Anulare act. Decizia 1021/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1021/2008 -
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în O, nr. 107, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliați în O,-, - 26,. 1, județul B, și domiciliați în O,-, - 4,. B,. 35, județul B, împotriva deciziei civile nr. 45 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1145 din 22 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1179/2005, având ca obiect: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta reclamantă - personal și reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.06.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, și intimata pârâtă - personal și reprezentată de avocat, care se prezintă și pentru intimatul pârât - lipsă, în baza împuternicirii avocațiale din 17.06.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimații pârâți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 12 lei, achitată prin chitanța nr. -/16.06.2008 emisă de "Poșta Română" - și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Reprezentantul intimaților pârâți și depune la dosar copia nr. 77620 O și concluzii scrise. un exemplar al copiei de carte funciară cu reprezentanta recurentei reclamante. Precizează că recurenta reclamantă a încheiat un nou contract de întreținere având ca obiect imobilul proprietatea acesteia, ce inițial a fost transmis cu titlu de întreținere intimaților pârâți din prezenta cauză, respectivul act fiind anulat prin hotărâre judecătorească.
Reprezentanta recurentei reclamante arată că proba este irelevantă, neavând nici o legătură cu prezenta cauză.
Nefiind alte probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel și schimbarea în întregime a sentinței Judecătoriei Oradea în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă, cu obligarea părților intimate la cheltuieli de judecată în toate instanțele, în sumă de 1.312,30 lei. În susținerea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 - 9 Cod procedură civilă, arată că hotărârile pronunțate în apel și fond sunt nelegale și netemeinice, pronunțate în contradicție cu probele administrate în cauză, potrivit cărora recurenta reclamantă, urmare a decesului soțului și neavând copii, aflându-se într-o stare depresivă, a fost determinată de intimații pârâți să-și vândă casa proprietate personală iar cu banii obținuți să achiziționeze două imobile. Ulterior, unul dintre acestea a fost transmis în schimbul întreținerii către intimații și, actul încheiat în acest sens fiind reziliat, iar în ce privește al doilea imobil - o garsonieră - deși a fost achiziționat cu prețul plătit de recurentă, pentru care și-a înscris inițial dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, instanțele anterioare nu au ținut seama de probațiunea administrată în susținerea acțiunii reclamantei în prezentul dosar. Concluzionând, arată că la pronunțarea hotărârilor atacate cu recurs nu s-a ținut cont de starea recurentei reclamante la momentul încheierii actului translativ de proprietate, chiar intimații pârâți recunoscând că recurenta a vândut un imobil anterior cumpărării garsonierei, acest imobil era închiriat de recurentă, completându-și astfel veniturile și asigurându-și într-o oarecare măsură întreținerea, iar pe de altă parte, nu s-a ținut cont nici de faptul că încheierea actele juridice de către recurenta reclamantă s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 17/2000 privind protecția persoanelor vârstnice, nefiind asistată de terțe persoane la momentul semnării lor.
Reprezentantul intimaților pârâți și solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor atacate și obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial. Învederează că temeiurile de casare și modificare invocate de recurentă nu au aplicabilitate în cauză, nu s-a dovedit lipsa discernământului reclamantei la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare atacat, aceasta nerezultând nici din expertiza medico-legală efectuată și nici din declarațiile martorilor audiați; în ce privește neseriozitatea prețului declarat în contract, acest motiv este invocat pentru prima dată în recurs, ceea ce este inadmisibil, cum de altfel este și critica referitoare la neasistarea reclamantei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, potrivit Legii nr. 17/2000.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1145 din 22 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1179/2005, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanta împotriva pârâților, și și a fost obligată reclamanta să plătească pârâților suma de 800 lei cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Oradeaa reținut că prețul imobilelor care au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare încheiate între părți a fost serios și nu a fost derizoriu. De asemenea, din probatorul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanta și-a exprimat un consimțământ valabil și neviciat la încheierea celor două contracte de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri, apelanta a formulat apel, solicitând modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 4894/25.10.2000 și respectiv nr. 2961/20.09.2002.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 45 din 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a obligat apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimaților.
În motivarea soluției instanța de apel a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta apelantă a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 4894/25.10.2000 și respectiv nr. 2961/20.09.2002, pentru lipsa consimțământului și preț neserios.
Conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică și a raportului de nouă expertiză psihico-legală, apelanta a avut discernământul păstrat atunci când a întocmit actele în litigiu și de asemenea, are și în prezent discernământul faptelor sale. Prin urmare, susținerile reclamantei apelante conform cărora nu a avut discernământul faptelor sale la momentul încheierii celor două contracte de vânzare cumpărare nu au nici un suport probator, fiind contrazis de expertiza medico legală întocmită în cauză.
Referitor la neseriozitatea prețului cuprins în contractele de vânzare cumpărare atacate, instanța de apel constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 1303 Cod civil, prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți. Prețul este neserios atunci când este exagerat de mic, derizoriu față de valoarea bunului ce se cumpără. Ori, din cuprinsul contractelor de vânzare cumpărare încheiate între părți, rezultă că prețul imobilelor este de 55.000.000 lei și respectiv 160.000.000 lei, preț care pentru o garsonieră în suprafață de 39,80 mp raportat la valoarea imobilelor din O în anul 2000 și respectiv 2002, nu poate fi considerat derizoriu. Mai mult, la stabilirea prețului imobilului, nu trebuie neglijat faptul că reclamanta apelantă este rudă cu pârâții intimați, ceea ce în mod normal determină un preț mai mic decât cel practicat pe piața liberă.
Văzând că din întregul material probator administrat în fața instanței de fond și de apel nu s-a putut face dovada lipsei discernământului reclamantei apelante la încheierea contractelor de vânzare cumpărare invocate și nici a neseriozității prețului din aceste contracte, raportat la dispozițiile art. 948 și 1303 Cod civil, prin prisma dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamanta recurentă, solicitând casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că deși expertiza medico-legală a fost destul de concludentă în privința vârstei și afecțiunilor de face suferă recurenta, concluziile sunt contrare adevăratei stări de sănătate a acesteia.
Nu s-a ținut cont de actele medicale și nici de declarațiile martorilor audiați, care au relatat corect starea de fapt, din care reiese că reclamanta se afla într-o stare depresivă în momentul încheierii celor două contracte.
Mai arată totodată că nu s-a ținut cont de apărările reclamantei și de prevederile Legii nr. 17/2000 privind protecția persoanelor vârstnice.
În drept, invocă dispozițiile art. 296, art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, în prezenta cauză nedovedindu-se lipsa discernământului apelantei, respectiv a prețului neserios al contractelor.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii l-a constituit constatarea nulității absolute a două contracte de vânzare - cumpărare, pe temeiul lipsei discernământului vânzătoarei și a prețului neserios.
În ceea ce privește primul temei, expertizele medico-legale efectuate în cauză au concluzionat că recurenta reclamantă a avut discernământul păstrat la data încheierii celor două contracte, susținerile recurentei în sens contrar neavând suport probator.
Nu s-au produs dovezi concludente nici cu privire la neseriozitatea prețului stipulat în cele două contracte, acesta fiind apreciat ca rezonabil raportat la tipul imobilului, situarea acestuia, data vânzării, respectiv natura relațiilor dintre părțile contractante.
Referitor la dispozițiile Legii nr. 17/2000, invocate pentru prima dată în recurs, acestea nu sunt aplicabile recurentei față de împrejurarea că asistarea persoanelor vârstnice la încheierea de acte juridice se face la solicitarea acestora și numai după verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege.
Ori, în cauză nu s-a făcut dovada solicitării asistării din partea reclamantei și nici a îndeplinirii cerințelor legale.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să o oblige pe recurentă la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 45 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate și suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.
în concept la 30.06.2008.
jud.fond.; jud.apel. -
dact.; 2 ex./4.07.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
