Anulare act. Decizia 102/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.102/R
Ședința publică din 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursurilor declarate de reclamanții, și (căsătorită ) și de pârâții, Consiliul Local al Municipiului C și Primăria Municipiului C împotriva deciziei civile nr.263/A/15.02.2007, pronunțată de Tribunalul C-S - Secția civilă, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 17,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2010, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 2 februarie 2010, apoi pentru data de 9 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin decizia civilă nr.263/15.11.2007, Tribunalul C-S - Secția Civilă a admis apelul reclamanților, și (căsătorită ) - succesori legali ai reclamantului împotriva sentinței civile nr.948/10.05.2007 a Judecătoriei Caransebeș pe care a desființat-o și, în consecință, a admis în parte acțiunea reclamanților, a constatat nulitatea absolută a clauzei din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.880/2003, clauză ce are ca obiect parcela înscrisă în CF 886 C cu nr.top.3/2 în suprafață de 896. în intravilan.
A fost respins capătul din cererea reclamanților având ca obiect constatarea nulității absolute a Incheierii de CF nr.3402/28.07.2004 prin care a fost radiată din CF 866 C notarea procesului reclamanților, iar pârâții au fost obligați să le plătească acestora suma de 47 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr. 65 din 04.01.2006, reclamantul a chemat în judecată Consiliul Local C și pârâții și, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească, să constate nulitatea absolută a actului de dezmembrare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 880/2003 de către Biroul Notarului Public G, prin care pârâții și au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 896 mp. situat în C,-, intabulat în 866
De asemenea, a solicitat să constate nulitatea absolută a încheierii nr. 3402 din 28 iulie 2004 prin care a fost radiată din 866 notarea privind procesul intentat de reclamant pârâților și care se află pe rolul ICCJ în dosar nr. 10098/2004.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este fostul proprietar al întregului imobil înscris în 866 C, compus din casă și teren de 896 mp. iar în baza 10/2001, i-a fost restituit în natură apartamentul nr. 1, apoi în baza OUG nr. 184/2002 i-a fost acordat dreptul de folosință specială asupra cotei de teren aferent apartamentului restituit.
S-a susținut că, în mod ilegal și abuziv, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2003, pârâții au devenit proprietarii întregului teren aferent casei cu toate că nici un act normativ nu permite vânzarea de către stat a terenurilor către persoanele care au dobândit apartamente în baza 112/2005, legea nepermițând statului nici să consimtă la acte de dezmembrare, cu privire la terenuri aflate în proprietatea sa.
Radierea procesului notat de reclamant în 866 Caf ost de asemenea ilegală, întrucât nu poate fi operată asupra unui imobil aflat încă în litigiu, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara nefiind irevocabilă, ea făcând obiectul recursului înregistrat la ICCJ.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Local Cas olicitat respingerea acțiunii reclamantului susținând că actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare au fost întocmite cu respectarea legislației în vigoare la acea dată.
La 23.02.2006, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă și a Primăriei Municipiului
Prin sentința civilă nr. 2234 din 15 iunie 2006, instanța a respins acțiunea reclamantului și l-a obligat să plătească pârâților cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Primăria și Consiliul local au procedat la dezmembrarea imobilului înscris în 13561 C și ulterior la vânzarea în favoarea pârâților și a apartamentului nr. 2 și a terenului, inclusiv a celui în suprafață de 896 mp. înscris în nr. 866 C, în virtutea drepturilor ce le reveneau în calitate de proprietari a acestor imobile și cu respectarea dispozițiilor legale de la acea dată. Nu se putea pune problema constatării nulității absolute a actului de dezmembrare și a contractului de vânzare-cumpărare întrucât motivele de anulare trebuiau să intervină, fie înainte de perfectarea actului juridic a cărui anulare se cere, fie cel mai târziu până la data întocmirii acestuia.
Deși, în hotărârea Consiliului Local al Municipiului C, prin care s-a aprobat vânzarea-cumpărarea, s-a prevăzut că sunt exceptate de le vânzare terenurile care pot face obiectul unor solicitări de retrocedare până la clarificarea
acestora, la data perfectării vânzării nu se cunoștea faptul că asupra acestui imobil exista o cerere de restituire în baza Legii 10/2001, aceasta fiind formulată de reclamant după 18 martie 2003, iar dreptul de folosință specială a fost acordat după data perfectării contractului de vânzare -cumpărare.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada radierii notării din a procesului intervenit între acesta și Statul Român, simpla indicare a numărului încheierii de, fiind insuficientă, iar pe de altă parte pârâții, prin declarația lor notificată în, au știut că vor cumpăra un drept de proprietate litigios, asumându-și toate riscurile ce rezultă din aceasta.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel fiul reclamantului, în calitate de moștenitor al acestuia, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Tribunalul Județean C-S, prin Decizia civilă nr. 193/R/28.02.2007 a constatat că la data pronunțării sentinței de către prima instanță, reclamantul era decedat, fără a fi introduși în cauză moștenitorii și a se cunoaște opinia acestora față de acțiunea introdusă de autorul lor și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- din 10.04.2007 și la termenul din 26 aprilie 2007 avocat a depus delegație de reprezentare a succesorilor reclamantului, și, născută.
Prin sentința civilă nr. 948/10.05.2007, Judecătoria Caransebeșa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, decedat și continuată de succesorii săi, și, împotriva pârâților, Primăria mun. C și Consiliul Local C, pentru constatare nulitate absolută și a obligat reclamanții să plătească suma de 1.200 lei cheltuieli de judecată pârâților și.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că imobilul înscris în nr. 866 C, casă în intravilan cu nr. vechi 143 și nou 24 situat pe str. - - și în intravilan de 896 mp. au aparținut defunctului până în anul 1980, când a fost trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974.
Casa a fost vândută pârâților și, care au avut calitatea de chiriași, prin contractul nr-, de către Regia Autonomă Gospodărie Comunală
Prin actul de apartamentare autentificat sub nr. 1616 din 25.mai 1999, imobilul a fost apartamentat în două rămânând părți comune, intrarea, acoperișul, podul casei și zidul dintre apartamente și s-a transcris în 13561
Ulterior, imobilul-teren a fost dezmembrat în trei parcele de 148mp. 270 mp. și respectiv 28 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 880 din 18.03.2003 de către Biroul Notarului Public G, Consiliul local Cav ândut pârâților, proprietari ai apartamentului nr. 2, în întregime parcela de 270 mp. cota de părți din parcela de 28 mp. și în întregime grădina în intravilan de 896 mp. înscrisă în 866
Prin dispoziția nr. 101 din 18.12.2003 reclamantului i s-a restituit în natură apartamentul nr. 1 împreună cu 47% din părțile comune în indiviziune forțată, fără teren (nemaiavând cetățenie română).
Cererile reclamantului depuse la Primăria C începând cu 14 iunie 2004 au fost admise astfel că prin decizia nr. 830 din 28 iunie 2005 i s-a acordat dreptul de folosință special asupra terenului în proporție de 47%, conform. disp.art.2, alin. 1 din OUG 184/2002.
Vânzarea terenului către pârâții s-a făcut în temeiul hotărârii nr. 37 din 21.02.2002 a Consiliului Local.
Cu toate că, prin această hotărâre s-au exceptat terenurile care puteau face obiectul unor solicitări de retrocedare, până la clarificarea situației acestora, reclamantul nu a depus la dosar nici o dovadă cu care să probeze că la momentul pronunțării hotărârii avea depusă o cerere de restituire a imobilului.
Deși, în copia extrasului de depuse la dosar s-a făcut mențiunea notării acțiunii civile nr. 4853/2000 ce a avut obiect drept proprietate și s-a indicat numărul încheierii prin care s-a radiat această mențiune, reclamantul nu a depus diligențe pentru a depune un extras complet, din cel depus la fila 13 dosar nerezultând în întregime operațiunea efectuată.
De altfel, reclamantul a solicitat Tribunalului C-S în dosar nr. 3334/2005, anularea dispoziției primarului și acordarea dreptului de folosință special asupra terenului aferent apartamentului nr. 1 și a dreptului de proprietate asupra terenului său sau, în subsidiar, obligarea la emiterea unei noi dispoziții în sensul recunoașterii dreptului de proprietate asupra terenului.
Cererea a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 2711 din 19.10.2005, definitivă prin Decizia civilă nr. 7 din 12.01.2006, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 12092/2005.
S-a reținut că dreptul de proprietate nu-i poate fi recunoscut reclamantului câtă vreme este cetățean și i s-a acordat dreptul de folosință special asupra terenului, iar în condițiile dispozițiilor OUG nr. 184/2002, modificată și completată, dreptul de folosință special poate fi convertit la cerere în drept de proprietate, după obținerea cetățeniei române.
Văzând această stare de fapt, că la data încheierii actului de dezmembrare și a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 880/2003 de Biroul Notarului Public G, nu se cunoștea împrejurarea că exista o cerere de restituire formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, că acesta a cerut și i s-a acordat un drept de folosință specială asupra terenului, instanța constată că s-au respectat dispozițiile legale de la data încheierii acestor acte, reclamantul neindicând nici un act normativ care să interzică vânzarea de către stat a terenurilor către persoanele care au dobândit apartamente în baza Legii nr. 112/2005.
În ceea ce privește cei de al doilea capăt de cerere, s-a constată că prin copia extrasului de depus la fila 13 dosar nu s-a făcut dovada radierii procesului intervenit între reclamant și Statul Român.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii au arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că întreg imobilul a fost cumpărat de pârâții, în realitate fiind vorba doar de apartamentul nr. 2 al casei, precum și faptul că în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu există nici o cerere de restituire a imobilului de către reclamant, în condițiile în care acesta uzat de toate căile legale pentru dobândirea proprietății constând în casă și teren. În motivarea cererii a mai arătat că antecesorul reclamanților a avut cetățenia ă nu are relevanță în cauză, deoarece nu poate acoperi nulitatea unui act juridic încheiat în condiții de ilegalitate și abuz.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 8 dosar, intimații Consiliul Local C și Primăria C au solicitat respingerea apelului și păstrarea în tot a sentinței apelate ca temeinică și legală. În motivarea cererii au arătat că, în mod legal, Consiliul Local a dispus vânzarea terenului în baza HCL 37/2002 către pârâții și, cumpărători de bună-credință.
Intimații și au solicitat, în concluziile scrise depuse la dosar, respingerea apelului și păstrarea în tot a sentinței apelate. Au arătat că apartamentul nr. 2 fost cumpărat sub incidența legii 112/1995 prin contract de vânzare-cumpărare, precum și faptul că nu au fost înștiințați cu privire la vreun demers de retrocedare a imobilului din partea reclamantului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de motivele arătate în cererea de apel și acțiunea introductivă, instanța constată întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanții apelanți invocă două temeiuri juridice ale capătului de cerere având ca obiect nulitatea absolută a actului de dezmembrare și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 880/2003 la biroul notarului public G (fila 46).
Analizând primul temei juridic, încălcarea unor prevederi legale imperative, instanța constată următoarele:
Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C, în calitate de proprietar tabular al imobilelor înscrise în CF nr. 13561 C, cu nr. top 2, "casă pe intravilan".
Statul Român, prin RAGCL C, actual SA C, în calitate de proprietar tabular al imobilelor înscrise în CF nr. 866 C,cu nr. top 2" Casă pe intravilan cu nr. 143" (actual nr. 24 din strada - -) și teren în suprafață de 446mp și nr. top 3/2, " în intravilan" în suprafață de 896 mp (fila 5), a efectuat apartamentarea imobilului "Casă cu nr. de conscriere 143", act autentificat sub nr. 1616 din 05.05.1994, la BN În urma apartamentării au rezultat apartamentul I, cu nr. top 2/I,compus din două camere, un hol, o bucătărie, o baie, terasă și 47% din părțile comune aflate în indiviziune și apartamentul II, cu nr. top 2/II, compus din 2 camere, o baie, un hol, un WC, o bucătărie, o, subsol tehnic, terasă, anexe gospodărești și 53% din părțile comune aflate în indiviziune.
La data de 2.04.1997, apartamentul nr. II este vândut pârâților și (fila 40) în baza Legii 112/1995, în considerarea calității de chiriași ai pârâților.
Apartamentul nr. I este obținut în proprietate de către reclamanți, în urma restituirii efectuate în baza Legii 10/1991.
La data de 18.03.2003, este autentificat sub nr. 880 la BN G, actul de dezmembrare a terenului cu nr. top 2, înscris în CF nr. 866 al localității C, în suprafață de 446 mp, teren ce cuprinde terenul desub casa formată din cele două apartamente și terenul aferent acestora. (filele 5,46).
În urma acestei dezmembrări au rezultat 3 parcele: parcela cu nr. top 2/1, teren intravilan (cu apartamentul nr. I) de 148 mp,parcela 2, cu nr. top 2/2, teren intravilan cu. nr. II, în suprafață de 270 mp și parcela nr. 3, cu nr.top2/3, intrare comună de 28 mp. Prin același act, se vinde pârâților parcela cu nr. top 2/2cu nr. top 2/3 în suprafață de 28 mp (parcele înscrise în CF nr. 1356 localității C) și terenul cu nr. top 3/2 din CF 866C, în suprafață de 866
Analizând legalitatea acestui act de dezmembrare și vânzare-cumpărare în raport cu temeiul juridic invocat de reclamanți ca nulitate absolută a actului, instanța constată că:
Cu privire la clauza din contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect parcela nr. top 2/2 înscrisă în CF 13561 localității C instanța constată că a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data încheierii acestuia, respectiv art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii 115/1995.
Obținerea în proprietate a terenului aferent apartamentului cumpărat în baza Legii 112/1995 este un drept acordat prin lege proprietarului apartamentului și,atâta timp cât nu se constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. II (nulitatea nu face obiectul prezentei cauze),contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent acestui apartament, fiind un contract încheiat în considerarea calității de proprietar asupra a apartamentului a cumpărătorului terenului este valabil încheiat.
Pentru aceste considerente și întrucât nu s-au invocat cauze de nulitate determinate de întinderea parcelei cu nr. top2/2, instanța constată neîntemeiat acest capăt de cerere.
Aceste considerente rezultă din interpretarea art. 37 din Normele de aplicare, conform cărora în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent.
Este adevărat că art. 9 din Legea 112/1995, care prevede dreptul chiriașilor de a cumpăra apartamentele ce nu se restituie în natură foștilor proprietari nu face referire expresă la terenul aferent locuinței, dar din întreaga reglementare a Legii 112/1995 rezultă că legiuitorul a inclus în categoria de imobil cu destinație de locuință, care făcea obiect al restituirii către foștii proprietari sau dimpotrivă, al vânzării către chiriași atât suprafața construită cât și terenul aferent, elemente care compun, împreună, o unitate locativă.
, aplicarea art. 37 din HG nr. 20/1996 ar face imposibilă realizarea dreptului acordat foștilor proprietari prin art. 21 din Legea 112/1995, dar, astfel cum a constatat și ICCJ prin respingerea excepției de nelegalitate a acestui articol, acesta nu instituie prin el însuși un drept de proprietate asupra terenului aferent în favoarea chiriașului cumpărător, adăugând la lege, ci detaliază componentele unității locative supuse vânzării.
Cu privire la clauza din contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul în suprafață de 896 mp, în intravilan, nr. top 3/2 din CF nr. 866 C, instanța constată că la încheierea contractului au fost încălcate normele imperative prevăzute de art. 37 din Normele metodologice aprobate prin HG nr.20/1996.
Conform acestor prevederi legale, în situațiile de vânzare-cumpărare către chiriași a apartamentelor dreptului de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege, conform cărora suprafețele de teren preluate de stat, care depășesc suprafața aferentă, rămâne în proprietatea statului.
Interpretând noțiunea de teren aferent în coroborare cu prevederile art. 21 și 26 Legea 112/1995 se constată că parcela cu nr. top 3/2 nu poate fi inclusă în terenul aferent apartamentului nr. II întrucât face parte din alt CF,nr. 866C,nu a fost preluată odată cu apartamentul și nu este necesară unei normale utilizări a apartamentului.
Nefăcând parte din terenul aferent apartamentului vândut pârâților și întrucât parcela cu nr. top 3/2 a fost vândută ulterior cererii de restituire formulată de reclamant, instanța constată că vânzarea s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale arătate.
Privitor la temeinica celui de-al doilea temei juridic invocat ca o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 880/18.03.2003, respectiv lipsa cauzei determinată de reaua-credință a vânzătorului cât și a cumpărătorului, întrucât au încheiat contractul de vânzare-cumpărare ulterior datei cererii de restituire în natură, instanța, față de constatarea ca întemeiat a primului temei juridic având ca și consecință admiterea acestui capăt de cerere și anularea clauzei din contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect parcela cu nr. top 3/2 din CF 866 C va analiza lipsa cauzei doar cu privire la clauza din contract privind parcela nrtop2/5din CF 13561
Astfel cum a constata anterior, această parcelă, reprezintă terenul aferent apartamentului nr. II vândut pârâților și, atâta timp cât nu se constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect apartamentul nr. II, nu are consecințe juridice în cauză constatarea bunei sau relei-credințea părților în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare privind acest termen, întrucât dreptul de proprietate asupra lui este accesoriu dreptului de proprietate asupra apartamentului și este recunoscut de lege proprietarului locuinței.
Cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamanților determinată de faptul că sunt cetățeni străini și în consecință nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în patrimoniul lor, instanța constată neîntemeiată această apărare a pârâților pentru următoarele considerente: Art. 44alin. 2din Constituție prevede într-adevăr interdicția pentru cetățenii străini de a dobândi dreptul de proprietate asupra unor terenuri, dar această dispoziție nu este incidentă în cauză întrucât, prin anularea clauzei având ca obiect terenul nr. top 3/52 în suprafață de 896 mp din CF 866 C, reclamanții nu obțin în patrimoniu dreptul de proprietate asupra terenului ci urmăresc realizarea unui interes actual, determinat de scopul ca în viitor, prin admiterea cererii de retrocedare a acestui teren (condiționată de constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare), să obțină dreptul de proprietate prin restituirea în natură.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a încheierii nr. 3402/28.07.2004 în baza căreia a fost radiată din CF 866C notarea privind procesul intentat de reclamantul,decedat, pârâților, instanța constată următoarele:
Din analiza filei CF (fila42 dosar 5340/06) rezultă că în data de 28.07. 2004 s-a dispus radierea procesului de sub, în baza sentinței civile nr. 2484/2003, din dosar nr. 4853/C/2000.
Cu toate că instanța a pus în vedere apelanților să depună la dosarul cauzei sentința civilă nr. 2484/2003 precum și dovada faptului că nu a rămas irevocabilă prin neapelare și/sau nerecurare, aceștia nu au administrat înscrisurile solicitate. Instanța, în lipsa acestora, nu poate analiza nevalabilitatea radierii, anularea clauzei având ca obiect tocmai parcela din CF nr.866 C, cu privire la care s-a făcut notarea unui proces între părți,reclamanții și-au realizat scopul prin obținerea dreptului de proprietate.
Cu privire la cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că în cauză nu s-au depus chitanțele privind onorariu de avocat din partea reclamanților, urmând ca în baza art. 274 Cod proc.civ. să oblige pârâții la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în cele două faze de judecată.
Impotriva acestei decizii au declarat recursuri în termen legal toate părțile în proces.
Reclamanții au solicitat modificarea ei în parte în sensul admiterii în totalitate a acțiunii lor.
In drept recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. iar în fapt pe aceea că instanța de apel a interpretat greșit legea atunci când a considerat că este doar parțial nul - și nu în întregime, cum s-ar fi impus - contractul de cumpărare de către pârâții a terenului aferent locuinței dobândite de ei conform Legii nr.112/1995, din moment ce prin decizia civilă din 7.11.2007 din dosar nr- al Tribunalului C-S a fost desființat, în mod irevocabil, titlul inițial al pârâților (contractul de vânzare-cumpărare al locuinței), constatându-se preluarea abuzivă a imobilului de către stat și dispunându-se rectificarea CF, pe cale de consecință.
Pe de altă parte, în mod greșit s-a apreciat că pârâții erau îndreptățiți prin lege să cumpere terenul aferent locuinței lor în condițiile în care nici Legea nr.112/1995 și normele ei de aplicare, nici jurisprudența instanțelor naționale nu îndreptățeau o astfel de interpretare.
Al doilea motiv de recurs a vizat modul greșit în care instanța de apel a respins petitul din cererea reclamanților vizând constatarea nulității Incheierii de CF prin care s-a radiat notarea acțiunii lor în revendicare din moment ce la data pronunțării ei ( 28.07.2004 ) sentința civilă nr.2484/2003 a Judecătoriei Caransebeș (prin care se respinsese această acțiune) nu era irevocabilă, ceea ce a încălcat dispozițiile în materie ale art.51 din Legea nr.7/1996.
C de-al treilea motiv de recurs a vizat omisiunea instanței de a lua în considerare la calcularea cheltuielilor de judecată care li s-au acordat reclamanților și a onorariului de avocat a cărui dovadă - contrar celor reținute în decizie - fusese făcute prin depunerea la dosarul de apel a chitanței ce atestă plata acestei sume.
Instituțiile pârâte recurente - Consiliul local și Primăria Municipiului C, și-au întemeiat în drept recursul pe disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ. Legea nr.10/2001 și Legea nr.7/1996, solicitând modificarea în tot a deciziei tribunalului și respingerea ca nefondat a apelului reclamanților considerând că sentința Judecătoriei Caransebeș prin care a fost respinsă acțiunea acestora, este temeinică și legală.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat aceea că dispozițiile nr.1109/2003 și 1110/2003 ale Primarului Municipiului C prin care li s-a restituit reclamanților în natură doar apartamentul nr.1 ( iar nu și celălalt apartament cumpărat de pârâții și terenul ce ținea de CF inițial) nu au fost atacate în instanță de reclamanți.
In legătură cu părțile neretrocedate din imobil, anterior emiterii dispozițiilor menționate, s-a solicitat reclamanților să-și exprime disponibilitatea de a le fi recunoscut un drept de folosință specială asupra terenului precum și măsuri reparatorii echivalente pentru rest, ei făcând acest lucru doar după ce a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.8810/2003 a terenului aferent.
Se apreciază că în ceea ce privește această acțiune părțile contractante au fost de bună credință deoarece litigiul existent pe rolul instanțelor - și care a fost invocat de reclamanți ca impediment pentru o atare operațiune juridică - avea ca obiect doar nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, a apartamentului nr.2 din imobil și nu privea acest teren. De aceea, se consideră că și radierea din CF a mențiunii privind procesul menționat a fost făcută cu respectarea legii.
Pârâții și (care, prin recursul lor, asumat sub proprie semnătură, și-au indicat un domiciliu la care au fost citați pe tot parcursul acestei etape de judecată și a cărui eventuală schimbare nu a fost niciodată notificată instanței în condițiile art.98 pr.civ.), au solicitat, la fel ca și instituțiile pârâte, modificarea în tot a deciziei și respingerea ca nefondat a apelului reclamanților.
In motivarea recursului au arătat faptul că decizia din apel conține argumente confuze și contradictorii, că nu se vorbește despre cauza nulității contractului de vânzare-cumpărare, că reclamanții sunt cetățeni străini care, potrivit art.44 alin.2 din Constituție, nu pot dobândi în proprietate terenuri în România, ci doar un drept special de folosință.
In plus, terenul cumpărat de ei nu este teren aferent nici pentru apartamentul lor, nici pentru cel al reclamanților, ci este distinct de acestea, fiind înscris într-o altă filă de CF, că el a fost cumpărat în baza unei hotărâri valabile a Consiliului Local C și că nu există nici o normă legală care să interzică proprietarului (în cazul de față, Statul Român) să dispună liber de bunul său.
Atât la momentul când s-a acordat părților cuvântul pentru a formula concluzii cât și la termenele ulterioare pentru când s-a amânat pronunțarea deciziei, instituțiile pârâte recurente și pârâții recurenți au invocat ca motiv de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei lipsa procedurii legale de citare a SC SA în fața Tribunalului C-
Fiecare din recurenții cu poziții contradictorii prin întâmpinările formulate în cauză au solicitat respingerea recursurilor adversarilor.
La data de 9.12.2008, la solicitarea recurenților pârâții, Curtea a dispus suspendarea soluționării recursului conform art.244 pct.1 pr.civ. până la soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr.1093/6.11.2008 a Curții de Apel Timișoara (pronunțată ca urmare a rejudecării recursului declarat de ei împotriva deciziei de recurs nr.1106/7.11.2007 a Tribunalului C-S), fiind repusă pe rol ca urmare a cererii formulate de recurenții reclamanți la data de 24.12.2009.
O nouă cerere de suspendare formulată de aceiași recurenți pârâți pentru motivul că au formulat o contestație în anulare împotriva deciziei din 3.12.2009 prin care Inalta C de Casație și Justiție le- respins cererea de revizuire, a fost respinsă de C ca nejustificată în sensul dispozițiilor art.244 pct.1 pr.civ.
In recurs au fost depuse ca acte noi dovezi cu soluțiile pronunțate de Inalta C de Casație și Justiție ca urmare a cererilor de revizuire formulate de pârâții precum și copii ale hotărârilor pronunțate între aceleași părți în diferite faze procesuale în prezentul dosar și în dosarul având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a locuinței și revendicarea imobilului preluat de stat de la familia reclamanților.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că doar recursul declarat de reclamanți este fondat, iar nu și recursurile declarate de pârâții și de instituțiile pârâte.
In ceea ce privește recursul reclamanților, această concluzie a fost impusă de următoarele argumente:
Imobilul situat administrativ în Municipiul C, - - nr.24, compus din casă și C de 446. și de 896. și înscris în CF 866 Caf ost preluat gratuit de stat de la reclamantul inițial (autorul în drepturi al reclamanților actuali) cu titlu de sancțiune civilă prevăzută de Decretul nr.223/1974, motiv pentru care acest imobil se califică ca fiind circumscris sferei de aplicare a legilor speciale de reparație materială.
Din această cauză fostul proprietar a solicitat inițial retrocedarea imobilului în baza Legii nr.112/1995 cerere care i-a fost respinsă prin Hotărârea nr.138/11.10.1996 a Comisiei Județene C-S de aplicare a acestei legi (fila 49 dosar nr- al Tribunalului C-S). In respectiva cerere, se solicitase retrocedarea întregului imobil - construcții și teren - preluate de stat, intenția în acest sens a reclamantului fiind notificată și pârâților în luna Iulie 1996 (filele 44-45 același dosar), pe care i-a încunoștințat despre decizia lui de a uza de toate drepturile legale pentru a putea redobândi în natură acest imobil și în care i-a atenționat să nu cumpere locuința deținută în calitate de chiriași.
La data de 22.04.1997 pârâții și cumpără de la stat apartamentul 2 al casei în discuție (rezultat din apartamentarea efectuată juridic și intabulată abia în 1999 - a se vedea în acest sens mențiunea din CF 866 C de sub 17 - fila 43 dosar menționat și înscrisul de la fila 39 dosar de fond).
Cu notificarea nr.14/8.06.2001 întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, reclamantul a solicitat Primăriei retrocedarea întregului imobil casă (cu cele două apartamente), C și în CF 866 C, cerere urmare căreia, prin Dispoziția nr.1109/18.12.2003 i-a fost restituit în natură apartamentul nr.1 (urmată ulterior de Dispoziția 830/28.06.2005 prin care i s-a acordat dreptul de folosință specială asupra terenului conform OUG nr.184/2002) și Dispoziția nr.1110/18.12.2003 prin care i s-a respins cererea de retrocedare pentru apartamentul nr.2 (ca fiind înstrăinat chiriașilor conform Legii nr.112/1995) și pentru terenul - C și - pentru care i s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent, la valoarea - stabilită prin expertiză - de 571.710.000 lei (vechi).
In paralel cu declanșarea procedurilor Legii nr.10/2001 și anterior pronunțării dispozițiilor menționate, la data de 18.10.2000, același reclamant a înregistrat la Judecătoria Caransebeșo acțiune de drept comun prin care a solicitat constatarea preluării abuzive a imobilului proprietatea sa, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a locuinței (apartamentul nr.2) încheiat între stat și pârâții și rectificarea, pe cale de consecință, a înscrierilor din CF.
Pentru încunoștințarea tuturor celor interesați asupra acestui demers, el a solicitat - și obținut - în același an notarea existenței acestui proces, în CF-ul imobilului, la poziția 18 - fila 43 dosar Tribunal C-
Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C nr.37/21.02.2002 s-a decis vânzarea terenurilor aferente către cei care au devenit proprietari ai locuințelor prin cumpărare sau prin acte administrative, fiind exceptate de la aplicarea acestei legi terenurile care pot face obiectul unor solicitări de retrocedare, până la clarificarea acestora (fila 60 dosar de fond).
Independent de acțiunea de drept comun, reclamantul a înregistrat la data de 13.08.2002 la Judecătoria Caransebeșo acțiune bazată pe Legea nr.10/2001 având ca petit unic constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între stat și chiriaș.
Această din urmă acțiune a avut următorul parcurs:
-prin sentința civilă nr.4449/27.11.2002 Judecătoria Caransebeșa respins această acțiune.
-prin decizia civilă nr.65/19.02.2003 Tribunalul C-S a respins apelul reclamantului.
-prin decizia civilă nr.1845/14.07.2003 Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul reclamantului.
Acțiunea de drept comun a avut următorul parcurs:
-prin sentința civilă nr.2484/18.11.2003 Judecătoria Caransebeșa respins acțiunea reclamantului.
-prin decizia civilă nr.704/20.04.2004, Curtea de Apel Timișoaraa respins apelul reclamantului.
-prin decizia civilă nr.454/8.05.2007, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul reclamantului și a casat decizia din apel, cu trimiterea spre rejudecarea cauzei la Tribunalul C-
-prin decizia civilă nr.1106/7.11.2007, Tribunalul C-S a admis recursul moștenitorilor legali ai reclamantului inițial, și a modificat sentința nr.2484/18.11.2003 a Judecătoriei Caransebeș în sensul că a constatat preluarea abuzivă a imobilului de către stat, a nulității încheierii de intabulare ca proprietar a Statului Român, a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 22.04.2007 încheiat între stat și chiriașii și a dispus rectificarea pe cale de consecință, a înscrierilor din CF. A fost, totodată, respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
După pronunțarea acestei hotărâri irevocabile au urmat alte căi de atac inițiate de familia finalizate prin:
-decizia civilă nr.222/28.02.2008 a Curții de Apel Timișoara prin care a fost respins ca inadmisibil recursul intervenienților.
-decizia civilă nr.483/8.05.2008 în care s-a admis contestația în anulare formulată de aceiași intervenienți și s-a anulat decizia civilă nr.222/2008 a Curții de Apel Timișoara fixându-se termen de judecată pentru rejudecarea recursului.
-decizia civilă nr.1093/6.11.2008 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul intervenienților.
-decizia civilă nr.4667/7.04.2009 a Inaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins o primă cerere de revizuire inițiată de intervenienți împotriva deciziei civile nr.1093/2008 a Curții de Apel Timișoara.
-decizia civilă nr.9816/3.12.2009 a Inaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a respins cea de-a doua cerere de revizuire a acelorași părți.
In timpul derulării procedurilor judiciare în cele două cauze inițiate de reclamantul, prin actul autentic notarial nr.880/18.03.2003, Primăria Municipiului Cap rocedat la dezmembrarea Curții de 446. a casei în trei parcele: 148. (aferentă apartamentului nr.1 al casei retrocedat reclamantului), de 270. (aferentă apartamentului nr.2 înstrăinat familiei ) și respectiv, de 28. ultimele două parcele împreună cu grădina de 896. fiind vândute, prin același act, acestei familii.
Prezentarea cronologică a etapelor de procedură în cele două cauze inițiate de reclamantul este de natură a evidenția că actul juridic de dezmembrare și înstrăinare a aproape întregului teren al casei către pârâții s-a încheiat într-un moment în care nici unul din cele două procese nu fuseseră irevocabil tranșate de către instanțe, respectiv încă înaintea soluționării recursului în cauza întemeiată pe Legea nr.10/2001 având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a locuinței dintre stat și acești pârâți și înainte chiar de a se fi pronunțat prima instanță în cauza de revendicare de drept comun ( în care nulitatea contractului menționat era un petit accesoriu).
In plus, actul juridic a fost încheiat și înainte de a fi emise Dispozițiile nr.1109 și 1110/18.12.2003 ca urmare a notificării adresate de reclamantul Primăriei Municipiului C la 8.06.2001 conform Legii nr.10/2001 și care ar fi trebuit raportată dacă nu la principiul restituirii în natură a imobilelor solicitate, proclamat de această lege, măcar la aplicarea lui în forma atenuată prevăzut de OUG nr.184/2002 (în vigoare la acel moment ), referitor la dreptul special de folosință al cetățenilor străini asupra terenurilor din intravilan.
Acest lucru s-a făcut, deci, prin înfrângerea nu numai a dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001 și ale art.20 pct.1 din Normele ei de aplicare din HG nr.498/2003 (care explicitează legea în sensul că de la data intrării ei în vigoare: 14.02.2001 se indisponibilizează bunurile solicitate a fi retrocedate și se interzic, deci, orice operațiuni de înstrăinare către alte persoane decât cele îndreptățite) ci și propriilor dispoziții legale ale autorității locale care, - în respectul celor anterior expuse - în mod corect în Hotărârea sa nr.37/21.02.2002 precizase că nu pot face terenurile care fac obiectul unor solicitări de retrocedare, până la clarificarea acestora.
Ori, clarificarea la care se referă hotărârea menționată nu se putea realiza - în cazul de față - decât la momentul rămânerii irevocabile a deciziilor pronunțate de instanțe la finele diferitelor proceduri administrative și judiciare inițiate de reclamant și continuate de moștenitorii săi.
Fiind vorba de încălcarea unor dispoziții legale imperative, actul de dezmembrare și de vânzare a terenului către pârâții reprezintă o fraudă la lege, care afectează de nulitate absolută întreg actul iar nu numai o parte a lui așa cum a statuat Tribunalul C-S prin decizia care face obiectul prezentului recurs.
La data pronunțării acestei decizii: 15.11.2007 Tribunalul C-S putea și trebuia să constate ca lipsit de efecte juridice întregul act nu numai pentru fraudă la lege ci și pentru aceea că aceeași instanță, prin sentința civilă nr.1106/7.11.2007 pronunțată în dosar nr- statuase cu o săptămână înainte asupra nulității contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâții deveniseră proprietari ai construcției (apartamentul nr.2) conform Legii nr.112/1995, ori, desființarea retroactivă a titlului lor atrăgea în mod necesar și desființarea actului nr.880/18.03.2003 prin care ei dobândiseră prin cumpărare și proprietatea terenului aferent și a celui suplimentar înscrise în același CF 866 C înainte de dezmembrare.
Niciunul din recurenții pârâți nu se pot apăra împotriva fraudei la lege invocând buna lor credință la momentul actului de dezmembrare (18.03.2003) în primul rând pentru un considerent de ordin general și anume acela că nimeni nu poate invoca în apărare necunoașterea legii și în al doilea rând pentru un considerent de ordin personal rezultat din faptul că, separat sau împreună, au figurat ca părți în diversele procese inițiate de reclamant și au putut cunoaște direct pretențiile sale, după cum acest lucru l-au putut afla și din notarea în CF 866 C (poziția 18) a acțiunii sale în revendicare, cât și din notificarea adresată lor încă din iulie 1996.
Pentru toate aceste considerente, rezultă că motivul din recursul reclamanților referitor la necesitatea și legitimitatea constatării nulității absolute a actului de dezmembrare și vânzare a terenurilor din CF 886 C este întemeiat și că se impune modificarea pe cale de consecință a deciziei din apel.
Intemeiat este recursul reclamantului și în ceea ce privește greșita considerare ca legală de către Tribunalul C-S a Incheierii de radiere a notării acțiunii în revendicare a reclamantului deoarece la data emiterii ei: 28.07.2004 sentința civilă nr.2484/18.11.2003 era doar definitivă ca urmare a deciziei civile nr.704/20.04.2004 a Curții de Apel Timișoara, iar nu și irevocabilă (lucru care, după un parcurs sinuos al dosarului - așa cum s-a arătat pe larg în cuprinsul prezentei - s-a realizat abia prin decizia civilă nr.1106/7.11.2007 a Tribunalului C-S).
Ori, potrivit art.51 alin.1 din Legea nr.7/1996, înscrierile și radierile din CF nu pot fi efectuate decât pe cale amiabilă (ipoteză exclusă în cauză) ori pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Probele dosarului demonstrează că și cel de-al treilea motiv al recursului reclamanților este fondat deoarece acordându-le acestora doar cheltuieli de judecată de 47 lei ocazionate de plata taxelor judiciare, Tribunalul C-S omis nejustificat luarea în considerare și a cheltuielilor efectuate de ei cu plata onorariului de avocat, de 850 lei, dovedite cu chitanța atașată concluziilor scrise, îndosariată la fila 135.
Pentru aceleași considerente de fapt și de drept pentru care recursul reclamanților (în ceea ce privește aspectele referitoare la nulitatea absolută integrală actului de dezmembrare și de vânzare a terenurilor și la nelegalitatea operațiunii de radiere din CF a acțiunii în revendicare formulată de aceștia) a fost considerat ca îndreptățit, Curtea va respinge ca neîntemeiate atât recursul instituțiilor pârâte cât și recursul pârâților și.
Nefondate sunt recursurile pârâților și sub aspectul solicitării de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei pentru nelegala citare a SC SA C la Tribunalul C-S pentru următoarele motive:
In primul rând, SC SA nu a figurat ca parte, în nume propriu în procesul finalizat prin decizia pronunțată de Tribunalul C-
In al doilea rând, chiar dacă societatea ar fi avut o atare calitate, lipsa procedurii legale de citare a ei sau citarea ei viciată era o excepție sancționabilă cu nulitatea relativă, pe care doar aceasta ar fi putut-o invoca, nu și alte părți în proces cum este și cazul recurenților pârâți.
In fine, în al treilea și ultimul rând, dacă, în condițiile anterior menționate, s-ar fi putut invoca o astfel de excepție, acest lucru neavând aspectul unei nulități de ordine publică, motivarea recursului nu putea fi făcută oricând în timpul procedurii ci doar în termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru motivarea recursului.
In baza art.274 pr.civ. la solicitarea recurenților reclamanți, pârâții vor fi obligați să plătească acestora suma de 3510,20 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxe judiciare dovedite cu chitanțele de la filele 27 și 29 dosar recurs și cu chitanțele atașate la concluziile scrise depuse după amânarea pronunțării deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și (căsătorită ) împotriva deciziei civile nr.263/A/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția civilă pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în tot acțiunea formulată de reclamantul și continuată de succesorii legali ai acestuia:, și (căsătorită ), în contradictoriu cu pârâții, Primăria municipiului C și Consiliul Local al municipiului C și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a actului de dezmembrare și a contractului autentificat sub nr.889/2003 prin care pârâții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 896 mp situat în municipiul C, - - nr.24, înscris în CF 866
Constată nulitatea absolută a Încheierii nr.3402/28.07.2004 prin care a fost radiată din CF 866 C mențiunea privind procesul intentat de reclamantul inițial pârâților.
Obligă pârâții să mai plătească apelanților și suma de 850 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei apelate.
Respinge recursurile declarate de pârâții și și de Consiliul local și Primăria municipiului C împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenții pârâți să plătească recurenților reclamanți suma de 3510,20 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /10.02.2010
Tehnored.// 2 ex./19.02.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. A,
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
