Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 763
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 614/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, V, C, și pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal părțile lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se nemaifiind alte cereri de formulat instanța reține cauza spre competentă soluționare.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 614 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul C S, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, V, C, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș, Ministerul Economiei și Finanțelor, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au fost obligații primii trei pârâți la plata către reclamanți a sporului de 15% din salariul de bază brut reprezentând sporul de utilizare a calculatorului pe perioada lucrată în intervalul decembrie 2004 - 26.05.2008, cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la alocarea fondurilor necesare. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reclamanților de acordare a acestor drepturi pentru viitor și a celor 3 zile de concediu de odihnă în plus pe o perioadă de 3 ani.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, Tribunalul CSa reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, respectiv grefieri în cadrul Tribunalului Timiș, iar raporturile acestora sunt guvernate de Codul Muncii, conform dispozițiilor art. 1 și art. 295 alin. 2 din acest cod, iar persoanele din acest cadru al personalului din sistemul bugetar, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul Muncii, prestând o muncă, și ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări, restrângeri și dreptul la tratament egal în materie de salarizare. Cu toate acestea reclamanții nu beneficiază de sporul de calculator, spre deosebire de salariații Înaltei Curți de casație și Justiție și ai Ministerului Justiției.
Neacordarea adaosurilor salariale constând în sporul de calculator în procent de 15% din salariul de bază, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului.Ca tare existența discriminării directe a reclamanților rezultă din dispozițiile art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție, art. 4 din Carta socială europeană, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă, art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și 155 raportat la art. 1 din Legea 53/2003, art. 20, 16 alin. 1, 53 și art. 41 din Constituție. Potrivit art. 2 al. 1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că sentința este nelegală, deoarece Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, neputând fi obligat la plata salariaților altor instituții.
Pârâtul Ministerul Justiției a arătat în motivarea recursului, că hotărârea este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e Procedură Civilă.
Astfel s-a arătat că salariații la care se raportează instanța de fond, beneficiază de un singur spor în procent de 15% pentru condiții deosebit de grele, vătămătoare, periculoase stabilite potrivit legii, iar nu de un spor distinct și în plus pentru munca cu calculatorul, cum reține Tribunalul C
S-a mai arătat în motivele de recurs că situația discriminatorie sau defavorizantă în mod nejustificat, așa cum reține instanța de fond, prin raportare la personalul din cadrul Ministerului Justiției și din cadrul Înaltei Curți de casație și Justiție, nu există.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți Curtea constată recursurile întemeiate pentru următoarele motive:
Potrivit art. 48 (1) din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Ulterior, prin art. 22 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției s-a prevăzut în al. 1 că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii - așa cum stipulează art. 22 al. 2.
Stabilirea condițiilor și procedurii de acordare a sporului de 15% reprezintă o problemă de legiferare, iar în cauză, opțiunea legiuitorului a fost în sensul de a reglementa acordarea acestui spor numai o singură dată, reclamanții beneficiind pentru perioada solicitată de acest spor.
Prin urmare, numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor, el este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați.
Curtea mai reține că prin Decizia nr. 831 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și dispozițiile art. 27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale, instanțele de judecată nefiind în măsură să extindă aplicarea unui act normativ de salarizare care prevede o categorie socială, la o altă categorie socială care are propria lege de salarizare. De altfel, instanța de fond, deși a reținut faptul că există o situație de discriminare între reclamanți și personalul din cadrul Ministerului Justiției și din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu au fost menționate actele normative care generează această situație, motiv pentru care se mai constată că discriminarea menționată nu există.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile formulate pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 614 din 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, și va modifica sentința în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S și Ministerul Justiției și
Libertăților împotriva sentinței civile nr. 614/26.05.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-
Modifică sentința în sensul respingerii acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2009.
Ptr. PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Aflată în concediu de odihnă
Semnează Președinte secție
GREFIER,
- -
Red. / 29.06.2009
Tehnored. /2 ex/ 29.06.2009
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
