Obligație de a face. Decizia 1022/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1022/2008 -
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta SOCIETATEA DE PRODUCȚIE, COMERȚ, SERVICII ȘI IMPORT - EXPORT "" - cu sediul în O, Parcul, nr. 1,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O, ambii cu sediul în O, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 932 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 2680 din 6 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta recurentei reclamante SOCIETATEA DE PRODUCȚIE, COMERȚ, SERVICII ȘI IMPORT - EXPORT "" - O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 8.04.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr. 99-1-11/8.04.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și în consecință, menținerea în întregime a sentinței instanței de fond, cu obligarea părții intimate la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocațial. În susținerea recursului arată că hotărârea instanței de apel este nelegală raportat la probele administrate în cauză, potrivit cărora recurenta a dobândit în baza unui contract de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1992 dreptul de proprietate asupra construcției aflată pe terenul în litigiu, vânzarea și amenajarea spațiului fiind aprobate de Primăria Municipiului O la data respectivă, în speță fiind întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 7/1996 pentru constituirea dreptului de superficie asupra terenului aferent, în favoarea proprietarului construcției.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 2680 din 6 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta Primăria Municipiului O și s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta Societatea de Producție, Comerț, Servicii și Import - Export "" - O în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului O, Consiliul Local al Municipiului O, în reprezentarea Statului Român, și în consecință s- constatat că reclamanta are un drept de superficie asupra suprafeței de 204 mp. teren amplasat pe nr. top. 3582/11 din nr. 60693 O, pe durata existenței construcției, dispunându-se înscrierea dreptului de superficie al reclamantei în nr. 60693 O, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în ce privește excepțiile invocate de pârâta Primăria Municipiului O, că excepția inadmisibilității acțiunii în constatare este neîntemeiată, întrucât partea are dreptul să se adreseze instanței pentru a cere constatarea existenței unui drept pe care l-a dobândit prin convenție, respectiv dreptul de superficie; de asemenea și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului O și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului O, primăria fiind o structură administrativă care include în componență instituția primarului si a consiliului local. De aceea, primăria prin componentele sale, are în cauză atât capacitate procesuală de folosință cât și calitate procesuală pasivă.
De altfel prin introducerea în cauză în mod expres a instituției consiliului local, toate discuțiile ridicate de primărie sunt de prisos, consiliul local ca și componentă a primăriei, având atât capacitatea procesuală de folosință cât și calitate procesuală pasivă.
În fapt din extrasul de nr. 60693 O rezultă că Statul Român este proprietar al terenului în suprafață de 204 mp. imobil cu nr. top. 3582/11. Dreptul Statului Român este înscris sub B 1, sub B 2 din aceeași coală funciară este înscris dreptul de proprietate al reclamantei "" - O asupra construcțiilor de pe terenul sus menționat, drept dobândit cu titlu de cumpărare.
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin contractul de vânzare - cumpărare din 21.12.1992 încheiat între aceasta în calitate de cumpărător și Regia Autonomă "O Transport Local" în calitate de vânzător. Prețul de vânzare a fost stabilit la suma de 190.525 lei vechi.
S-a menționat prin contractul de vânzare cumpărare că imobilul vândut reprezintă "clădire pentru atelier rectificat bandaje", situat în O, P-ța -, nr. 4, clădirea fiind înregistrată în evidența fostei S-a menționat în contract că această clădire nu a fost transmisă Administrației Piețelor, rămânând în proprietatea - înainte de vânzarea către reclamantă.
Constituind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, dreptul de superficie presupune existența a două drepturi de proprietate ce aparțin unor proprietari diferiți, respectiv dreptul proprietarului asupra terenului și dreptul de proprietate al superficialului asupra construcțiilor, plantațiilor și a altor lucrări pe care le-a făcut pe acel teren la care se adaugă dreptul celui din urmă de a folosi terenul respectiv. Dreptul de superficie reprezintă în același timp o derogare de la regula instituită de art. 492 Cod civil, potrivit căreia orice construcție, plantație sau lucrare în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi fost făcute de proprietarul terenului pe cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se face dovada contrarie.
Dovada la care face trimitere textul legal constă în reținerea uneia dintre modalitățile de constituire a dreptului de superficie respectiv convenție legat, uzucapiune sau lege. Din actele dosarului cauzei rezultă că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin convenție, astfel că nu se poate considera că nu a existat o convenție inițială încheiată de reclamantă chiar cu o regie autonomă de interes local, administrată de Consiliul Local al Municipiului
Reținerea unei atare împrejurări determină inaplicabilitatea instituției accesiunii imobiliare întrucât prevederile art. 492 și următoarele cod civil sunt incidente în măsura inexistenței unei convenții. Or, atâta timp cât a fost reținută intervenirea acordului de voință anterior finalizării construcției, instanța de fond a considerat că în patrimoniului cumpărătorului inițial s-a născut un drept de folosință asupra terenului ce s-a transmis în favoarea reclamantei la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, el alcătuind împreună cu dreptul de proprietate asupra construcției un drept de superficie.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâta Primăria Municipiului Oaf ormulat apel, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 932 din 16 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, a admis ca fondat apelul și schimbând în parte sentința instanței de fond, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Societatea de Producție, Comerț, Servicii și Import Export "" - O în contradictoriu cu Primăria Municipiului O și Consiliul Local al Municipiului O; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
În motivarea deciziei tribunalul a reținut că dreptul la superficie ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, se poate constitui prin: convenție, legat, uzucapiune sau lege. Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamanta intimata nu a făcut dovada constituirii dreptului de superficie asupra terenului în discuție prin nici una din modalitățile menționate mai sus.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat între Regia Autonomă Transport Local O și reclamanta intimată (aflat la fila 23 dosar fond), s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului constând în "clădire pentru atelier rectificat bandaje" în favoarea intimatei, nefăcându-se nici o referire la terenul pe care este situată clădirea, aflat în proprietatea statului. Prin urmare, nu se poate prezuma că prin acel contract s-a transmis și dreptul de superficie asupra terenului în favoarea intimatei. Mai mult, dobânditorul inițial al clădirii, Regia Autonomă Transport Local O, nu putea transmite dreptul de superficie în favoarea intimatei, întrucât nu era titulara acelui drept, astfel încât nu putea transmite un drept pe care nu-l avea, neexistând nici o dovadă la dosar din care să rezulte că dobânditorul inițial a dobândit un drept de superficie asupra terenului printr-una din modalitățile de constituire prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei instanței de apel, respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că la data edificării construcției cumpărare de recurentă a existat acord între proprietarul terenului și constructor, și de asemenea, și vânzarea făcută de constructor în beneficiul recurentei a avut acordul Primăriei Municipiului
Primăria Municipiului O s-a opus admiterii recursului, invocând că nu există în speță nici una din modalitățile prevăzute de lege pentru constituirea dreptului de superficie, cum corect a reținut instanța de apel.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 492 - 494 Cod civil, motiv de modificare a acesteia în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, sunt fondate criticile formulate de recurentă.
În speță, dreptul de superficie s-a constituit prin convenție, existând la data edificării construcției acordul de voință între constructor - Regia Autonomă de Transport Local O - și proprietarul terenului - Municipiul
Existența convenției nu se impune a fi concretizată printr-un înscris, în speță contract.
De altfel, Regia Autonomă de Transport Local O este în subordinea Municipiului O, ca entitate administrativ - teritorială, motiv pentru care construcția ce a fost vândută apoi recurentei reclamante a fost edificată cu bună credință și cu acordul proprietarului de carte funciară.
Prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat în anul 1992 între recurentă și Regia Autonomă de Transport Local O, s-a transmis nu doar supraedificatul, ci și vocația la folosința terenului, pe care constructorul de bună credință o avea. Chiar dacă în contractul de vânzare - cumpărare nu s-a stipulat nici o dispoziție cu privire la folosința terenului, dreptul de superficie a fost transmis odată cu încheierea contractului, de la vânzător la recurenta reclamantă, prin înstrăinarea construcției.
Pentru aceste motive, în mod corect Judecătoria Oradeaa reținut existența unei convenții la constituirea dreptului de superficie al reclamantei și astfel a admis acțiunea cum a fost precizată.
În baza art. 312 alin. 1 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantei, se va modifica decizia tribunalului în sensul respingerii apelului Primăriei Municipiului O și se va menține sentința de fond.
În baza art. 274 Cod procedură civilă părțile intimate vor fi obligate să plătească părții recurente suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de reclamanta SOCIETATEA DE PRODUCȚIE, COMERȚ, SERVICII ȘI IMPORT - EXPORT "" - O împotriva deciziei civile nr. 932 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului O împotriva sentinței civile nr. 2680 din 6 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./9.07.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
