de a ridica construcții, chiar cu bună credință, în lipsa unui acord, nu conduce la obținerea unui drept real de superficie în beneficiul, cu atât mai mult cu cât imobilele în litigiu au fost revendicate în baza Legii nr. 10/2001, iar potrivit acestui act normativ, până la soluționarea procedurilor administrative, respectiv a notificărilor, este interzisă orice înstrăinare, concesionare, precum și grevarea sub orice formă a bunurilor notificate.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata "Lemnul" - Societatea Meșteșugărească O, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că imobilele în litigiu nu pot face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind vorba de construcții care nu au aparținut foștilor proprietari tabulari, ele fiind edificate cu acordul proprietarului terenului, Statul Român, fapt ce justifică stabilirea dreptului de superficie.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Imobilul în litigiu, situat în O,-, înscris în nr. 10364 O, cu nr. top. 3159/2, a fost trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 92/1950, prin încheierea nr. 23 din 2.01.1959.
Ulterior preluării, imobilul a fost trecut în administrarea operativă a O, fiind apoi închiriat Cooperativei "Lemnul" (două construcții și terenul aferent).
În perioada anilor 1960 - 1970, reclamanta a edificat o serie de construcții noi, din surse proprii, mai precis o hală de lucru, un club, un vestiar și un atelier de întreținere.
Aceste construcții au fost ridicate în baza autorizației pentru executare de lucrări nr. 58 din 12 februarie 1966 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Orașului O și a autorizației nr. 603 din 17 august 1967, edificarea lor de către reclamantă fiind dovedită, pe lângă cele două autorizații, și cu alte probe administrate în cauză (fișa mijloacelor fixe, memoriu explicativ, procese verbale de recepție, declarații de impunere).
Acordul proprietarului terenului - Statul Român - la edificarea construcțiilor rezultă din autorizațiile mai sus arătate, făcând astfel aplicabile dispozițiile art. 492 și următoarele Cod civil, privitoare la dreptul de superficie.
Este adevărat că prin adresa nr. 5113 din 4 septembrie 1965, Oac omunicat reclamantei că avizează de principiu construcțiile în litigiu, cu mențiunea că după terminare, acestea vor rămâne proprietate de stat, însă această mențiune nu are relevanță juridică, în măsura în care ea nu s-a materializat prin invocarea în justiție a unui eventual drept de accesiune.
În altă ordine de idei, în mod corect au reținut instanțele de fond și apel că prin admiterea acțiunii reclamantei nu se realizează o grevare a bunului imobilul în sensul prevederilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ci doar o punere de acord a situației de drept cu o stare de fapt preexistentă.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-l oblige pe recurent la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât CONSILIUL LOCAL al municipiului O - Administrația Imobiliară, în reprezentarea Statului Român, cu sediul în O, P-ța. - nr. 1 județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă "LEMNUL" SOCIETATE COOPERATIVĂ MEȘTEȘUGĂREASCĂ, cu sediul în O-, județul B și cu intimata PRIMĂRIA O, cu sediul în O, P-ța. - nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 408/A din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /17.03.2009
Jud.fond:
Jud.apel. -
Dact./24.03.2009, Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
