Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 306
Ședința publică din 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - -
Grefier -
Pe fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în com. de Târg, sat. jud. P, împotriva deciziei civile nr.725/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., nr.546 jud.
Recursul este timbrat cu 166 lei RON taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr. 35072/28.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 2 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns personal recurenta-reclamantă și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin intermediul Serviciului registratură al instanței intimatul-pârât a depus la dosar la data de 12 martie 2008 întâmpinare însoțită de copia actului de deces al numitului, precum și copia somației de plată nr.201/30.05.2006 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc.
La solicitarea instanței recurenta-reclamantă învederează că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 12 martie 2008 de intimatul-pârât.
Părțile având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta-reclamantă având cuvântul arată că în mod greșit instanțele i-au respins ca nefondată acțiunea și precizează că, potrivit art.975 cod civil "creditorii pot în nume personal să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor."
În motivarea acestei susțineri, precizează că prin contractul de vânzare-cumpărare autorul său a înstrăinat cu vădită viclenie și pe ascuns imobilul în litigiu pârâtului, iar ea, în calitate de creditoare a defunctului său tată, a fost prejudiciată prin actul juridic încheiat, intenția vădită a părților fiind aceea de aof rauda, vânzătorul creându-și astfel o falsă stare de insolvabilitate.
Precizează că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului în litigiu creanța era, potrivit disp. art. 379 alin.2 și 3 Cod procedură civilă, certă, lichidă și exigibilă, iar în perioada în care a locuit în imobilul succesoral, și-a îngrijit tatăl grav bolnav până la decesul acestuia, însă nu a luat cunoștință despre demersul acestuia de înstrăinare al imobilului către pârâtul.
În continuare recurenta învederează că a aflat de înstrăinarea bunului în litigiu, abia după decesul tatălui său, după ce, în prealabil, a suportat în exclusivitate toate cheltuielile ocazionate de boala și înmormântarea acestuia, împrejurare confirmată și de depozițiile martorilor audiați în cauză.
Pe cale de consecință solicită admiterea recursului formulat.
Intimatul-pârât având cuvântul apreciază ca fiind eronată susținerea recurentei conform căreia, prin înstrăinarea imobilului în litigiu, defunctul a prejudiciat-o și că și-a creat o stare de falsă insolvabilitate.
Astfel, arată că, potrivit recipisei nr.282/-/20.11.2000 defunctul a plătit suma de 40.928.968 lei reclamantei-creditoare, cu titlul de sultă din tranzacția încheiată cu aceasta prin decizia civilă nr. 3105/13.11.1999 pronunțată de Tribunalul Prahova, astfel că nu a avut nici o clipă intenția de a-și crea starea de insolvabilitate și de aop rejudicia.
Cu privire la actele medicale depuse de reclamanta-recurentă, apreciază că acestea sunt neconcludente, fiind depuse cu rea intenție și cu viclenie, în scopul inducerii în eroare a instanței de judecată, neavând relevanță în cauza de față deoarece, în prezent decedat, a avut capacitate de exercițiu deplină la încheierea tuturor actelor.
Menționează că reclamanta-creditoare și-a recuperat toate debitele de la defunctul său tată și arată că el este cumpărător de bună credință al imobilului care i-a fost înstrăinat legal, fără sarcini în cartea funciară, astfel nu a prejudiciat cu nimic sumele și drepturile cuvenite recurentei.
Solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 333/18.01.2001 privind imobilul situat în comuna, sat.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că între ea și tatăl său, s-a derulat un litigiu privind averea succesorală rămasă de pe urma defunctei, finalizat cu o tranzacție în urma căreia tatălui său i-au revenit toate bunurile mobile și imobile, iar acesta trebuia să-i plătească o sultă de 40.928.968 lei vechi până la data de 20.02.2000, când ar fi trebuit să părăsească acel imobil.
În continuare reclamanta a precizat că în perioada ianuarie-februarie 2000 tatăl său a fost grav bolnav și a beneficiat de îngrijirile sale până în luna septembrie 2000, timp în care relațiile dintre ei au fost foarte bune, însă ulterior autorul său formulat cerere de executare silită prin care solicita evacuarea sa din imobil.
Totodată, a mai menționat reclamanta că a aflat cu întârziere, respectiv după decesul lui, despre faptul că acesta ar fi încheiat la data de 20.11.2000 un antecontract de vânzare-cumpărare, iar ulterior și un contract de vânzare-cumpărare cu pârâtul din prezenta cauză, prin care i-a fost înstrăinat acestuia imobilul descris mai sus.
Reclamanta a arătat că prin înstrăinarea cu rea credință din partea ambelor părți a imobilului s-a realizat o micșorare semnificativă a patrimoniului tatălui său, debitor al sumei rezultate din actualizarea sultei, astfel încât a devenit imposibilă executarea debitului și s-a impus formularea acțiunii de față.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În urma analizării probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 3842/ 27.04.2007 Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.975 Cod civil care reglementează acțiunea pauliană, respectiv aceea ca actul în litigiu să fi cauzat o stare de insolvabilitate debitorului, acesta din urmă să fi acționat în complicitate cu cel căruia i-a înstrăinat bunul și, de asemenea, creanța creditorului să fie certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că din probele dosarului a rezultat existența unui litigiu dintre ea și tatăl său, în ceea ce privește executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză având ca obiect partaj succesoral.
Apelanta a invocat faptul că din probatoriul administrat, a rezultat reaua credință a intimatului, atunci când a încheiat cu defunctul său tată un antecontract de vânzare-cumpărare prin care i-a înstrăinat imobilul, știind că apelanta este moștenitoare, ea fiind cea care l-a îngrijit pe defunct și a locuit în permanență cu acesta.
Prin decizia civilă nr.275 din 29.11.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca nefundat apelul declarat, reținând că judecătorul fondului în mod corect a apreciat pe baza probatoriilor administrate că în cauză nu își găsesc incidența dispozițiile art.975 Cod civil care reglementează condițiile de exercitare a acțiunii pauliene.
Astfel s-a stabilit de către instanța de control judiciar că la data încheierii contractului în litigiu, respectiv 18 ianuarie 2001, reclamanta nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă, nu a rezultat vreo intenție de fraudă din partea lui și a pârâtului - intimat contra apelantei-reclamante, iar prin întocmirea înscrisului mai sus menționat nu s-a creat o stare de insolvabilitate defunctului.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamanta motivat de faptul că din probatoriile administrate în cauză constând în înscrisuri autentice coroborate cu dovezile testimoniale rezultă că au fost îndeplinite cerințele pentru admisibilitatea acțiunii pauliene întrucât prin actul juridic încheiat ea a fost prejudiciată, a existat un concern fraudulos între cumpărător și vânzător, iar la momentul încheierii actului, respectiv 18 ianuarie 2001, creanța sa era certă, lichidă și exigibilă în sensul prev. art.379 alin.2 și 3 Cod procedură civilă.
A învederat recurenta că în perioada 1999-2001 tatăl său a fost grav bolnav, motiv pentru care a locuit cu el în imobilul succesoral și l-a îngrijit până la deces, fără a avea însă cunoștință de demersurile de înstrăinare a bunului către, tot ea fiind aceea care a suportat în exclusivitate cheltuielile cu boala și înmormântarea acestuia.
Considerând că din compararea prețului din contractul de vânzare-cumpărare nr.333 din 18 ianuarie 2001 cu suma ce i-o datora tatăl său cu titlul de sultă din succesiunea defunctei, rezultă pe deplin complicitatea dintre și cumpărătorul, recurenta a solicitat în baza art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri pronunțate, iar pe fond admiterea acțiunii formulate.
În baza art. 308 alin.2 Cod procedură civilă, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât, începând cu data de 20.11.2000 nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă (debitul datorat de autorul său fiind achitat integral acesteia), iar prin încheierea actului vânzătorul nu și-a creat o stare de insolvabilitate deoarece mai deținea (astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.131/31.08.2006) suma de 3.000 lei, precum și o suprafață de cca 4 ha teren extravilan aflat pe raza comunei.
Având în vedere că este cumpărător de bună credință al imobilului proprietatea lui, iar prin actul încheiat nu au fost prejudiciate cu nimic drepturile și sumele cuvenite reclamantei, intimatul a solicitat respingerea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a citicilor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Reclamanta a înțeles să investească instanța cu soluționarea unei acțiuni pauliene întemeiată pe dispozițiile art.975 Cod civil, acțiune al cărei fundament juridic rezidă din ideea că, prin actele frauduloase, debitorul comite un prejudiciu în dauna drepturilor creditorului său, prejudiciu ale cărui consecințe negative este obligat a le repara.
Din interpretarea textului legal menționat anterior, rezultă că exercițiul unei asemenea acțiuni este subsumat existenței dreptului creditorului izvorând din creanța debitorului, caracterizată ca fiind certă, lichidă, exigibilă și anterioară actului atacat, prejudiciului, fraudei debitorului și complicității la fraudă a terțului care a contractat cu debitorul printr-un act cu titlu oneros.
Deși se susține de către recurentă prin motivele invocate că au fost îndeplinite cerințele art. 975 Cod civil, întrucât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare ea avea o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar întocmirea actului în litigiu s-a realizat pe baza concernului fraudulos a celor două părți contractante, cu intenția clară de a prejudicia interesele sale, afirmațiile sale nu își găsesc suportul în actele și lucrările dosarului.
Este de necontestat că prin decizia civilă nr.3105/13 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a luat act de tranzacția încheiată între și fiica sa (recurenta din prezenta cauză), prin care primul se obliga să remită lui suma de 40.928.968 lei până la data de 20.02.2000, cu condiția ca până la acel moment ea să elibereze imobilul în litigiu și să-i cedeze posesia și folosința bunurilor mobile.
Astfel cum reiese din recipisa CEC NR. 282/- (fila 25 dosar recurs) la data de 20 noiembrie 2000 debitorul a consemnat suma mai sus menționată pe seama și la dispoziția recurentei din prezenta cauză, iar contractul de vânzare-cumpărare a cărui revocare se solicită s-a încheiat ulterior acestei date, respectiv la 18 ianuarie 2001 (fila 5 verso dosar fond).
Prin urmare, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare recurenta nu avea o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului său și nu rezultă de nicăieri că înscrisul în discuție are un caracter fraudulos și nici împrejurarea că terțul dobânditor, respectiv, ar fi fost complice la fraudarea drepturilor sale.
Lecturând conținutul acestui contract rezultă că prețul stipulat de părți în cuantum de 40 milioane lei a fost achitat în două tranșe, respectiv 32 milioane lei la data de 20.11.2000 (dată când vânzătorul a consemnat la dispoziția fiicei sale suma de bani stabilită prin hotărâre judecătorească), iar restul de 8.000.000 lei la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, tatăl recurentei rezervându-și totodată un drept de uzufruct viager asupra imobilului.
Faptul că după încheierea acestui act recurenta a obținut decizia civilă nr. 1975/26.11.2001 a Tribunalului Prahova, prin care a fost obligat să-i plătească suma de 4.608.714 lei reprezentând reactualizarea sultei calculate pe perioada 20.02.2000-20-.11-2000 nu justifică admiterea acțiunii formulate, întrucât această creanță este ulterioară contractului de vânzare-cumpărare.
Referitor la prejudiciu ( ca o condiție a acțiunii pauliene), în practica și literatura de specialitate, s-a stabilit că el există ori de câte ori actul atacat " face să se nască sau cel puțin mărește insolvabilitatea anterioară a debitorului".
În speță nici această cerință a prejudiciului nu este dovedită în condițiile în care din titlul de proprietate nr.63080/4.04.1997 ( fila 38 dosar fond) rezultă că debitorul are în proprietate suprafața de 3,71 ha teren pe raza comunei, deci exista avere suficientă pentru aod espăgubi pe recurentă.
Raportat la considerentele expuse anterior rezultă cu certitudine că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.975 Cod civil pentru exercitarea acțiunii pauliene, iar o atare situație a fost reținută în mod corect atât de instanța de fond, cât și de cea de apel.
Pe cale de consecință, având în vedere argumentele expuse mai sus, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul formulat, motiv pentru care în baza disp.art.312 Cod pr.civilă îl va respinge, menținând ca legală decizia atacată.
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în com. de Târg, sat. jud. P, împotriva deciziei civile nr.725/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., nr.546 jud.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de catre intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - -- -
GREFIER,
VG/VM
2 ex/02.04.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
