Anulare act. Decizia 1028/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 1028

Ședința publică de la 12 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tania Țăpurin președinte secție

JUDECĂTOR 2: Costel Drăguț președinte instanță

JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu

Grefier - - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva deciziei civile nr. 424 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 19922 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții G, C, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât G, lipsind recurentele reclamante DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și intimata pârâtă

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenții reclamanți au solicitat judecarea în lipsă.

Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Intimatul pârât Gas olicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la data de 24.09.2008 reclamantele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și Autoritatea Naționala a Vămilor B au chemat în judecată pârâții G si C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 643/10.02.2000 si a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 642/10.02.2000.

In motivare arată că solicită recuperarea datoriei vamale care se află în sarcina debitorului Mai arată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 642/20.02.2000 debitorul G împreună cu soția sa C au vândut fiicei lor imobilul cu nr.cadastral 9, compus din teren intravilan in suprafață de 5438,98 mp, o casa de locuit din cărămidă, acoperită cu țiglă, având la parter doua camere de locuit, doua holuri si, la etaj - trei dormitoare și două holuri; a doua casă din cărămidă acoperită cu tablă, cu demisol, parter si etaj, având trei dormitoare, două balcoane și hol; o anexă gospodărească din lemn, acoperită cu tablă și un pătul din lemn acoperit cu tablă. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 643/10.02.2000 debitorul G împreună cu soția sa au vândut fiicei lor, imobilul cu nr.cadastral 10, compus din teren loc de casă în suprafață de 297,62 mp, casa de locuit din cărămidă, acoperită cu tablă, cu două camere de locuit, bucătărie, antreu, hol si sală. Astfel debitorul, cu rea credință, înstrăinează cu titlu oneros, întreg patrimoniul, fiicei lor si ca urmare nu mai deține nici un bun mobil sau imobil care să poată fi supus executării silite.Mai arată că debitorul în prezent execută o pedeapsă privată de libertate iar anterior arestării și-a înstrăinat toate bunurile fiicelor lor. Împotriva debitorului G autoritatea vamală are o creanță fiscală certă, lichidă și exigibilă în sumă totală de 96.167 lei din care 18.245 lei reprezintă drepturi vamale conform actului constatator nr.882/19.04.1999 si 77.992 lei reprezentând majorări de întârziere și penalități aferente drepturilor vamale conf. procesului verbal de calcul accesorii din 30.12.1999, decizia nr.519/31.12.2007 și nr.5/18.01.2008. Debitorul fiind în prezent în detenție, nu există altă posibilitate de recuperare a datoriei vamale decât prin anularea actelor viclene, care va fi urmată de introducerea partajului judiciar și apoi de înființarea ipotecii legale.

Prin sentința civilă nr.19922/15 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea.

Pentru se pronunța astfel, instanța reținut că reclamanta nu a solicitat și nu a formulat probe în susținerea cauzei de nulitate absolută invocată, aceea de fraudare a legii, de către pârâți, solicitând judecarea cauzei în lipsa sa.

Împotriva sentinței de primă instanță au formulat apel reclamantele, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

motivele, au arătat că sentința pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, iar sentința cuprinde motivare superficială, fiind încălcate dispozițiile art. 261 alin.5 pr.civ.

Prin decizia civilă 424 din 9 iunie 2009 Tribunalului Doljs -a respins apelul ca nefondat.

Tribunalul a constatat că prin cererea dedusă judecății s-a solicitat în raport de dispozițiile art. 975 Cod civil, constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare nr.643/10 februarie 2000 și contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.642/10.02.2005, cauza nulității fiind frauda la lege.

Prima instanță respins acțiunea, reținând că în raport de dispozițiile art. 1169 Cod Civil, de către reclamanți nu s- solicitat și nu s-au formulat probe în susținerea cauzei de nulitate invocată.

Pentru a se putea recurge la o astfel de acțiunea revocatorie, se cer întrunite mai multe condiții respectiv ca actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, debitorul să fi avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului încheiat, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă și anterioară actului atacat, iar ultima condiție, presupune complicitatea la fraudă terțului cu care debitorul încheiat actul atacat.

Tribunalul a reținut modul confuz și contradictoriu în care fost redactată cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 975 cod civil și faptul că, deși legal citată, reclamanta nu s- prezentat în instanță și nu propus nici probă în dovedirea temeiniciei acțiunii, iar înscrisurile depuse în susținerea nu fac dovada anteriorității creanței, aceasta nefiind constatată prin vreun titlu executoriu.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele.

În motivarea recursului, s-a susținut că decizia instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii și cuprinde o motivare superficială. Au fost invocate dispozițiile art. 261 pct. 5 c și s-a arătat că instanța de apel nu a indicat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea.

Recurentele au arătat că interesul în promovarea acțiunii este acela de a recupera datoria vamală care se află în sarcina debitorului, dovedindu-și calitatea de creditor cu titlurile executorii ce au fost anexate.

S-a susținut că prin încheierea celor două contracte de vânzare cumpărare debitorul și-a înstrăinat cu rea credință( simulat) patrimoniul către fiicele sale, reaua credință rezultând din faptul că a împuternicit pe soția sa la 7.01.2000 să înstrăineze bunurile, în perioada când era cercetat de organele de urmărire penală.

Recurentele au susținut că au împotriva debitorului o creanță fiscală certă, lichidă, exigibilă în sumă de 96 167 lei( din care 18 245 lei drepturi vamale și 77922 lei majorări de întârziere), că singura posibilitate de realizare a creanței este anularea actelor viclene, săvârșite în frauda legii.

Critica vizând nemotivarea hotărârii este nefondată, întrucât decizia tribunalului cuprinde toate elementele cerute de art. 261 iar instanța de apel și-a motivat soluția de respingere a apelului prin aceea că reclamantele nu au dovedit că erau în posesia unui titlu executoriu care să constate o creanță anterioară vânzării.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 975 civ. în temeiul dreptului de gaj general al creditorilor, aceștia pot să atace actele viclene făcute de debitor cu scopul de a-și crea sau mări o stare de insolvabilitate, în prejudiciul drepturilor creditorilor.

Una din condițiile de exercițiu a acțiunii pauliene este ca reclamantul creditor să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat.

În speță, instanțele de fond au considerat că reclamantele nu au făcut dovada anteriorității creanței lor, care nu este constatată prin titlu executoriu, o astfel de interpretare a legii fiind eronată.

Astfel, reclamantele au depus la dosar actul constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului statului cu nr. 882/19.04.1999, potrivit căruia prin vama Taf ost trecut de către pârât un autoturism, pentru care urmau a se plăti taxe vamale de 182 446 081 lei.

Potrivit art. 61 alin 7 din Legea 141/1997(Codul vamal), în vigoare la data emiterii actului constatator și la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare a căror nulitate se cere, declarația vamală și actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală constituie titlu executoriu pentru urmărirea și încasarea drepturilor de import și export.

Prin urmare, potrivit legii speciale, actul constatator 882/1999 reprezintă titlu executoriu, ceea ce presupune că prin el însuși constată o creanță certă, lichidă, exigibilă, care este anterioară vânzărilor.

Deciziile 519/31.12.2007 și nr. 5/18.10.2008 sunt titluri de executare a creanțelor bugetare, întocmite potrivit Codului d e procedură fiscală, având însă în vedere titlul executoriu anterior reprezentat de actul constatator încheiat în 1999.

Mai mult, pentru exercitarea acțiunii pauliene nu este necesar ca reclamantul creditor să aibă un titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanța, deoarece acțiunea revocatorie nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor și se intentează împotriva unui terț care a profitat de acel act.

Așadar, chiar dacă actul constatator 882/1999 nu ar fi fost declarat prin lege titlu executoriu, el constată o creanță certă, lichidă, exigibilă a statului împotriva pârâtului, creanță născută din vămuirea unor mărfuri.

Întrucât instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legii 141/1997, dispoziții menținute și prin actualul Cod vamal, aprobat prin Legea 86/2006, și au respins acțiunea în temeiul unei excepții, fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 312 alin 5 se va admite recursul.

Se va modifica decizia din apel și, potrivit art. 297 alin 1 c, se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Craiova.

Instanța de trimitere va pune în discuția părților cadrul procesual sub aspectul persoanelor chemate în judecată, având în vedere că terții cumpărători nu au fost citați în primul ciclu procesual, deși acțiunea avea ca obiect anularea contractelor în care aceștia erau părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva deciziei civile nr. 424 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 19922 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții G, C,

Modifică decizia civilă nr. 424 din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-. Admite apelul declarat de reclamantele DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr. 19922 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-.

Desființează sentința civilă nr. 19922 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red./tehnored. GI

4ex/19.10.2009

Jud apel,

Jud fond

Președinte:Tania Țăpurin
Judecători:Tania Țăpurin, Costel Drăguț, Gabriela Ionescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 1028/2009. Curtea de Apel Craiova