Anulare act. Decizia 1093/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1093/
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții și împotriva deciziei civile nr. 1106 din 7.11.2007, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, (căsătorită ) și pârâții intimați Consiliul Local C, SC " SA C și Consiliul Județean C-S - Comisia de aplicare a Legii nr.112/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții și, asistați de av., pentru intimații, și (căsătorită ), av., lipsă fiind pârâtul intimat Consiliul Local C, Consiliul Județean și SC
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către, grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței, lichidatorul societății comerciale "" SA C, a depus o cerere la dosar prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind probe de administrat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților cu privire la admisibilitatea recursului, având în vedere că Tribunalul CSa pronunțat o hotărâre irevocabilă.
Reprezentanta intervenienților avocat, apreciază admisibil recursul, consideră că în mod greșit a fost recalificată calea de atac din apel în recurs, context în care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentanta intimaților avocat depune concluzii scrise la dosar, solicită respingerea recursului ca fără temei legal, menținerea deciziei civile irevocabile nr. 1106/R/ 7 noiembrie 2007. Consideră că recursul este inadmisibil în principal și nefondat în subsidiar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. 4853/C/2000 din 18 octombrie 2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul local C, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a încheierii nr. 385/1980 de intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului situat în C, - - (fostă str. -. ) nr. 24, ca fiind pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor Decretului 223/1974 și ale Constituției în vigoare în 1980 privitoare la ocrotirea proprietății, rectificarea Cărții Funciare nr. 866 nr. top. 2 și 3/2, privind acest imobil, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și restabilirii situației de Carte Funciară anterioară intabulării dreptului de proprietate al pârâtului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În motivele acțiunii sale, reclamantul a susținut că imobilul a fost trecut abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 223/1974 pe motiv că a părăsit țara. Apreciază că actul de trecere în proprietatea statului nu reprezintă un titlu legal.
În drept, a invocat Constituția din 1969/1997, art. 1din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Dreptului Omului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză Consiliul Local Cas usținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată.
Prin cererea de intervenție în interes propriu intervenienții și soția au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că sunt proprietarii imobilului din litigiu, prin cumpărare, conform contractului de vânzare-cumpărare nr- încheiat cu RA de Gospodărire Comunală, că Statul Român nu are calitate pasivă în cauză, iar acțiunea reclamantului este nefondată și pentru neîndeplinirea cerințelor legale cuprinse în Legea nr. 112/1995, HG 20/1996, /1997.
La termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2001, în baza art. 52 Cod procedură civilă, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și la solicitarea intervenienților a introdus în cauză și pe pârâta SC SA C și Consiliul Județean C-
Prin întâmpinarea formulată în cauză SC SA Cas olicitat instanței respingerea acțiunii reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 2484 din 18 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 4853/C/2000, s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale a Statului Român reprezentat prin Consiliul Local C și lipsa calității procesuale a intervenienților și și s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Consiliul Local C, SC SA, Consiliul Județean C-S Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru constatare nulitate și rectificare CF și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și soția.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 162 din 12.04.1980a Consiliului Popular al județului C-S, emisă în baza Decretului 223/1974 s-a dispus trecerea, fără plată, în proprietatea Statului Român a imobilelor evidențiate în CF nr. 866 C, nr. top.2 casa cu nr. 143 situată în C, str. -. nr. 24 cu terenul în suprafață de 446 mp; nr. top. 3/2 teren de construcții în suprafață de 896 mp, proprietatea reclamantului, care fiind plecat temporar în străinătate nu a mai revenit în România.
În baza acestei Decizii, prin încheierea nr. 385/1980 s-a dispus intabularea în CF a dreptului de proprietate al Statului Român, ulterior imobilele în litigiu au fost dezmembrate și apartamentate fiind transcrise în de CF noi.
Prin hotărârea nr. 138 din 11.10.1996 a Consiliului Județean C-S, Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995, s-a respins cererea reclamantului de restituire în natură a imobilului situat în municipiul C, - -, nr. 24, deoarece reclamantul nu a făcut dovada că avea cetățenie română la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995.
La data de 22 aprilie 1997, prin contractul de vânzare cumpărare nr-, intervenienții și soția, în calitate de chiriași, au cumpărat de la SC C un apartament din imobilul în litigiu, cu respectarea art. 9 și 14 din Legea nr. 112/1995.
Ulterior, în baza Legii nr. 10/2001, prin dispozițiile Primarului municipiului C, s-a dispus restituirea în natură către reclamant a apartamentului cu nr. I din- identificat în CF ind. nr. 13562 C nr. top. 2/I, iar cu privire la apartamentul II din- identificat în CF ind. 13563 C, nr. top. 2/II, care a fost înstrăinat foștilor chiriași, s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 571.710.000 lei.
Prima instanță a mai reținut că în raport de dispozițiile Decretului 223/1974, Legii nr.112/1995, HG 11/1997, actele a căror nulitate a fost solicitată de către reclamant (încheiere de intabulare, contract de vânzare-cumpărare) au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare în momentul încheierii lor. astfel încât, prima instanță a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel d e reclamantul și prin decizia civilă nr. 704/20.04.2004, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 863/2004 s-a respins apelul.
Instanța de apel a reținut că întrucât imobilul revendicat de reclamant pe calea dreptului comun formează obiectul Legii nr. 10/2001, acțiunea promovată de reclamant este inadmisibilă.
Împotriva deciziei civile nr. 704 din 20.04.2004 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAa declarat recurs reclamantul care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivare a arătat că deși în considerentele deciziei se face mențiunea că excepția inadmisibilității acțiunii ridicată din oficiu de instanță a fost pusă în discuția părților, în practicaua deciziei nu apare această mențiune, fiind astfel evident că instanța nu a pus în discuție nici o excepție și părțile nu s-au pronunțat asupra ei.
Recursul astfel declarat a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție B la data de 14.07.2005, iar prin decizia nr. 1114/02.02.2006, pronunțată în dosarul nr. 31328/2004, această instanță a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA
Prin decizia civilă nr. 454 din 08 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, s- admis recursul formulat de reclamantul și continuat de reclamanții, și în calitate de succesori ai reclamantului împotriva deciziei civile nr. 704/20.04.2004,s- casat decizia civilă recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C-
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 2899/59/11.06.2006.
La termenul de judecată din 05.09.2006 s-a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs în baza disp. art. 2821Cod procedură civilă având în vedere că valoarea obiectului litigiului este de sub un miliard lei, apoi prin decizia civilă nr. 1106 din 7.11.2007 Tribunalul CSa admis recursul formulat de reclamanții, și, în calitate de succesori ai defunctului - împotriva sentinței civile nr. 2484 din 18.11.2003 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr. 4853/2000 în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C, SC SA C, Consiliul Județean C-S -Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 și intervenienții și, pe care modificat-o în sensul că:
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în calitate de succesori ai defunctului - împotriva pârâților Consiliul Local C, SC SA C, Consiliul Județean C-S -Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995.
A constat că imobilul înscris în CF nr. 866 C, nr. top. 2 casa nr. 143, situat în C, - - (fostă str. -. ) nr. 24, cu teren în suprafață de 446 mp și nr. top. 3/2 în suprafață de 896 mp trecut în proprietatea statului în mod abuziv și fără un titlu valabil.
A constat nulitatea absolută a încheierii nr. 385/1980 de intabulare în CF a dreptului de proprietate a Statului Român asupra imobilului mai sus descris.
A constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/112/22.04.1997 prin care SC SA C vinde acest imobil intervenienților și.
A dispus rectificarea cărții funciare nr. 866 C și a cărților funciare rezultate din aceastaîn timpul derulării prezentului proces, în sensul radierii dreptului de proprietate a Statului Român și restabilirea situației anterioare de CF.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
Hotărârea a fost pronunțată irevocabil.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că prin decizia nr. 162 din 12.04.1980 a Consiliului Popular al județului C-S, emisă în baza Decretului 223/1974, s-a dispus trecerea fără plată în proprietatea Statului Român a imobilelor evidențiate în CF nr. 866 C nr. top. 2 casa cu nr. 143 situată administrativ în C, str. -., nr. 24 cu terenul în suprafață de 446 mp, nr. top. 3/2 teren de construcții în suprafață de 896 mp, proprietatea reclamantului, care fiind plecat temporar în străinătate nu a mai revenit în România.
au avut cunoștință că imobilul în care locuiau a fost revendicat de fostul proprietar, care i-a și notificat în acest sens, totuși, la data de 22 aprilie 1997, prin contractul de vânzare cumpărare nr-, intervenienții și soția, în calitate de chiriași, au cumpărat de la SC C un apartament din imobilul în litigiu context în care ambele părți, atât vânzătorul, cât și cumpărătorul au dat dovadă de rea credință.
Prezumția de bună credință a fost infirmată și de un alt aspect ce vizează notorietatea, decurgând din ratificarea de către România în anul 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, împreună cu Protocoalele sale adiționale, care fac corp comun cu jurisprudența CEDO precum și consecințele în dreptul intern al acestor acțiuni întreprinse de Statul Român pe plan internațional.
S-a considerat că imobilul din litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974, act normativ contrar însăși Constituției în vigoare la data adoptării lui, contrar prevederilor art. 480 cod civil și într-o flagrantă contradicție cu Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, la care România era parte.
De altfel, în considerarea caracterului său profund abuziv, el condiționând dreptul la liberă circulație a persoanelor și posibilitatea acestora de a-și stabili liber domiciliul în afara granițelor țării, de cedarea forțată a proprietăților acestor persoane către statul comunist, a și fost abrogat imediat după evenimentele din decembrie 1989, prin Decretul nr. 9/1989.
Decretul nr.223/1974 a fost ulterior declarat neconstituțional, jurisprudența atât cea internă, cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului fiind elocventă și constantă în acest sens.
S-a mai reținut că în ciuda permanentei preocupări a defunctului - de a-și recupera imobilul, (dovadă fiind nenumăratele demersuri pe lângă autoritățile locale, inclusiv pe lângă chiriași) intervenienții și au solicitat și ulterior au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr-, contract ce nu s-a putut intabula în CF niciodată, întrucât în Cartea Funciară era notat procesul civil.
Considerând că actul de înstrăinare, a fost încheiat cu încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție Europene a drepturilor Omului, în conformitate cu care orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional, Tribunalul C - a admis recursul în modalitatea arătată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs intervenienții și criticând hotărârea pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 222 din 28.02.2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca inadmisibil recursul intervenienților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că Tribunalul C - Sap ronunțat o hotărâre irevocabilă, că potrivit art. 282 indice 1 Cod pr.civilă, nu sunt supuse apelului litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100 mii lei, iar în cauză reclamanții, prin cererea adresată instanței având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, tind la redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de Statul Român, iar valoarea contractului de vânzare cumpărare nr- este sub limita a 100 mii lei.
Considerând că recursul formulat împotriva unei hotărâri irevocabile este inadmisibil, Curtea de APEL TIMIȘOARAl -a respins.
Împotriva deciziei civile nr. 222 din 28.02.2008 au formulat contestație în anulare intervenienții și iar prin decizia civilă nr. 483 din 8 mai 2008 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr. 222 din 28.02.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA și a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 - 312 Cod pr.civilă Curtea stabilește că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin Decizia Civilă nr.1106/R din 7 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis recursul declarat de reclamanții, și, în calitate de succesori ai defunctului -, împotriva Sentinței civile nr.2484 din 18.11.2003, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.4853/2000, pe care a modificat-o în sensul că:
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților.
A constatat că imobilul înscris în CF nr.866 C, nr.top 2 casa cu nr.143, situat în C, - - (fosta str.-. ) nr.24, cu teren în suprafață de 446 mp și nr.top 3/2 în suprafață de 896 mp a trecut în proprietatea statului în mod abuziv și fără un titlu valabil.
A constatat nulitatea absolută a Încheierii nr.385/1980 de intabulare în CF a dreptului de proprietate a Statului Român asupra imobilului mai sus descris.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.31/112/22.04.1997 prin care SC SA Cav ândut acest imobil intervenienților.
A dispus rectificarea cărții funciare nr.866 C și a cărților funciare rezultate din aceasta în timpul derulării prezentului proces, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și restabilirea situației anterioare de CF.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că imobilul din litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974, act normativ contrar Constituției din 1965, prevederilor art.480 din Codul civil și Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, la care România era parte, astfel că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr.112/1995, în sensul că nu putea fi vândut chiriașilor.
Că, însuși art.91din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicare în temeiul HG nr.11/1997, stipulează că sunt nule vânzările ce poartă asupra imobilelor menționate la art.1 al.4 din norme, respectiv asupra imobilelor preluate de stat fără titlu.
Totodată, instanța de recurs a reținut că, în speță, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în frauda dreptului de proprietate al reclamanților și cu nesocotirea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Deși decizia civilă a fost pronunțată irevocabil de către Tribunalul C-S, ca instanță de recurs, împotriva acesteia au declarat recurs intervenienții și, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru rejudecarea apelului, în complet legal format din doi judecători.
Curtea de Apel urmează să soluționeze recursul declarat de către intervenienții și împotriva deciziei civile 1106 din 7.11.2007 a Tribunalului C ca urmare a admiterii contestației în anulare, prin decizia civilă nr. 483 din 8.05.2008, când s-a dispus rejudecarea recursului.
Astfel, în motivarea recursului intervenienții au susținut că Tribunalul C-S a încălcat dispozițiile cuprinse în art.304 pct.1 și 3.pr.civ. făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art.2821pr.civ. Au considerat că acțiunea reclamantului are caracterul unei acțiuni "în realizare", exercitată de reclamant cu scopul de redobândi dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, putând fi evaluabilă în bani, iar conform adeverinței nr.21929/13.11.2007 valoarea de impozitare a imobilului este de 151.833 lei, astfel că potrivit art.2821pr.civ. Tribunalul nu putea să califice calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe ca recurs ci ca apel.
Prin precizările cererii de recurs referitoare la motivul de ordine publică prevăzut de art.304 pct.1 pr.civ. recurenții intervenienți au mai învederat că prin recalificarea căii de atac din apel în recurs Tribunalul C-S a încălcat normele imperative prevăzute de art.315 pr.civ. în sensul că a făcut abstracție de indicațiile cuprinse în decizia de casare, evidențiind, totodată, că însuși intimații reclamanți, prin apărătorul lor, au solicitat, la termenul din 03.10.2007, să fie calificată, ca apel, calea de atac promovată împotriva hotărârii primei instanțe
În subsidiar s-a solicitat ca, în situația în care s-ar aprecia că acțiunea este evaluabilă în bani, calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este apelul, potrivit art.2821pr.civ. avându-se în vedere că valoarea obiectului litigiului este peste 100.000 lei.
Analizând legalitatea deciziei recurate, în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile art.181pr.civ. art.2821pr.civ. art.304 pct.1 și 3.pr.civ. și art.2 al.2 din Legea nr.146/1997 și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul declarat de intervenienți este inadmisibil, pentru următoarele considerente.
Obiectul acțiunii reclamantului l-a constituit în esență cererea formulată de acesta în scopul redobândirii imobilului înscris în CF 866 C, prin desființarea contractului de vânzare - cumpărare nr. 31 din 1997 cărui valoare a fost stabilită la suma de 549 lei adică 5.496.585 lei vechi.
Potrivit art.2821al.1 pr.civ. nu sunt supuse apelului, printre altele, litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
În acest caz devin aplicabile prevederile art. 299 alin 3 Cod procedură civilă (introduse prin art.I pct.8 din OUG 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2000) potrivit cărora judecarea recursului este de competența instanței imediat superioare, adică în speța de față, a Tribunalului - S.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821al.1 pr.civ. desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care, privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
În speță, litigiul dedus judecății are ca obiect constatarea dobândirii imobilului de către stat, fără titlu, constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr.385/1980 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.31/112/22.04.1997, precum și rectificarea cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și restabilirii situației anterioare de carte funciară.
Cu alte cuvinte, prin constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară și a contractului de vânzare-cumpărare și prin restabilirea situației anterioare de carte funciară, acțiunea reclamanților tinde la redobândirea dreptului de proprietate, respectiv la repararea pagubelor suferite conform art.3 din Legea nr.146/1997 lit.a ind.1, fiind de necontestat caracterul său patrimonial.
Art.181pr.civ. stabilește că " instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".
În același sens, art.2 al.3 din Legea nr.146/1997 prevede că valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau cerere.
Din economia textelor enunțate mai sus, rezultă că pentru stabilirea instanței competente și a căii de atac trebuie avută în vedere valoarea obiectului litigiului de la data introducerii acțiunii, iar nu o dată ulterioară acestui moment.
În speță, singurul act depus în fața primei instanțe din care rezultă valoarea obiectului litigiului este contractului de vânzare-cumpărare nr- (fila 30 dosar nr.4853/2000 al Judecătoriei Reșița), potrivit căruia această valoare este de 549 lei (5.496.585 ROL), cu mult sub limita de 100.000 lei prevăzută de art.2821pr.civ.
În legătură cu adeverința invocată, nr.2192/13.-, potrivit căreia valoarea imobilului ar fi de 151.833 lei, este de reținut că aceasta nu poate fi luată în considerare în condițiile în care a fost emisă ulterior datei pronunțării deciziei recurate.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din Încheierea din 03.10.2007, dată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, însuși reprezentantul intervenienților a susținut că trebuie calificată ca recurs calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.
Potrivit art. 304 pct.1 Cod procedură civilă se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri atunci când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; aliniatul 3 al.art. 304 Cod pr.civilă prevede că se mai poate solicita modificarea sau casarea unei hotărâri și atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
În speță hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță competentă alcătuită potrivit dispozițiilor legale și conform căii de atac (recurs) astfel că nu este susceptibilă de casare în condițiile prevăzute de art.304 pct.1 și 3.pr.civ. context în care Curtea urmează să respingă recursul intervenienților ca inadmisibil.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții să plătească intimaților, și (căsătorită ) suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenieții și împotriva deciziei civile nr. 1106 din 7.XI. 2007, pronunțată de Tribunalul C - în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 6 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 5.12.2008
Thred. NF/ 8.12.2008
Ex.2
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
