Anulare act. Decizia 1086/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1086
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul și de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților împotriva sentinței civile nr. 245/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul recurent avocat și pentru pârâtul recurent consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reprezentanții părților depun la dosar concluzi scrise, chitanță reprezentând cheltuieli cu onorariu de avocat și împuternicire de reprezentare.
Nemaifiind alte probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar, și respingerea recursului formulat de pârât.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de reclamant.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată că prin sentința civilă nr. 245/10.03.2009, Tribunalul C - Saa dmis acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtului Parlamentul României - Camera Deputaților, a anulat Ordinul 847/11.08.2008 emis de către pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului în postul și funcția deținute anterior emiterii ordinului, cu obligarea la plata drepturilor salariale actualizate și indexate pe perioada 01.08.- 30.11.2008; s-au respins pretențiile reclamantului referitoare la drepturile salariale pe perioada septembrie 2007 - septembrie 2008, precum și la plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat în funcția de șofer la Parlamentul României Camera Deputaților la cabinetul deputatului din cadrul Partidului Conservator C - S, în baza contractului individual de muncă nr.4177/03.09.2007 pe o durată determinată, începând cu 01.09.2007 până la sfârșitul mandatului de deputat, respectiv 30.11.2008.
Prin Ordinul nr. 847/11.08.2008 emis de Parlamentul României - Camera Deputaților - Cabinet Secretar general, s-a dispus ca la data de 01.08.2008 contractul individual de muncă să înceteze, prin acordul părților conform art. 55 lit. b Codul muncii.
Ordinul mai sus menționat a fost contestat de către reclamant solicitând anularea acestuia, pe motiv că semnătura aplicată nu îi aparține și în consecință actul nu exprimă voința părții.
Tribunalul procedând la verificarea de scripte, pe baza înscrisurilor existente la dosar a reținut că semnătura de pe actul de la fila 24, care reprezintă cererea de încetare a raportului de muncă dintre părți nu a fost executată de către reclamant și prin urmare se impune anularea acelui ordin.
Petitul vizând reintegrarea în muncă a reclamantului pe perioada 01.08.2008 - 31.12.2008 a fost apreciat ca întemeiat, cu motivarea că la data de 01.08.2008 s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, însă această măsură și-a produs efectele la data de 31.11.2008 când a avut loc o încetare de drept a raportului de muncă - la final de legislatură parlamentară.
Drepturile salariale pe perioada septembrie 2007 - august 2008 au fost acordate astfel cum rezultă din statele de plată depuse la dosar de către pârâtă, iar obligarea pârâtei la plata daunelor morale a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât nu s-a constatat existența unei fapte ilicite care naște obligația de dezdăunare morală, ordinul contestat fiind încheiat cu bună credință.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în totalitate a cererii, respectiv a drepturilor salariale pe perioada septembrie 2007 - noiembrie 2008, actualizate cu dobânda legală și indexate.
Hotărârea este criticată pentru nelegalitate arătându-se că instanța, în mod netemeinic, a reținut că plata drepturilor salariale pe perioada septembrie 2007 - noiembrie 2008 fost efectuată, cu toate că din înscrisurile invocate de către pârâtă rezultă că drepturile salariale au fost achitate prin deputat, însă reclamntul contestă faptul că a primit acele drepturi și susține că plata nu a avut loc nici direct nici prin virament bancar.
Potrivit art. 163 Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și altor documente justificative care demonstrează efectuarea plății însă în cauză nu s-a făcut dovada în acest sens.
Pârâta prin recursul declarat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea recursului casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond, iar în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Motivele de casare a hotărârii se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, constând în nerespectarea principiului contradictorialității, arătându-se că proba cu înscrisuri nu a fost administrată în condiții legale, nefiind comunicată pârâtei și astfel s-a procedat la verificarea semnăturii reclamantului prin compararea unor înscrisuri necomunicate.
Instanța a încuviințat proba cu martori, deși reclamantul nu a solicitat procedural o astfel de probă.
Invocându-se jurisprudența CEDO recurenta arată că nu s-a respectat principiul contradictorialități care reprezintă una din principalele garanții ale unei proceduri judiciare.
Principiul rolului activ al judecătorului nu a fost respectat, instanța procedând la o simplă verificare a semnăturii reclamantului, dând astfel o greșită apreciere a cererii - înscrisul de la fila 24 și în consecință a anulat nelegal ordinul nr. 847/11.08.2008.
Principiul disponibilității a fost încălcat, întrucât instanța nu a soluționat obiectul acțiunii funcție de precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 24.11.2008, prin care reclamantul a renunțat la petitul privind reintegrarea în funcția deținută anterior.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă vizează aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în ceea ce privește angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor în baza unui contractul de muncă pe durată determinată, dispoziții care nu au fost avute în vedere și aplicate corect în aprecierea legalității ordinului contestat.
Totodată, se menționează că instanța a încălcat prevederile art. 38 alin. 5 din Legea nr.96/2006 întrucât a obligat Camera Deputaților să plătească reclamantului drepturile salariale pentru perioada 01.08. - 31.11.2008, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres că drepturile bănești ale persoanelor angajate la Birourile parlamentare se asigură din sumele forfetare alocate deputaților și senatorilor conform legii, cu respectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 500/2002.
Prin întâmpinare reclamantul s-a opus recursului declarat de pârâtă, arătând că este nefondat, cu motivarea că în cauză nu a fost încălcat niciunul dintre principiile invocate de către recurentă iar referitor la fondul cauzei se arată că drepturile salariale se cuvin a fi plătite în baza contractului individual de muncă încheiat între părțile din proces, acest contract reprezentând legea specială în raport cu legea generală invocată de către recurent.
Pârâtul prin întâmpinare s-a opus recursului declarat de către reclamant, arătând că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr.96/2006 cum s-a menționat în cererea de recurs, iar contractul individual de muncă în speță a fost aprobat prin hotărârea Birourilor permanente reunite ale celor două camere ale Parlamentului nr. 498/2006 care reprezintă un act juridic cu regim special în ceea ce privește clauzele și obligațiile părților.
Astfel, pretențiile reclamantului privind drepturile pentru perioada septembrie 2007 - iulie 2008 sunt formulate după ce mandatul deputatului a încetat, iar cererea sa de încadrare la Biroul Parlamentar aparține fostului deputat, reclamantul fiind singurul angajat al acestuia care a beneficiat de toate drepturile din suma forfetară a fostului deputat conform statelor de plată.
Examinând recursul declarat de către reclamant prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Contractul individual de muncă nr. 4177/03.09.2007 încheiat între părțile din litigiu are la bază un raport de muncă, pe perioadă determinată, respectiv cu începere de la data de 01.09.2007 până la sfârșitul mandatului parlamentar a deputatului din cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripția electorală nr. 11 C - S, fiind incidente astfel prevederile art. 55 lit. a Codul muncii, respectiv încetarea de drept a contractului încheiat pe perioadă determinată a avut loc la data de 31.11.2008 la încheierea legislaturii parlamentare.
Ordinul nr. 847/11.08.2008, a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. b Codul muncii în raport de cererea formulată de către reclamantul angajat privind încetarea contractului individual de muncă la data de 01.08.2008, ca urmare a acordului ambelor părți.
Acest ordin emis este nelegal fiind lovit de nulitatea relativă - sancțiunea care se aplică cererii - care a stat la baza emiterii ordinului cerere care nu a fost semnată de către salariat astfel cum corect a reținut prima instanță.
Toate înscrisurile de comparație, care reprezintă acte oficiale, au fost semnate de către reclamant în calitate de salariat, înscrisuri care nu au fost contestate în nici un fel, iar semnătura aplicată pe acestea aparține reclamantului și care este diferită de semnătura aplicată pe cererea de încetare a raportului de muncă dintre părți.
În consecință, motivul de recurs privind plata drepturilor salariale pe perioada septembrie 2007 - noiembrie 2008 este nefondat, întrucât aceste drepturi au fost achitate până la data de 31.08.2008, astfel cum a reținut corect prima instanță din statele de plată depuse la dosarul de fond.
Recursul declarat de către pârâtă este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Principiul contradictorialității a fost respectat, în cauză a fost pusă în discuția părților care au fost legal citat, deci la prima zi de înfățișare prevăzută de art. 134 Cod procedură civilă, cererea de probațiune, procedându-se la verificarea de scripte în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 177, art. 178 Cod procedură civilă.
De asemenea, rolul activ al judecătorului nu a fost încălcat cu ocazia judecății în fond, întrucât instanța a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize a scrisului, considerându-se lămurită după administrarea probei cu verificarea de scripte.
Nici principiul disponibilității nu a fost încălcat, întrucât prima instanță a soluționat cauza în raport de obiectul acțiunii dedusă judecății, inclusiv a precizării de acțiune (fila 55) în sensul că față de considerentele hotărârii prin dispozitiv s-a dispus "reintegrarea reclamantului în postul și funcția deținute anterior emiterii ordinului 847/2008 între 01.08.2008 - 30.11.2008" dispoziție care echivalează cu petitul 2 din precizarea de acțiune.
Referitor la fondul cauzei, motivele de recurs formulate de către pârâtă sunt neîntemeiate, având în vedere considerentele expuse mai sus în analiza recursului declarat de către reclamant din care rezultă în concluzie că natura juridică a cauzei este o contestație îndreptată împotriva unui act juridic de dreptul muncii cu toate consecințele ce decurg din acestea.
În plus, se constată că legea aplicabilă în materie, în ceea ce privește: valabilitatea actului contestat, încetarea contractului de muncă de drept, plata drepturilor salariale restante și plata daunelor morale, este Codul muncii iar Legea nr. 96/2006, privind statutul deputaților și al senatorilor, este aplicabilă în cauză însă, nu în sensul aspectelor invocate de către pârâtă, aspecte care tind să conducă la ideea exonerării pârâtei - parte contractantă în contractul individual de muncă de la respectarea obligațiilor privind plata drepturilor salariale.
Astfel, prevederile art. 38 alin. 5 din Legea nr.96/2006 referitoare la plata drepturilor salariale pe perioada 01.08.2008 - 30.11.2008 au fost respectate de către instanță stabilind obligația în sarcina angajatorului înțelesul dreptului muncii, nefiind întemeiat motivul de recurs ce vizează aplicarea greșită a legii.
Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 500/2002 nu își găsesc aplicabilitatea directă în cauză în ceea ce privește respectarea drepturilor și obligațiilor izvorâte din contractul individual de muncă.
În considerarea celor de mai sus potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează ase respinge recursurile declarate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților împotriva sentinței civile nr. 245/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Ptr. JUDECĂTOR,
- - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează Președinte secție
GREFIER,
- -
Red../ 29.06.2009
Tehnored. /2 ex/ 29.06.2009
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
