Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 605/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.605
Sedința publică din 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditorul - reclamant împotriva Deciziei civile nr. 64/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și și și, având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat creditorul - reclamant prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul creditorului - reclamant a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 lei, învederând că timbrul judiciar a fost achitat o dată cu depunerea cererii de recurs.
Reprezentantul creditorului - reclamant a solicitat respingerea cererii de amânare formulată de pârâții intimați și în vederea angajării unui apărător, depusă la data de 05.08.2008.
Instanța a respins cererea de amânare, ca neîntemeiată.
Reprezentantul creditorului - reclamant, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului care vizează modul de motivare a încheierii de recalificare a căii de atac, astfel cum a fost formulat, învederând, totodată, că pricina dedusă judecății a fost compusă din două dosare conexate, dosare care și-au păstrat identitatea, putând fi disjunse în orice fază a judecății iar, cu privire la contestația la executare, valoarea este mai mare de 1 miliard și calea de atac era apelul, fără cheltuieli de judecată.
Instanța a pus în discuție dispozițiile art. 402 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.400 ind. 1 Cod procedură civilă
Reprezentantul creditorului - reclamant a învederat că în cazul contestației la executare ce vizează partajul, calea de atac este apelul și nu recursul.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.64/22.01.2008 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul Timișa admis recursul declarat de pârâții - debitori și împotriva sentinței civile nr.6771/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, casând hotărârea recurată și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, la Judecătoria Timișoara.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că instanța de fond a fost inițial investită cu o acțiune pauliană formulată de reclamantul - creditor, decedat în timpul procesului, persoana sa fiind continuată de - prin care s-a cerut revocarea unui contract de vânzare-cumpărare prin care pârâții - debitorul și pârâta au înstrăinat un bun imobil, în frauda drepturilor creditorului - reclamant, pentru a-l sustrage urmăririi silite.
Ulterior, același reclamant - creditor a înregistrat o și o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art.400/1 pr.civ. prin care a solicitat partajul bunurilor comune pârâților, obiectul material al acestui partaj fiind același bun imobil, respectiv construcție și teren înscris în CF 598, nr.top.176/1, cerând ca acest imobil să fie inclus în lotul debitorului, pentru a putea face obiectul executării silite ce s-a pornit în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.8276/2005 a Judecătoriei Timișoara.
Cele două acțiuni au fost conexate de prima instanță, respingându-se acțiunea pauliană, dar admițându-se contestația la executarea, astfel că s-a dispus partajarea imobilului construcție și teren înscris în CF 598, nr.top.176/1, cu casa nr.145, prin atribuirea acestuia către pârâtul - debitor, cu obligarea acestuia de a achita pârâtei o sultă în valoare de 70.000 lei.
Judecătoria a constata că, potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.8276/2005, definitivă și irevocabilă, pârâtul - debitor a fost obligat să-i plătească reclamantului - creditor suma de 10.000 EURO sau echivalentul în lei la data plății efective.
Potrivit procesului verbal de constatare din 14.08.2006 întocmit de &, debitorul a declarat că nu deține bunuri proprii, care să poată fi urmărite silit pentru achitarea datoriei, drept pentru care s-a solicitat continuarea executării silite, prin urmărirea bunurilor comune ale debitorului și a soției acestuia, respectiv imobilul din CF 598.
Pe de altă parte, la data de 06.07.2006, pârâții au procedat la dezmembrarea acestui imobil, constituindu-se nr.top.176/1/1, constând în loc de casă cu casa nr.145 și 407 mp teren și nr.top.176/1/2, constând în teren intravilan, în suprafață de 902 mp, iar acest teren de 902 mp a fost vândut cumpărătoarei, căsătorită cu, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2347/2006 de către BNP - din Potrivit mențiunilor din contract, imobilul s-a vândut pendinte de notările marginale, referitoare la procesul civil intentat de creditorul.
În privința acțiunii revocatorii, judecătoria a concluzionat că aceasta este neîntemeiată întrucât, potrivit art.975 civ. o astfel de acțiune poate fi admisă doar dacă creditorul face dovada îndeplinirii cumulative a trei condiții, respectiv: insolvabilitatea debitorului, existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, anterioare actului fraudulos precum și dovada complicității terțului la fraudarea intereselor creditorului. Cu alte cuvinte, trebuie dovedit că debitorul a fost conștient că prin actul înstrăinării își creează o stare de insolvabilitate și îl prejudiciază pe creditor.
Judecătoria a reținut în acest context că reclamantul nu a făcut dovada insolvabilității debitorului, câtă vreme casa și terenul de 407 mp rămase în patrimoniul pârâților sunt suficiente pentru îndestularea sa, prin acoperirea creanței de 10.000 EURO.
Totodată însă, judecătoria, în privința acțiunii privind partajul bunurilor comune, respectiv a imobilului rămas în patrimoniul pârâților, compus din casa cu nr.145 și teren de 407 mp. a reținut că este întemeiată.
În acest context, prima instanță a s-a referit la art.493 pr.civ. care indică că bunurile unui debitor coproprietar devălmaș nu vor putea fi urmărite de către creditorii personali ai cestuia decât după partajul acelor bunuri. În speță, s-a mai reținut că împrumutul a fost încheiat în nume personal de către pârâtul și este o datorie personală a acestuia.
Reținând caracterul de datorie personală a obligației asumate, s-a apreciat dreptul creditorului de a urmări doar cota de proprietate ce-i revine debitorului, în urma sistării stării de devălmășie, urmărirea silită urmând a se face în această limită, în vederea satisfacerii creanței creditorului, astfel că s-a admis cererea de partaj, în cadrul procedurii speciale din materia contestației la executare, la inițiativa creditorului.
Această sentință a fost apelată de către pârâții, care au solicit respingerea cererii speciale de partaj, susținând că în virtutea principiului "accesorium sequitur principalem", odată cu respingerea acțiunii revocatorii trebuia respinsă și cererea de partaj din cadrul contestație la executare, ce a făcut obiectul acțiunii conexe întrucât cererea de partaj era indisolubil legată de acțiunea principală pauliană.
În plus, referitor la partaj, apelanții - pârâți au arătata că judecătoria a greșit când a admis această cerere, mai cu seamă pentru că s-a dispus atribuirea casei către debitorul, cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soție, care este o soluție dezavantajoasă în raport cu cealaltă opțiune, de atribuire a imobilului către soție și obligarea acesteia la plata unei sulte către soțul debitor, din care mai apoi acesta să achite datoria către reclamant.
Totodată, apelanții au mai susținut că judecătoria nu a administrat probe cu privire la modalitățile de dobândire a bunurilor comune și la cotele de contribuție ale soților la achiziționarea acestor bunuri, care ar fi putu să releve contribuții diferite și astfel, nu s-a soluționat fondul procesului de partaj.
Prin întâmpinare, intimata - reclamantă (în calitate de unică moștenitoare a defunctului reclamant ) a cerut respingerea apelului susținând că disp.art.493 pr.civ. sunt pe deplin aplicabile în cauză.
Tribunalul a procedat inițial la recalificarea căii de atac, procedură parcursă la termenul de judecată din 15.01.2008, când s-a invocat de către instanța de apel, din oficiu, incidența disp.art.282/1 pr.civ. raportat la valoarea obiectului pricinii, respectiv creanța de 10.000 EURO (aprox.37.000 lei) și s-a apreciat că acțiunea de partaj promovată de către creditor beneficiază doar de calea de atac a recursului.
Mai apoi, procedând la soluționarea recursului, tribunalul a apreciat că judecătoria a omis să cerceteze fondul cauzei de partaj întrucât nu au fost respectate cerințele impuse procedura împărțelii judiciare, reglementată de disp.art.673/1-673/14 pr.civ. întrucât nu s-a stabilit nici cota deținută de către fiecare dintre cei doi soți din imobilul supus împărțelii și nici nu s-a realizat o evaluare a imobilului printr-o expertiză tehnică judiciară, motiv pentru se impune reluarea și completarea judecății, la instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea - reclamantă, recurs motivat în drept cu disp.art.304 pct.3 pr.civ. susținând că tribunalul a încălcat norme de competență de ordine publică, în condițiile în care instanțele au fost investite cu două acțiuni, care și-au păstrat identitatea, avându-se în vedere și acțiunea revocatorie, care a avut ca obiect anularea în totalitate de contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, inclusiv a actului de dezmembrare, valoarea totală a imobilului fiind de 196.000 lei, deci peste limita prevăzută de art.282/1 pr.civ.
Un al doilea argument rezultă din faptul că imobilul supus partajării pe calea contestației la executare, rezultat din dezmembrare, are el însuși o valoare de 140.000 lei, ceea ce din nou exclude aplicarea disp.art.282/1 pr.civ. și prin însușirea acestor două argumente, se poate concluziona că tribunalul trebuia să judece în continuare ca instanță de apel și să nu recalifice calea de atac în recurs.
La termenul de judecată de azi, 18.06.2008, instanța a pus în discuție, din oficiu și disp.art.304 pct.1 și 5.pr.civ. rap.la art.304 pct.3 pr.civ. determinat de normele legale care guvernează cererea de partaj formulată de către creditorul - reclamant pe calea contestației la executare, respectiv disp.art.402 alin.2 rap.la art.400/1 pr.civ.
Intimații - pârâți și nu au formulat întâmpinare, însă au depus prin registratură o cerere de amânare, pentru angajarea unui apărător.
Această cerere a fost respinsă de către instanța de recurs, avându-se în vedere exigențele art.156 pr.civ. care permit amânarea numai pentru motive temeinic justificate, or intimații nu au prezentat nicio justificare în acest sens, raportat la particularitățile deciziei recurate - prin care s-a dispus casarea și trimiterea spre rejudecare și în condițiile în care citațiile pentru aceste termen le-au fost înmânate la 23 mai 2008, respectiv cu 25 de zile înainte de acest termen, interval suficient și rezonabil pentru ca aceștia să-și fi putut angaja un apărător.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamanta - creditoare, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceasta, asociate cu motivele, de asemenea de ordine publică invocate din oficiu de instanța de recurs, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat, în cauză fiind incidente motivele de casare prev. de art.304 pct.1, 3 și 5.pr.civ.
În acest sens, curtea va constata că argumentele recurentei referitoare la lipsa de incidență a disp.art.282/1 pr.civ. sunt suficient de pertinente întrucât instanțele au fost investite cu două acțiuni conexate, avându-se în vedere și acțiunea revocatorie, care a avut ca obiect anularea în totalitate de contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, inclusiv a actului de dezmembrare, valoarea totală a imobilului fiind de 196.000 lei, deci peste limita prevăzută de art.282/1 pr.civ.
Și cel de-al doilea argument invocat de recurentă este justificat întrucât din raportul de evaluare de la prima instanță rezultă că imobilul supus partajării pe calea contestației la executare, rezultat din dezmembrare, are el însuși o valoare de peste 140.000 lei,(144.835 lei) ceea ce din nou exclude aplicarea disp.art.282/1 pr.civ. și prin însușirea acestor două argumente, se poate concluziona că tribunalul trebuia să judece în continuare ca instanță de apel și să nu recalifice calea de atac în recurs.
De asemenea, referitor la aspectele invocate de curte din oficiu, aceasta va constata incidența disp.art.304 pct.1 și 5.pr.civ. rap.la art.304 pct.3 pr.civ. și pentru alte rațiuni, respectiv determinat de normele legale care guvernează cererea de partaj formulată de către creditorul - reclamant pe calea contestației la executare, respectiv disp.art.402 alin.2 rap.la art.400/1 pr.civ. normă imperativă care prevede că cererile de partaj de bunuri comune promovate de către creditori pe calea contestației la executare sunt supuse atât căii de atac a apelului, cât și a recursului.
Mai mult decât atât, normele speciale referitoare în general la materia împărțelii judiciare sunt supuse întotdeauna atât apelului, cât și recursului, motiv pentru care tribunalul nu poate invoca ca justificare legală disp.art.282/1 pr.civ. și a procedat în mod eronat atunci când a recalificat ca și recurs cererea de apel formulată de pârâții și astfel a cauzat și o încălcare a normelor de competență, cât și în ceea ce privește modul de compunere a completului de judecată, producând în același timp o vătămare a intereselor procesuale ale părților, căror le-a fost retras în mod nejustificat accesul la o cale de atac prevăzută în beneficiul lor de norme procedurale speciale.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.1, 3și 5.pr.civ. va admite recursul declarat de creditorul - reclamant împotriva deciziei civile nr.64/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și va casa decizia recurată, cu consecința trimiterii dosarului la Tribunalul Timiș, în vederea soluționării de către această instanță apelului declarat de către4 debitorii-pârâți și împotriva sentinței civile nr.6771/2007 a Judecătoriei Timișoara, urmând totodată ca instanța de apel să dea eficiență caracterului devolutiv al căii de atac a apelului și să procedeze la suplimentarea probatoriului, în cazul în care va găsi necesară această extindere.
Totodată, curtea va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ. în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditorul - reclamant împotriva Deciziei civile nr. 64/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalului Timiș, în vederea soluționării apelului declarat de debitorii - pârâți și împotriva sentinței civile nr. 6771/2007 a Judecătoriei Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 IUNIE 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.P/24.06.2008
DACT.S/2ex/24.06.2008
INST.APEL- -- Tribunalul Timiș
INST.FOND- Popeti- Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
