Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.311
Ședința publică din 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții - și domiciliați în Târgoviște, Cartier, nr. 29 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 505 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în Tg. J, str. -,.1,.2,. 27 jud. G și pârâta domiciliată în Târgoviște, -.1,.1,. 2 jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 156 alin.2 Cod pr.civilă, la cererea apărătorului recurenților-pârâți, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17 martie 2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 1540/9.03.2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună partajarea bunurilor rămase după decesul părinților, și.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta că defuncții și, au decedat la data de 29.11.1999 și respectiv la 20.03.2002, moștenitorii cu vocație succesorală fiind ea și pârâții, în calitate de fii, iar în anul 2002, în vederea unei dezbateri rapide a succesiunii, l-a mandatat pe fratele său, să se ocupe de cele necesare, însă acesta a tergiversat, astfel încât în anul 2004 i-a revocat procura printr-o declarație notarială.
Având în vedere că ulterior fratele său i-a comunicat o variantă de lotizare a masei succesorale, compusă din imobilele-terenuri cuprinse în titlul de proprietate nr.49309/22.03.1995 și nr. 98863/19.04.2000, variantă care este nemulțumitoare, reclamanta a precizat că s-a impus formularea acțiunii de față.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar acte de stare civilă, chitanța de plată a taxei de timbru, timbru judiciar.
În baza art.115 Cod procedură civilă prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au solicitat, în principal, respingerea acțiunii, iar în subsidiar, obligarea reclamantei la întregirea cererii, în sensul de a preciza toate bunurile supuse împărțelii, evaluarea lor, locul unde se află, categoria de folosință, suprafața acestora urmând a se indica cine le deține și le administrează.
Totodată aceștia au formulat și cerere reconvențională, prin care au solicitat ca reclamanta să aducă la masa de partaj suma de 382.368.300 lei, actualizată, pe care a primit-o de la părinți și care reprezintă dreptul său de moștenire asupra bunurilor imobile, întrucât ea avea obligația să raporteze donațiile primite, la masa de partaj, conform art.751 Cod civil.
Au mai precizat pârâții că la data de 31.10.1990 reclamanta a primit de la părinți suma de 150.000 lei, reprezentând dreptul său de moștenire asupra bunurilor imobile, sumă actualizată la 382.368.300 lei și în acest sens au depus declarația reclamantei din 31.10.1990 și titlurile de proprietate nr.49309/1995 și nr.98863/2000.
Pârâta a formulat cerere completatoare prin care a solicitat întregirea masei de partaj cu contravaloarea certificatelor de acționar nr.53217/3.11.1996 (emis pe numele defunctei cu 975 acțiuni) și nr.53218/3.11.1996 ( emis pe numele defunctului, cu 975 acțiuni) iar reclamanta a precizat printr-o cerere depusă terenurile cuprinse în cele două titluri de proprietate.
La rândul lor, pârâții și au formulat o cerere completatoare prin care au solicitat aducerea la masa de partaj a unor bunuri imobile deținute de reclamantă și pârâta, bunuri expres menționate în cuprinsul acesteia.
Prin precizarea la cererea completatoare formulată de pârâți, reclamanta a arătat că nu deține nici unul din imobilele prezentate în această cerere, iar suprafața de 1800 intravilan și casa au fost înstrăinate de defuncți în timpul vieții lor.
Cu privire la cererea completatoare pârâta a arătat că toate imobilele cuprinse în această cerere au fost înstrăinate de defuncți prin acte autentice de vânzare-cumpărare, fapt cunoscut și de pârâtul și, pe cale de consecință, a depus la dosare contractele de vânzare-cumpărare nr. 1094/27.02.1997 și nr. 1098/22.04.1999.
Totodată ea a formulat cerere completatoare prin care a solicitat includerea în masa de partaj a suprafeței de 2500. pădure, situată în Târgoviște, tarlaua 38, parcela 519/31, identificată în titlul de proprietate nr.-/2002.
Pârâții și au formulat cerere de introducere în cauză a altor persoane, respectiv și și au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1094/1997, nr.1098/1999 și 1540/1990 precizând că sunt de acord cu cererea completare, formulată de.
Această cerere a fost respinsă de instanță, motivat de faptul că bunurile respective nu fac parte din masa de partaj, iar promovarea sa a fost realizată peste termenul prevăzut de lege.
După administrarea probatoriilor cu acte, interogatoriu și martori, instanța a pronunțat o încheiere la data de 17.01.2006 prin care a admis în principiu acțiunea, cererea completatoare a reclamantei, cererea completatoare a pârâtei, a respins cererea reconvențională și cererile completatoare ale pârâților și, a constatat deschise succesiunile defuncților și decedați la datele de 29.11.1999 și, respectiv, 20.03.2002, calitatea părților de moștenitori și cotele cuvenite acestora de fiecare din succesiune.
S-a mai constatat că masa succesorală se compune din terenurile cuprinse în titlurile de proprietate nr. 49309/22.03.205 și nr. 98863/19.09.2000 și contravaloarea certificatelor de acționar nr.53217/3.11.1996 și nr.53218/3.11.1996.
După efectuarea expertizei de specialitate prin sentința civilă nr.1485/2007 Judecătoria Târgoviștea admis acțiunea formulată de reclamanta și a dispus partajarea bunurilor conform raportului de expertiză întocmit de expert, varianta a IV-a, "refacere 2".
Totodată, instanța a admis cererile completatoare ale reclamantei și pârâtei, a respins cererea reconvențională și cererile completatoare ale pârâților și, dispunând partajarea bunurilor conform raportului de expertiză în varianta a IV- din "refacere 2 "și atribuirea unui certificat de acționar nr.5321/03.11.1996 pârâților și, conform cererii acestora formulată în cadrul concluziilor scrise și atribuirea către reclamantă a unui număr de 488 de acțiuni, iar către pârâta a unui număr de 487 acțiuni din certificatul de acționar nr.-/3.11.1996, urmând ca reclamanta să-i plătească sultă acestei pârâte contravaloarea unei jumătăți de acțiune la momentul plății.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere disp.art.728 Cod civil, precizând sub acest aspect că la atribuirea loturilor s-a ținut seama de modul actual de stăpânire al terenurilor, de construcțiile efectuate de părți pe aceste terenuri, precum și de mărimea sultelor ce trebuiau plătite.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerentul că cererea lor reconvențională trebuia admisă și varianta a IV-a din raportul de expertiză 2, depus la instanță la 20.03.2007 se impunea a fi omologată.
O altă critică a vizat împrejurarea că instanța nu a avut în vedere situația reală, faptul că drepturile succesorale ale părților sunt în cote egale și, în plus, nu au fost respectate normele de drept incidente.
Prin calea de atac exercitată apelanta a învederat că trebuia întregită masa succesorală cu suma de 150.000 lei actualizată, întrucât donațiile supuse raportului trebuie aduse la masa de partaj de beneficiar, iar intimata-reclamantă trebuia obligată la plata sumei de 100 lei reprezentând diferență onorariu expert și onorariu de apărător.
Prin decizia civilă nr.505/12.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondate ambele apeluri, reținând că în mod legal s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâți, deoarece declarația olografă a reclamantei nu poate fi calificată ca o donație, fiind lipsită de forma autentică prev. de art. 813 cod civil pentru validitatea actului.
Pe de altă parte, a apreciat instanța de apel că s-a reținut corect de către instanța de fond că în situația în care suma de bani primită de reclamantă de la părinții săi ar fi interpretată drept un dar manual, raportul în privința bunurilor mobile este o acțiune prescriptibilă în trei ani de la deschiderea succesiunii, cererea fiind formulată peste termenul legal.
În ceea ce privește critica referitoare la omologarea variantei a IV-a din raportul de expertiză "refacere 2" instanța a considerat că aceasta este nefondată, întrucât s-a ales această variantă, ținându-se cont de modul de stăpânire actual al terenurilor, de construcțiile efectuate de părți și de împărțirea cotelor ce trebuie plătite, iar prin încheierea de partaj s-a stabilit corect masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, calitatea de moștenitori și cotele ce revin fiecăruia.
Tribunalul a apreciat că în cauză s-a făcut corect aplicarea disp. art.728 Cod civil, iar referitor la motivul de apel privind suma de 150.000 lei, s-a stabilit că acesta nu subzistă deoarece declarația olografă a reclamantei din 31.10.1990 nu putea fi calificată drept o donație.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că acesta nu poate fi primit, întrucât sumele au fost acordate în baza disp.art.274 Cod pr.civilă.
Împotriva deciziei mai sus menționate au declarat recurs pârâții - și, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că în mod greșit instanța de apel a ignorat art. 773 Cod civil și a reținut ca fiind incidente în speță prevederile art.751 Cod civil.
Astfel, s-a precizat de către recurenți că ei nu au pretins că declarația olografă din 31.10.1990 prin care confirma primirea unei sume de bani de la părinții săi ar reprezenta o donație și în atare situație nu trebuiau aplicate disp.art.812 Cod civil, în cauză neoperând, de altfel, nici prescripția de 3 ani, pe de o parte, pentru că nu se aplică, iar pe de altă parte, pentru că nu este împlinită.
O altă nemulțumire a recurenților a vizat împrejurarea potrivit căreia instanța de fond și-a însușit raportul de expertiză "refacere 2" din 13.03.2007, care nu este bine întocmit, întrucât nu se menționează vecinătățile acestuia, hotărârea nu poate fi pusă în executare, iar Tribunalul Dâmbovița nu a cunoscut că ultimul raport întocmit la 20.03.2007 era complet și acesta trebuia omologat.
Se învederează că în același raport însușit de către instanță există greșeli de calcul ale valorii totale a bunurilor, ceea ce denotă refuzul vizibil al instanței de control judiciar de a pune în aplicare caracterul devolutiv al apelului.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului și omologarea raportului de expertiză " refacere 2" din 20.03.2007 (conform calculelor realizate de ei prin motivele de recurs) iar în subsidiar casarea deciziei atacate și trimiterea pricinii spre rejudecare la ribunalul Dâmbovița să continue judecata ca instanță de apel.
În temeiul disp. art. 308 alin.2 Cod pr.civilă intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată, având în vedere că ambele instanțe la atribuirea bunurilor au avut în vedere criteriile prevăzute de dispozițiile legale, iar referitor la raportul sumei de 150.000.000 lei (lei vechi) apreciază că acesta constituie un dar manual scutit de raport.
La rândul său intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece chitanța încheiată la 31 octombrie 1990 reprezintă un pact asupra unei succesiuni nedeschise, care este lovit de nulitate absolută.
Totodată s-a menționat că dacă suma menționată în acest înscris ar fi considerată donație, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută pentru lipsa formei autentice, iar dacă este considerată dar manual acțiunea este prescriptibilă în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, termen deja împlinit la data formulării cererii reconvenționale. În privința lotizării s-a menționat că varianta omologată de instanța de fond este cea întocmită corect.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Se critică de către recurenți sub un prim aspect împrejurarea că în privința sumei de 150.000 lei primită de de la autorii lor, ei nu au pretins că ar fi o donație, că în mod greșit se face aplicarea dispozițiilor art.751 Cod civil și se consideră că ar fi îndeplinită prescripția de 3 ani cu toate că, în speță trebuia făcută aplicarea art.773 Cod civil, nefiind vorba nici de un dar manual.
Este de observat că prin cererea reconvențională formulată la data de 29.03.2005 (fila 14 dosar fond) pârâții, alături de au solicitat în temeiul disp.art. 751 Cod civil obligarea reclamantei să raporteze la masa de partaj donația primită de la părinții ei constând în suma de 382.368.300 lei actualizată, ce reprezenta dreptul său de moștenire asupra bunurilor imobile.
Având în vedere natura dreptului și scopul urmărit de pârâți prin cererea adresată instanței, motivele de fapt și de drept invocate în susținerea ei, instanța de apel cu ocazia exercitării controlului judiciar, în virtutea rolului activ, a precizat că declarația olografă încheiată la 31.10.1991 nu poate fi calificată ca o donație deoarece îi lipsește forma autentică prev. de art.813 Cod civil pentru validitate.
Prin declarația mai sus menționată încheiată la 31 octombrie 1990 reclamanta recunoștea că a primit suma de 150.000 lei de la părinții săi, reprezentând dreptul său de moștenire asupra bunurilor imobile.
Așa cum s-a statuat constant în practica și literatura de specialitate predarea unei sume de bani de către părinți copilului lor constituie un dar manual și dacă acesta derogă de la regulile de formă ale donațiilor (nefiind necesară pentru validitatea sa respectarea formei autentice, ci fiind suficientă tradițiunea reală a bunului, astfel cum este cazul în speță) este supus acelorași reguli de fond privind liberalitățile.
Cu privire la suma de bani menționată anterior, atât din interpretarea art.751Cod civil ( text de lege pe care recurenții și-au întemeiat cererea introductivă),
cât și a art.773 Cod civil ( pe care aceștia îl invocă în apel) rezultă că moștenitorul care a primit- trebuie să facă raportul.
Fiind o acțiune personală (deoarece se poate intenta numai împotriva beneficiarului liberalității, în cauză a reclamantei) cu caracter patrimonial, acțiunea de raport este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani socotiți de la data deschiderii moștenirii, când se naște dreptul la acțiune al moștenitorilor îndreptățiți la raport.
Cererea de raport este supusă prescripției chiar dacă se formulează în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, care este imprescriptibilă.
În condițiile în care autorii părților au decedat la data de 29 noiembrie 1999 și respectiv 21.03.2002 (potrivit certificatelor de deces aflate la fila 6 dosar fond), cererea reconvențională prin care recurenții solicitau raportul sumei de bani primită de sora lor de la părinți s-a formulat după expirarea termenului de prescripție de 3 ani de la data deschiderii succesiunii, aceasta fiind formulată la 29.03.2005 ( situație dovedită de ștampila Judecătoriei Târgoviște aplicată pe înscrisul de la fila 13 dosar fond).
În acest context reiese cu prisosință că în cauză instanța de apel a soluționat pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, pronunțându-se concret asupra problemelor expuse, pe baza analizării actelor și lucrărilor dosarului și, pe cale de consecință, criticile formulate referitor la soluția pronunțată asupra capătului de cerere vizând raportarea sumei de 150.000 lei apar ca nefondate.
În ceea ce privește nemulțumirile recurenților referitoare la raportul de expertiză omologat de instanța de fond, se impune a se face precizarea că acestea nu fac posibilă încadrarea lor în vreunul din motivele prev. de art. 304 Cod pr.civilă.
Astfel, ele vizează aspecte legate de interpretarea și aprecierea unei probe administrate în cauză și nu mai pot face obiect al analizei instanței de recurs, în condițiile în care motivul de casare prev. de art. 304 pct.11 Cod pr.civilă (singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt consecutive greșitei aprecieri a probelor) era abrogat la data pronunțării deciziei atacate.
Totodată nu poate fi primită nici critica recurenților în sensul că instanța a refuzat să pună în aplicare caracterul devolutiv al apelului.
Astfel, cum reiese din interpretarea art.295 al.2 Cod pr.civilă instanța de apel are facultatea de a primi probele făcute deja la prima instanță, dar și de a le repeta sau completa dacă este necesar, în acest sens ea uzând de un drept suveran, iar problema admiterii sau neadmiterii unor probe noi este o chestiune de apreciere a mijloacelor de probă care scapă controlului instanței superioare.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că nu își regăsesc incidența în speță disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă și, pe cale de consecință, în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.
Deoarece se află în culpă procesuală în baza art.274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 620 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ( fila 11 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții - și, domiciliați în Târgoviște, Cartier, nr. 29 jud. D, împotriva deciziei civile nr. 505 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în Tg. J, str. -,.1,.2,. 27 jud. G și pârâta domiciliată în Târgoviște, -.1,.1,. 2 jud.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - --- - -
GREFIER,
-
VG/VM
2 ex/ 09.04.2008
nr.1540/2005 Judec. Târgoviște
nr- Trib.
,
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
