Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1072/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1072/2008-
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Trif | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamant ROMÂNĂ CU județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu sediul în localitatea județul S M, împotriva deciziei civile nr. 222/ din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 1262 din 05 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: rectificare de CF,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 22 mai 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 mai 2008, 05 iunie 2008, 12 iunie 2008, 19 iunie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 1262 din 05 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta prin reprezentanții săi legali, prin curator domiciliat în, nr.260 împotriva pârâtei reprezentantă prin curator domiciliat în nr.77.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă ORTODOXĂ împotriva reclamantei pârâte și în consecință, s-a dispus rectificarea înscrierilor făcute în CF 391 de sub B 8 prin încheierea 2797/ 5 oct.1971 și restabilirea situației anterioare în CF.
A fost obligată pârâta reclamantă să-i plătească reclamantei suma de 534 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, potrivit extrasului CF în extenso 391, cu nr.top.775 -779 și 1279,1280, 2411-2416, 1261-1268, 1886-1889, 2405-2407 figurează înscris în CF, cimitir intravilan asupra cotelor părți așa cum sunt descrise în copia tradusă din limba maghiară fila 6-7din dosarul de fond.
Prin cererea reconvențională pârâta reconvențională a solicitat instanței de fond, să se constate că dreptul de proprietate al Parohiei Ortodoxe Române este valabil înscris în CF 1723 și că acest drept de proprietate a fost transcris în CF, iar reclamanta nu poate justifica nici o calitate procesuală întrucât aceste imobile sunt stăpânite și folosite de Ortodoxă. A mai arătat că imobilul a fost transcris și în careta funciară 1723 figurează înscrisă o persoană fizică. Instanța de fond, raportat la cele descrise mai sus, având în vedere înscrierile făcute în CF din care rezultă că reclamanta este proprietara imobilelor înscrise în CF 391 cu nr. topografice identificate mai sus, a admis acțiunea apreciind-o ca întemeiată în sensul dispozițiilor art.480 civil și cu aplicarea dispoz.art.36 din Legea 7/1996 și a dispus rectificarea înscrierilor în CF conform dispozitivului sentinței și restabilirea situației anterioare. S-a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de pârâta reclamantă Ortodoxă cât privește valabilitatea înscrierilor în CF.
Împotriva acestei hotărâri pârâta-reclamantă Ortodoxă Română, a declarat apel solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea în tot a sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul respingerii acțiunii principale și a admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.222/A din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta apelantă.
A fost admis apelul declarat de pârâta Ortodoxă Română în contradictoriu cu intimata - și în consecință a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta intimată Română Unită cu, pentru rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 391 și restabilirea situației anterioare, cu înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
S-a menținut hotărârea în privința respingerii acțiunii reconvenționale.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin concepție și scop, cartea funciară atât sub imperiul DL 115/1938 cât și a Legii 7/1996, trebuie să oglindească în permanență situația juridică reală a imobilelor prin descrierea acestora cât mai exactă și prin înscrierea drepturilor reale existente asupra imobilelor cu indicarea titularilor acestor drepturi, cât și prin înscrierea actelor, faptelor sau a altor raporturi juridice în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară. În cazul în care apare o nepotrivire între cuprinsul CF denumită stare tabulară și situația juridică reală, adică realitatea extratabulară, legiuitorul a prevăzut o serie de mijloace juridice sau tehnice de înlăturare a unor astfel de disesiuni prin rectificarea sau după caz modificarea cuprinsului cărții funciare, respectiv a înscrierilor ori mențiunilor care nu corespund situației juridice sau tehnice a imobilului. Legea 7/1996 prin art.33 alin.2, definește rectificarea ca fiind radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat nevalabilitatea înscrierii ori a titlului în condițiile art.34 pct.1-4 din lege. dintre cuprinsul cărții funciare și realitatea juridică extratabulară pot avea diverse cauze ce țin de nevalabilitatea actului juridic în temeiul căreia s-a făcut înscrierea, nevalabilitatea încheierii, greșita calificare a dreptului înscris ori înscrierea din eroare a acestuia asupra altui imobil decât ce-l indicat în cererea de înscriere, neîntrunirea condițiilor de existență ale dreptului înscris sau încetarea efectelor actului juridic în temeiul căreia s-a făcut înscrierea, reglementate atât prin art.34 pct.1-3 din DL nr.115/1938 cât și prin același text de lege, art. 34 pct.1-4 din Legea 7/1996.
Intimata-reclamantă și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.34 pct.1 din DL nr.115/1938 în sensul că titlul în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea în CF 391 de sub B8 nu a fost valabil, fiind vorba de o cerere ce a stat la baza transferului dreptului de proprietate pentru imobilele de sub A I, IV.1-3, VI.1, A VIII.1-3, care s-au dezlipit din coala funciară mamă și au fost transcrise în CF 1763. Analizarea valabilității înscrierii în CF 391 a Încheierii nr. 2797/5.10.1971 s-a făcut din perspectiva disp.art.34 din Decretul Lege 115/1938, câtă vreme bunurile imobile au trecut în proprietatea comunității locale a cultului ortodox român ca urmare a punerii în aplicare a D nr.358/1948, potrivit regulii regit tempus actum.
Verificând conținutul dispozițiilor cuprinse în art. 34 pct.1-3 din DL 115/1938, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite nici una din condițiile pentru care este permisa rectificarea înscrierilor, respectiv nevalabilitatea titlului, greșita calificare a dreptului sau lipsa condițiilor de existenta ale dreptului înscris ori încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Înscrierea în CF 391 a transferului dreptului de proprietate pentru imobilele de sub A I, IV.1-3, VI.1, A VIII.1-3 în favoarea Parohiei Ortodoxe Romane s-a realizat ca urmare a punerii în aplicare a nr. 358/2 decembrie 1948 prin care a fost constatata revenirea comunităților locale -parohii - ale cultului greco catolic la cultul ortodox R, încetând sa mai existe organizațiile centrale și statutare ale acestui cult - art. 1 din decret. Același act normativ a reglementat prin art. 2 situația averii mobile și imobile deținute de organizațiile centrale și statutare ale cultului greco catolic, care reveneau Statului Român "cu excepția expresă a averii fostelor parohii", acestea rămânând așadar în proprietatea comunității locale, respectiv a cultului ortodox român". Față de conținutul dispozițiilor cuprinse la art.1 și 2 din 358/1948 de stabilirea situației de drept a fostului cult greco catolic rezultă că transferul dreptului de proprietate a averii fostelor parohii greco catolice către cultul ortodox român nu urma procedura prev.de art.37 din nr. 177/1948, câtă vreme art.1 din nr.358/1948 se constată o revenire a întregii comunități locale ale acestui cult la cultul ortodox român și nici cea prev.de art.17 din DL nr.115/1938, înscrierea fiind operată în temeiul unui act normativ de autoritate, legea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate în condițiile art.645 civ. astfel că nu poate fi reținută nevalabilitatea titlului în temeiul căruia a fost săvârșită înscrierea, nevalabilitate ce nu a fost constatată pe cale legislativă sau judiciară.
Faptul că nr.358/1948 a fost abrogat nu justifică rectificarea tabulară în temeiul art.34 din DL nr.115/1938, deoarece Decretul-Lege nr.9/31.12.1989 care a abrogat D nr.358/1948 nu retroactivează și ca urmare a abrogării prin lege nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare, fiind prevăzute proceduri speciale de reconstituire sau retrocedare a bunurilor ce au aparținut fostelor biserici greco catolice. Astfel, prin DL.nr.126/1990 a fost recunoscută oficial Română Unită cu ( ) ocazie cu care s-a legiferat distinct două situații: respectiv cea a bunurilor preluate de Stat prin efectul nr.358/1948 aflate în patrimoniul Statului, fiind vorba de bunurile ce au aparținut organizațiilor centrale și statutare ale acestui cult (mitropolie, episcopie, congregațiuni, mănăstiri, fundații, asociații, - cele enumerate în art.1 din D nr.358/1948), în aplicarea căruia a fost emisă Hotărârea nr.466/19.08.1992 publicată în Of.nr.227/14.09.1992 cuprinzând 80 de poziții pentru inventarierea bunurilor proprietatea Statului ce au reprezentat fosta proprietate a Bisericii Române Unite cu ( ) și predarea acestora către aceeași biserică.
Cea de a doua situație privește lăcașurile de cult și casele le care au aparținut Bisericii Române Unite cu ( ) preluate de Ortodoxă Română cuprinsă în art.3 din D 126/1990 astfel cum a fost modificat prin Ordonanța nr.64/2004 și Legea nr.182/2005. Situația juridică pentru această categorie de imobile se stabilește de o comisie formată din reprezentanți clericali a celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri și în cazul în care nu se ajunge la nici un rezultat, ori decizia luată de comisie nemulțumește una din părți, potrivit modificărilor aduse prin Ordonanța nr.64/2004 partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun, care în nici un caz nu se referă la acțiunea în rectificare de carte funciară. Textul enunțat, confirmă că în aplicarea D nr.358/1948 averea fostelor parohii greco catolice a rămas în continuare la comunitatea locală, respectiv la cultul ortodox român, dar ca urmare a recunoașterii Bisericii Române Unite cu ( ) și a respectării dreptului la confesiune, situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor le se stabilește ținând seama de acordul celor două culte dar și de dorințele credincioșilor.
Admiterea acțiunii în rectificare de carte funciară întemeiată în principal pe abrogarea D nr.358/1948 nu poate fi primită, întrucât s-ar încălca norma constituțională de neretroactivitate a legii civile și de nerespectare a unei proceduri speciale cuprinse în art.3 din DL 126/1990 a cărei constituționalitate a fost stabilită prin Decizia nr.23/1994 a Curții Constituționale, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr.127/16.10.1994 a aceleași curții, de unde rezultă caracterul imperativ al disp.art.3 din Legea 126/1990, iar prin Titlu II din Legea 247/2005 de modificare și completare a OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România se prevede că prin introducerea unui nou alineat "regimul juridic al imobilelor care au destinația de lăcaș de cult va fi reglementat prin lege specială". În același sens s-a pronunțat și -prin decizia civilă nr.1043/9.05.2002, nr.1477/24.02.2004 și nr.6088/2.11.2004, cu precizarea că dreptul de proprietate al fostului proprietar tabular nu s-a conservat de jure pentru a dispune restabilirea situației de carte funciară.
S-a mai observat și faptul că parte din imobilele cuprinse în CF 391 pentru care instanța a admis acțiunea în rectificare de carte funciară, reprezintă terenuri, construcții, pentru care în mod evident trebuia urmată procedura cuprinsă în OUG 94/2000 aprobată prin Legea 501/2002 publicată în Of.nr.561/2002, modificată prin Titlul II al Legii 247/2005 care la art.1 alin.1 stabilește că "imobilele ( definite de alineat 2 din art.1) care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de Statul de Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945-22.12.1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea Statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art.11, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență", sau a Legii nr.18/1991 pentru terenurile agricole în condițiile art.22 din lege. Pentru imobilele din CF 391 de sub A VIII 1-3 nr.top.366, 462 cu destinația "cimitir în intravilan", chiar în lipsa inventarului pentru bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunei, intră sub incidența disp.art.III pct.10 din Legea 213/1998, nefiind stabilită exclusivitatea în funcție de confesiune în condițiile art.28 din Legea 489/2006 (noua lege a cultelor religioase din România). În consecință, admiterea acțiunii în rectificare de carte funciară pentru aceste imobile este neîntemeiată câtă vreme legiuitorul a stabilit cadrul legal și condițiile în care fostul proprietar deposedat abuziv poate obține retrocedarea bunurilor.
În privința abrogării actului normativ care a reprezentat temeiul preluării imobilului de către comunitatea locală religioasă, respectiv cultului ortodox român din localitatea, în opinia tribunalului nu se justifică aplicarea disp.art.34 din DL nr.115/1938, întrucât abrogarea produce efecte numai pentru viitor respectiv nu se mai poate dispune trecerea vreunui imobil în proprietatea unei persoane juridice în baza actului normativ abrogat. Efectele juridice produse însă de acest act normativ cât a fost în vigoare sunt valabile, în cauză se aplică principiul neretroactivității legii civile, conform art.1 civ.și art.15 din Constituția României. Prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, ceea ce determină aplicarea imediată a legii noi, iar nu și situațiilor anterioare. O altă interpretare ar conduce la concluzia că tot ce s-a abrogat prin DL nr.9/1990 printre care D 223/1974, Legea nr.59/1974 cu privire la fondul funciar alături de D 358/1948 pentru stabilirea situației de drept al fostului cult greco catolic, ar anula de drept efectele juridice produse în perioada în care aceste acte normative au fost în vigoare, cu restabilirea situației juridice inclusiv în cartea funciară printr-o simplă operațiune de rectificare. Este știut faptul că în genere rectificarea de carte funciară nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății, atâta vreme cât nu s-a constatat prealabil nevalabilitatea titlului, greșita calificare a dreptului ori încetarea condițiilor de existență ale acestuia sau încetarea efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, abrogarea Decretului nr.358/1948 nu echivalează cu nevalabilitatea titlului ori cu încetarea condițiilor de existență ale dreptului înscris.
Câtă vreme dreptul de proprietate al apelatei figurează înscris în cartea funciară, o constatare a legalității înscrierii pe cale judecătorească este de prisos și în opinia tribunalului acțiunea reconvențională s-a promovat ca mijloc de apărare față de acțiunea introdusă de reclamantă, ori aceasta fiind respinsă urmare a modificării sentinței apelate, cererea reconvențională este lipsită de obiect, cu atât mai mult cu cât s-a analizat valabilitatea înscrierilor din cartea funciară ce au format obiectul acțiunii principale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Română Unită cu - solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării cauzei, respingerea apelului intimatei pârâte cu consecința menținerii sentinței civile pronunțate de Judecătoria Satu Mare.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
-dreptul de proprietate al intimatei asupra imobilelor din CF nr. 391 a fost întabulat, potrivit înscrierii de sub B 8, în baza "cererii" formulată de Ortodoxă, cerere care însă nu se încadrează în categoria titlurilor în baza cărora se poate face în mod legal transmiterea și întabularea unui drept de proprietate de la o persoană, ca atare, încheierea de CF este lovită de nulitate absolută;
-în temeiul art. 34 pct. 1 din nr. 115/1938, acțiunea în rectificare CF este admisibilă;
-raportat la acțiune și la motivele invocate, apărarea intimatei și motivarea instanței de apel nu au legătură cu motivele invocate de recurenta reclamantă;
-prin motivarea dată, instanța s-a constituit în avocatul intimatei, încălcând flagrant prevederile art. 6 alin. 1 din CEDO privitoare la obligația asigurării unui proces echitabil.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că acțiunea introductivă se bazează pe o gravă eroare de fapt și de drept, deoarece se solicită rectificarea înscrierilor din CF 391, or în baza încheierii CF nr. 2797 din 5 octombrie 1971 dreptul de proprietate al intimatei a fost transcris în CF nr. 1723, carte ale cărei înscrieri nu au fost atacate, intimata precizând că reclamanta nu justifică nici calitatea de a solicita rectificarea CF, nici interesul, imobilele aflându-se de peste 30 de ani în folosința intimatei, acțiunea fiind prematură și inadmisibilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Înscrierea de CF contestată a fost săvârșită sub B 8 din cartea funciară nr. 391, prin încheierea nr. 2797 din 5 octombrie 1971 în baza cererii Parohiei Ortodoxe din, intimata pârâtă în cauză. În temeiul acestei cereri, imobilele de sub AI IV 1-3, VI 1, VII 1-3 situate pe nr. topografice 785, 786, 787, 784, 366, 461 și 462 au fost dezlipite și transcrise în coala CF nou deschisă având nr. 1763. În coala de carte funciară nou deschisă sub B 1 fost înscris dreptul de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe din comuna, în CF fiind înscrisă mențiunea că operațiunea a fost efectuată în baza cererii acestei parohii și a Decretului nr. 177/1948.
Potrivit art. 34 din Legea nr. 115/1938, rectificarea unei întabulări se poate cere de orice persoană interesată, alături de alte cazuri și în situația în care înscrierea sau titlul în baza căruia s-a făcut nu au fost valabile. În speță, întabularea dreptului de proprietate în favoarea intimatei s-a realizat în baza unei cereri, în absența unui act juridic ori a unui alt titlu prin care intimata să fi dobândit dreptul real în favoarea ei.
Or, întabualrea la care se face referire în articolul 5 din actul normativ precitat se face pe baza actului juridic în temeiul căruia se cere înscrierea, a unei hotărâri judecătorești definitive sau a unui act administrativ original, mai mult, conform articolului 45 pentru încuviințarea întabulării este necesară declarația expresă prin care cel al cărui drept urmează să fie transmis își dă consimțământul la întabulare, declarație inexistență în speță.
Apărările intimatei în sensul că ea nu ar avea calitate procesuală în prezentul litigiu, nu pot fi primite câtă vreme înscrierea efectuată în baza încheierii CF nr. 2797 din 5 octombrie 1971 fost realizată în favoarea Parohiei Ortodoxe Române din comuna, astfel cum rezultă din înscrierea de sub B 1 din CF nr. 1763, or, tocmai înscrierea efectuată în baza sus-menționatei încheieri a fost contestată în instanță, iar faptul că nu s-a solicitat și radierea de sub B 1 din coala funciară nou deschisă nu înseamnă nicidecum că intimatei i-ar lipsi calitatea procesuală pasivă.
Nu pot fi acceptate nici afirmațiile acesteia în sensul că reclamanta din cauză nu ar avea nici calitate și nici interes în promovarea acțiunii în rectificare de CF, în situația în care dreptul tabular i-a aparținut acesteia înainte ca, prin înscrierea contestată în instanță, să fie întabulat dreptul de proprietate în favoarea intimatei.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în tot decizia recurată în sensul că va respinge apelul pârâtei, urmând ca sentința judecătoriei să fie menținută în totul.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, intimata, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 4.449,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, reprezentând cheltuielile suportate de aceasta și ocazionate de judecarea cauzei în apel, respectiv recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurenta reclamant ROMÂNĂ CU județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât ORTODOXĂ ROMÂNĂ, cu sediul în localitatea județul S M, împotriva deciziei civile nr. 222/A din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în sensul respingerii apelului introdus de ORTODOXĂ ROMÂNĂ și păstrează în totalitate sentința civilă nr.1262/2007din 05 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare.
Obligă intimata la plata sumei de 4.449,5 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie: /10.07.2008
Complet fond:
Complet apel:, -
în 2 ex.: /11.07.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
