Anulare act. Decizia 1073/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1073/2008-
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Trif | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarearecursurilor civile formulate de recurenții reclamanți -, ambii cu domiciliul în O- -. 38 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât -, cu domiciliul în -/A județul B, împotriva deciziei civile nr. 712/ din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 15 din 12 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr. 587/2004, având ca obiect: anulare act,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 22 mai 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 mai 2008, 05 iunie 2008, 12 iunie 2008, 19 iunie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr.15 din 12 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr. 587/2004, a fost respinsă acțiunea înaintată de reclamanții și, decedați pe parcursul procesului și continuată de moștenitoarea acestora în contradictoriu cu pârâtul - și intervenienții și - pentru anulare contract de vânzare cumpărare.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți.
A obligată moștenitoarea reclamanților la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Cele două contracte de vânzare cumpărare a cărei anulare se solicită în acțiunea de față sunt acte autentice încheiate în fața notarului public. contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 22.05.1997, între vânzătoarea și cumpărătorul -, are ca obiect suprafața de 1109. teren în intravilanul localității - -, contratul fiind autentificat cu nr.1950/22.05.1997 de către BNP. S-a constatat de către notarul public că imobilul s-a vândut cu suma de 500.000 lei, sumă ce s-a achitat în întregime către vânzătoare înainte de perfectarea contractului. Contractul de vânzare cumpărare din data de 06.01.2000 încheiat între vânzătorii și și același cumpărător are ca obiect casă, curte și grădină situate pe str. - - - com. Săcuieni nr.8 și a fost autentificat cu nr.33/06.01.2000 de către notar public. S-a reținut de către notar că imobilul a fost vândut pentru prețul de 40.000.000 lei, sumă ce s-a achitat integral până la data autentificării actului. Motivele invocate de reclamanți în acțiunea lor precum și cele de intervenienți nu sunt de natură să determine anularea contractelor, aceasta pentru că în fața notarului public vânzătorii au declarat că au vândut imobilele pentru prețul arătat în contract, preț ce le-a fost achitat integral până la momentul încheierii contractului. Nu rezultă nicăieri intenția părților de a încheia un contract de întreținere, iar declarațiile de martori invocate de părți nu pot fi primite împotriva înscrisurilor autentice. Împrejurarea că, până la decesul tatălui pârâtului, acesta le-a prestat reclamanților întreținere, nu este de natură să conducă la concluzia că reclamanții au dorit să încheie un contract de întreținere, cu atât mai mult cu cât reclamanții erau părinții lui și era obligația lor morală să-și ajute părinții, în măsura în care putea să facă acest lucru.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate, în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.712/A din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, au fost respinse apelurile declarate în cauză și a fost păstrată în întregime sentința apelată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.1450/22.05.1997 de BNP, reclamanta (decedată) i-a înstrăinat pârâtului suprafața de 1109. teren după cum urmează: cota de 510/3871 din parcela cu nr.top 854/6 din 530 - -, cota de 161/2200 din parcela cu nr.top 851/1 din 173 - -, cota de 438/1633 din parcela cu nr.top 851/2 din 173 - -, pentru prețul de 500.000 lei, menționându-se în contract că acesta a fost achitat înaintea perfectării contractului. Apoi, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.33/06.01.2000 de către BNP i-au înstrăinat aceluiași pârât casa împreună cu curtea de 144. grădină de 3140. și arător în suprafață de 12984. înscrise în 519 - -, cu nr.top 786/2, 788/1, 787. La data de 01.03.2004, între reclamanți și intervenienții și - a intervenit un contract de întreținere autentificat cu nr.1711 de BNP prin care acestora li s-a transmis cu titlu de întreținere toate terenurile proprietatea acestora în suprafață de 35000. situate în extravilanul com. Săcuieni și a satului -, precum și toate bunurile mobile. În contract se mai menționează că în cazul rezoluțiunii contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu pârâtul -, li se transmite cu titlu de întreținere și imobilele ce fac obiectul acestor contracte.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanții solicită anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate invocînd faptul că, consimțămîntul acestora a fost viciat, în realitate ei înțelegînd să încheie contracte de întreținere și nu de vânzare cumpărare, aceasta fiind voința părților contractante. Susținerile reclamanților legate de vicierea consimțămîntului la încheierea convențiilor de vânzare cumpărare, nu s-a dovedit în cauză nici una din probele administrate nerelevând acest aspect. Împrejurarea că reclamanții au fost persoane înaintate în vârstă la data contractării, suferind de diferite boli, nu este de natură să facă această dovadă, aceștia fiind pe deplin capabili, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală psihiatrică întocmit în cauză de Institutul de Medicină Legală Împrejurarea că voința reală a părților contractante a fost aceia de a se încheia un contract de întreținere și nu un contract de vânzare cumpărare pune problema intentării unei acțiuni în simulație, prin care să se demonstreze caracterul simulat al operației, spre a face să se aplice singurul contract ce corespunde voinței reale a părților cu care însă instanța nu a fost sesizată. Astfel, chiar și în situații în care am accepta susținerile reclamanților legate de încheierea în realitate a unui contract de întreținere,revenirea bunului înstrăinat în patrimoniul reclamanților (decedați) nu s-ar putea realiza numai în urma constatării rezoluțiunii acestui contract pentru neîndeplinirea obligației de întreținere de către debitorul acesteia, și nu ca o consecință a anulării contractelor de vânzare cumpărare.
privește motivele de apel prin care se susține nulitatea contractelor de vânzare cumpărare invocîndu-se faptul că prețul ar fi nereal, indicîndu-se o valoare mai mică decât cea reală, pentru a se eluda dispozițiile legale în materie fiscală, este de subliniat că aceasta reprezentă o cerere nouă, care nu poate fi primită direct în apel întrucît contravine dispozițiilor art.294,al.1 din c,pr.civil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs -, mandatar al reclamanților și (decedați între timp) și (născută ), primul solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate și a sentinței primei instanțe iar în consecință admiterea acțiunii precizate a reclamanților apelanți.
În cererea de recurs - a invocat următoarele motive:
-prin decizia recurată pronunțată de tribunal la data de 18.07.2007, au fost avute în vedere doar concluziile scrise ale intimatului depuse în 09.07.2007, de la dosar lipsind concluziile scrise ale apelanților intervenienți depuse în termen prin registratura tribunalului la data de 10.07.2007, la solicitarea completului de judecată;
-alături de concluziile scrise au fost depuse fotografii ale imobilului nedeclarat, factura fiscală emisă în 12.03.2007 și chitanța din 12.03.2007, toate acestea dovedind viciul de consimțământ prin inexistența posesiei de fapt a intimatului;
-cererea prin care în anul 2000 s-a solicitat redactarea și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 33/2000, depusă de către notar la 26.06.2007 la dispoziția completului de judecată, a fost întocmită în numele reclamanților I și dar fără semnătura acestora;
-atât cererea cât și declarația de donație din 2003 întocmită de către intimat pentru întreținerea lui și, stipulează aceeași dată, ce nu confirmă realitatea din 2000 și nu corespund nici cu datele înscrise în CF, totodată în primul act apare în calitate de cumpărător al imobilului obținut de la cei doi întreținuți iar în al doilea act el apare ca donator și solicitant pentru întreținerea reclamanților;
-pentru inducerea în eroare a reclamanților, a fost folosit un cupon de pensie (nr. 64902 din 1999) cu efect derutant asupra reclamanților;
-întreținerea reclamanților, după decesul fiului acestora în 29.06.2003 a fost refuzată de către nepot și mama sa, ambii fiind preocupați de vânzarea imobilului și cu mutarea definitivă în;
-prin declarațiile martorilor audiați și prin înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit că intimatul i-a indus în eroare pe bunicii săi, aceștia având convingerea că au încheiat un contract de întreținere nu de vânzare-cumpărare;
-martorul, având calitatea de notar public, a precizat că imobilele menționate în contractele de vânzare nr. 1450/1997 și nr. 33/2000, au fost transmise pentru întreținere, aspect relatat și de ceilalți martori audiați în cauză;
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de Procedură Civilă.
Recurenta a solicitat casarea în totalitate a deciziei recurate și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel care a pronunțat hotărârea fără a lua în considerare concluziile scrise depuse de reclamanți la data de 10.07.2007 - concluzii care nu se regăsesc la dosarul pricinii - iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei și, ca urmare a reaprecierii materialului probator, să se procedeze la admiterea acțiunii așa cum a fost ea formulată și precizată.
În motivarea cererii, sunt invocate următoarele aspecte:
- hotărârea cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, astfel, atât din motivarea apelului cât și din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că antecesorii recurentei au solicitat instanței să se dispună anularea contractelor nr. 1450/22.05.1997 și nr. 33/06.01.2000 cu motivarea vicierii consimțământului, fiind vorba de eroarea obstacol, iar față de cele susținute, instanța s-a mărginit să constate că susținerile reclamanților nu s-au dovedit în cauză, nefăcând nici o trimitere la probele administrate;
- din probele administrate în cauză rezultă că intimatul i-a indus și menținut în eroare pe bunicii lui prin faptul că aceștia au avut convingerea că au încheiat contracte de întreținere și nu de vânzare-cumpărare, din probatoriul administrat rezultând și că se poate pune și problema lipsei cauzei, aceasta fiind evidentă în lipsa contraprestației.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 274 art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de Procedură Civilă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că sunt lipsite de temei criticile aduse de recurenți, fiind cât se poate de clar că în cauză s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare și nu de întreținere, iar prin ultimul raport de expertiză s-a stabilit cât se poate de clar că la data de 06.01.2000 numitul i senior a avut discernământul integru, tot în raportul de expertiză arătându-se că la data de 22.06.2004 când reclamanții au introdus acțiunea acesta a avut discernământul diminuat însă nu abolit.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții au investit instanța cu judecarea unei acțiuni în anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1450 din 22 mai 1997 și respectiv nr. 33 din 6 ianuarie 2000, cu motivarea că voința reală a părților reclamante a fost aceea de a transmite proprietatea asupra imobilelor ce-au constituit obiectul celor două contracte cu titlu de întreținere și nu cu titlu de vânzare-cumpărare.
Prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit că reclamanții care compar în calitate de vânzători în cele două contracte a căror desființare o solicită, au fost în eroare în ce privește natura actelor juridice încheiate, ei crezând că încheie în realitate contracte de întreținere, nu de vânzare-cumpărare.
La o atare concluzie s-a ajuns prin coroborarea probelor administrate în cauză, astfel din înscrisurile existente la dosar rezultă că la momentul încheierii celor două contracte reclamanții erau înaintați în vârstă, bolnavi, având așadar nevoie de întreținere și nu de bani, de altfel martorul a și precizat că aceștia erau înstăriți, ei fiind cei care l-au ajutat cu bani pe intimat în perioada în care acesta a urmat facultatea, aspect confirmat și de alte probe care pun în evidență faptul că aveau dat teren în arendă în schimbul unor produse și bani.
Mai mult, prețul, ca element esențial al unui contract de vânzare-cumpărare, nu a fost plătit, elocventă în acest sens fiind afirmația bunicii intimatului, care în cadrul unei discuții cu martora s-a exprimat în sensul că nu a primit nici un în schimbul imobilelor transmise nepotului său.
Referitor la această martoră - angajată de soții să-i ajute pe bătrâni - este elocventă și precizarea sa privitoare la momentul în care bunica intimatului a aflat că în realitate a semnat un contract de vânzare-cumpărare și nu de întreținere, moment în care și-a manifestat neliniștea, afirmând că nu știe ce se va întâmpla cu ea, fiind decisă a cere desființarea contractului pe motiv că intimatul nu-și îndeplinește obligațiile asumate.
Întreținerea a fost prestată până la data decesului intimatului, fiul reclamanților și totodată tatăl intimatului, de către acesta și respectiv de către intimat, problemele între părțile litigante semnatare ale celor două contracte încheiate în anul 1995 și 2000, apărând odată cu decesul tatălui intimatului, când dată fiind încetarea oricărei întrețineri în favoarea reclamanților, aceștia au fost nevoiți a recurge la promovarea acțiunii de față. Perioada în care reclamanții nu au mai beneficiat de întreținere coincide cu momentul în care intimatul și-a exprimat intenția de aop arte din imobilele ce-au făcut obiectul contractelor încheiate cu bunicii săi în favoarea fiicei acestora, recurenta, intenție care ulterior nu a mai fost materializată sub forma înscrisului autentic prescris de lege, însă din cuprinsul actului sub semnătură privată, necontestat de intimat, rezultă că acesta și-a exprimat pretenția față de recurentă ca în schimbul donației, ea să le asigure bunicilor săi întreținerea până la data decesului.
Actul de donație nu s-a mai perfectat, însă între timp reclamanții au încheiat cu cei doi recurenți contractul de întreținere autentificat cu nr. 1711/01.03.2004 la Biroul Notarului Public, în baza căruia au prestat întreținere în favoarea celor doi bătrâni, decedați pe parcursul derulării procesului de față.
aspectelor relevate anterior, pune în evidență faptul că reclamanții din cauză, având nevoie de întreținere dată fiind vârsta înaintată și starea de sănătate precară, au încheiat contractele atacate în instanță prin care nepotului acestora i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu, că prețul acestora nu a fost plătit, ci asigurată întreținerea celor doi bătrâni, preț de care aceștia din urmă nici nu aveau nevoie, fiind înstăriți, mai mult, ei fiind cei care l-au susținut financiar pe nepotul intimat în perioada respectivă, când el urma cursurile unei facultăți.
Rezultă așadar cu prisosință că reclamanții în calitate de transmițători ai proprietății către intimatul pârât au avut falsa reprezentare a realității în momentul încheierii celor două contracte atacate, fiind în eroare astfel asupra naturii actului juridic (error in negatio). Potrivit articolului 954 din Codul civil, eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanței obiectului convenției, astfel în cazul erorii obstacol, actul juridic este lovit de nulitate absolută, eroarea fiind distructivă de voință.
Cât privește apărările intimatului axate pe problema discernământului numitului -senior la data de 06.01.2001 și respectiv la data introducerii acțiunii, este de reținut că acțiunea în desființarea actelor juridice atacate nu a avut ca temei lipsa discernământului reclamantului, ci s-a invocat, ca motiv de nulitate, eroarea în ceea ce privește natura actelor contestate în instanță, proba la care face trimitere intimatul efectuându-se ca urmare a excepției invocată de acesta privind lipsa capacității de exercițiu a defunctului la momentul introducerii acțiunii (fila 47 din dosarul instanței de apel)
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor articolului 312 aliniatele 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va modifica în tot decizia recurată în sensul admiterii apelului, va schimba în totalitate sentința în sensul că va admite acțiunea și cererea de intervenție și, în consecință, va constata nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1450 din 22 mai 1997 și respectiv nr. 33 din 06 ianuarie 2000, urmând a se dispune radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului în baza celor două contracte sus arătate din CF nr. 519-- - de sub 3, din CF nr. 530-- - de sub 16 și din CF nr. 173-- - de sub 17, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Se va constata totodată că recurenții nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor articolului 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile civileintroduse derecurenții reclamanți -, ambii cu domiciliul în O- -. 38 județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât -, cu domiciliul în -/A județul B, împotriva deciziei civile nr. 712/A din 18 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în tot, în sensul că admite apelul declarat de apelanții -, împotriva sentinței civile nr. 15 din 12 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care o schimbă în totalitate în sensul că:
Admiteacțiunea și cererea de intervenție.
Constată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1450 din 22 mai 1995 autentificat de Biroul Notarului Public și nr. 33 din 06 ianuarie 2000 autentificat de Biroul Notarului Public.
Dispuneradierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului în CF nr. 519-- - sub 3, respectiv în CF nr. 530 sub 16 și în CF nr. 173-- - sub 17, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie: /10.07.2008
Complet fond:.
Complet apel:,
în 2 ex.: /11.07.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
