Anulare act. Decizia 1102/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ NR.1102
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ T împotriva deciziei civile pronunțate în ședința publică din 15.04.2009 de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC DOMENIULUI P SA
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților, contestatoarea solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar -, contestatoarea CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu intimata SC DOMENIULUI P SA, să dispună casarea deciziei civile pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 15.04.2009 în dosar nr- și, pe cale de consecință, să trimită cauza spre competentă soluționare Secției de contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Timiș.
În motivare, se arată că, prin decizia contestată, Curtea de Apel Timișoaraa admis excepția inadmisibilității recursului promovat cu privire la declinarea competenței în favoarea Secției Civile de către Secția Comercială, ambele aparținând Tribunalului Timiș. Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 317 alin. 2 Teza a 2-a Cod procedură civilă, ce vizează respingerea recursului fără ca acesta să fi fost judecat în fond.
Se arată că dispozițiile art. 1582alin. 3 Cod procedură civilă statuează cu claritate, în ceea de privește hotărârea de declarare a necompetenței, care se poate ataca cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cale de atac la care au apelat.
Se mai arată că, într-un stat de drept, orice acțiune în justiție trebuie judecată/soluționată, altfel judecătorii ar fi sancționați pentru denegare de dreptate, sancționată de art. 3 Cod civil, dar și de art. 4 din Legea nr. 303/2004. Dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenție primează oricărei dispoziții din legislația internă, iar acest recurs trebuia judecat.
Se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la încălcarea art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un recurs efectiv, conform căreia dreptul la recurs instituit de art. 13 este un drept subiectiv de natură procesuală, ce garantează un drept de acces în fața judecătorului ce poate dispune redresarea situației litigioasă. Or, dreptul la recurs trebuie să fie efectiv, atât în cadrul reglementărilor legale, cât și în practica de aplicare a acestora, examinarea cererii trebuind să fie independentă și riguroasă.
Decizia contestată, de declinare a competenței, a avut ca efect nu numai dezinvestirea instanței, ci și trimiterea cauzei la instanța competentă, astfel că sunt pe deplin îndreptățiți la un recurs, cu atât mai mult cu cât se află în fața ultimului grad de jurisdicție. Ei se află în faza procesuală a recursului și în situația în care două secții ale aceleiași instanțe s-au declarat necompetente în favoarea celei de a treia.
Se mai arată că, la termenul de judecată din 15.04.2009, Curtea de Apel Timișoara Secția civilă ar fi trebuit, cel puțin, să amâne pronunțarea, dat fiind faptul că pârâta a depus întâmpinare și ei au cerut termen pentru studierea ei, cerere ce a fost respinsă, astfel că au fost în imposibilitate de a-și exprima punctul de vedere cu privire la apărările pârâtei și la excepție. Astfel, au fost înfrânte dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la un proces echitabil.
Se reiterează argumentele expuse în susținerea cererii de recurs, care nu vor mai fi expuse, cu privire la competența de soluționare a pricinii, ce ar reveni instanței de contencios administrativ și nu celei civile. Potrivit Legii nr. 215/2001, actele emise de pârâta SC SA sunt acte contravenționale, pârâta fiind delegată de Consiliul Local să gestioneze sistemul de parcare a autovehiculelor din municipiul T, prestând un serviciu public.
În drept, se invocă dispozițiile art. 317 alin. 2 Cod procedură civilă.
Intimata SC DOMENIULUI P SA a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a prezentei contestații în anulare, cu cheltuieli de judecată ( filele 18-21). În motivare, se arată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317 Cod procedură civilă, motivele invocate în susținerea contestației în anulare fiind aceleași ca și cele invocate prin cererea de recurs.
În cauză, a fost atașat dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara în care s-a pronunțat hotărârea atacată în cauză, material probator din a cărui analiză instanța reține, în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4393/2.04.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T împotriva somației de plată nr. 3919/11.09.2007, emisă de pârâta SC Domeniului Public SA
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, înregistrat inițial sub nr- pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Timiș. Prin încheierea nr. 438/R/12.12.2008, instanța a scos cauza de pe rol și a trimis-o la Secția civilă a aceleiași instanțe, pentru competentă soluționare.
Cauza a fost, astfel, înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș - Secția civilă.
La termenul din 16.02.2009, reclamanta, prin reprezentant, a invocat excepția necompetenței materiale a Secției civile, iar, prin încheierea dată la acest termen, instanța a respins excepția invocată și cererea de trimitere a cauzei la Secția comercială.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei, în sensul stabilirii competenței materiale în favoarea Secției comerciale și de contencios administrativ.
La termenul din 15.04.2009, în baza art. 137 al.1 Cod procedură civilă raportat la art. 158 al. 2.proc.civ. Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.
Prin decizia civilă nr. 384/R/15.04.2009 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Camera de Comerț, Industrie și Agricultură T împotriva încheierii din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu același număr.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, prin încheierea atacată, tribunalul a respins excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă. Or, potrivit dispozițiilor art. 158 al. 2 Cod procedură civilă, dacă instanța se declară competentă, partea interesată va putea critica această dispoziție doar după darea hotărârii asupra fondului.
Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 299 al. 1 și art. 282 al. 2 Cod procedură civilă, rezultă că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Or, tribunalul nu a întrerupt cursul judecății prin încheierea pronunțată, ci, dimpotrivă, respingând excepția invocată, a stabilit termen de judecată la o dată ulterioară.
Pentru aceste considerente care fac inutilă examinarea criticilor recurentei, în baza art. 137 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 158 al. 2 Cod procedură civilă, art. 299 Cod procedură civilă, instanța a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 16.02.2009 dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Examinând hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art.317 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de citare cu pârâta, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea prevederilor de ordine publică privitoare la competență, dacă aceste motive nu au putut fi invocate și analizate pe calea recursului.
Aliniatul 2 al aceluiași articol arată că, pentru motivele mai sus arătate, poate fi primită contestația în anulare, dacă aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În speță, prin cererea de recurs, s-a invocat necompetența materială a instanței civile, arătându-se că Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Timiș era competentă să soluționeze recursul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara, aspect ce nu a fost soluționat, față de prioritatea excepției inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 16.02.2009 a Tribunalului Timiș.
Ca atare, într-adevăr ne aflăm în ipoteza prevăzută de aliniatul 2 al art. 317 Cod procedură civilă, în sensul că nu a fost analizată pe fond cererea de recurs, astfel că pot fi invocate în susținerea contestației în anulare motivele prevăzute de alin. 1 al articolului, respectiv lipsa de procedură sau necompetența instanței, însă îndeplinirea acestor cerințe de admisibilitate a căii extraordinare de atac se impune a fi verificată.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate pentru nici unul dintre cele două cazuri reglementate de art. 317.proc.civ.
Astfel, procedura de citare cu contestatoarea pentru termenul la care s-a soluționat pricina a fost legal îndeplinită, aceasta fiind reprezentată prin consilier juridic. Faptul că nu i s-a acordat termen pentru studierea întâmpinării sau pentru a formula concluzii scrise cu privire la excepția invocată din oficiu, nu poate fi apreciat ca fiind o încălcare a dreptului la apărare protejat de art. 6 din CEDO în condițiile în care întâmpinarea depusă a fost calificată ca și concluzii scrise în raport de data depunerii înscrisului la dosar, fiind depășit termenul prevăzut de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă, iar, în ceea ce privește excepția invocată, părții, care a beneficiat de asistență juridică calificată, i s- explicat temeiul de drept al inadmisibilității invocate, putând formula concluzii orale. În plus, din practicaua deciziei contestate nu rezultă că s-ar fi solicitat amânarea judecății sau a pronunțării pentru aceste considerente, conținutul practicalei făcând dovadă pentru cele consemnate în cuprinsul său până la înscrierea în fals, ceea ce nu s-a cerut în cauză.
În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze recursul, un prim aspect ce trebuie avut în vedere este cel al inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de ședință, prin care s-a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș, Secția Civilă.
În mod corect, acest aspect a fost soluționat, prin raportare la prevederile art. 158 alin. 2 Cod procedură civilă, ce prevede posibilitatea atacării pe cale separată doar a hotărârii de declinare a competenței, și nu de constatare a faptului că este competentă material să soluționeze cererea. Prin această soluție, nu se aduce atingere dreptului la un recurs efectiv, protejat de art. 13 din CEDO, în condițiile în care acest aspect va putea fi atacat odată cu soluția ce urmează a se pronunța asupra pricinii, prin intermediul căilor ordinare sau extraordinare prevăzute de legea procesual civilă.
În plus, se pune în discuție în cadrul contestației în anulare competența de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțată la 16.02.2009 de Tribunalul Timiș, Secția Civilă, și nicidecum competența de soluționare a recursului promovat împotriva sentinței judecătoriei, astfel că ne vom raporta la prevederile art. 299 alin. 2 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege, recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Or, fiind atacată o încheiere pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția Civilă, recursul declarat urmează, potrivit legii, să fie soluționat de Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, lucru ce s-a și realizat în speță, astfel că nu ne aflăm nici în prezența acestui motiv de contestație în anulare.
În ceea ce privește motivele invocate prin recursul respins, ca inadmisibil, acestea nu vor fi analizate, având în vedere că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele expres și limitativ prevăzute de lege, pentru admisibilitatea prezentei contestații în anulare, astfel că, în baza dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, va fi respinsă, ca neîntemeiată, prezenta cale extraordinară de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ T împotriva deciziei civile pronunțate în ședința publică din 15.04.2009 de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC DOMENIULUI P SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.CR/2.12.2009
Dact./4.12.2009
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
