Anulare act. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1113/R/2009

Ședința publică din 4 mai 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Silvia Nicorici

JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Ioan Daniel Chiș Carmen

-- -

GREFIER:

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții

, G, -A, -, și; recursul declarat de pârâtul; recursul declarat de pârâții și; recursul declarat de pârâții - și; recursul declarat de pârâții - și; recursul declarat de pârâții și; recursul declarat de pârâții și; recursul declarat de pârâții și ; împotriva deciziei civile nr. 307/A din 4 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată COMUNA prin PRIMAR, precum și pe pârâții intimați, -, -A, -, -, -A, având ca obiect anulare act.

Se constată că, prin registratura instanței la data de 30 aprilie 2009, reclamanta intimată, prin reprezentantul său, a depus "Concluzii scrise", Notă de cheltuieli, factura care atestă plata sumei de 11.900 lei onorariu avocațial + TVA în contul & Asociații și un extras de cont de la Banca Transilvania, iar la data de 4 mai 2009 pârâții recurenți au depus "Concluzii scrise" (2 exemplare) și un extras din Buletinul Jurisprudenței 1990 - 2003.

dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul pârâților recurenți și reprezentantul reclamantei intimate Comuna prin Primar, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 27 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1331/25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Comuna reprezentată de Primar împotriva pârâților SC SRL B M, G, a, a, și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar autentificat sub nr. 2530/2003 de notar Public, precum și a mai multor contracte de vânzare-cumpărare autentificate de Notar Public sub nr. 2688/2003, nr. 1512/2004, nr. 3955/2003, nr. 4502/2003 nr. 4756/2003, nr. 5411/2003, de Notar Public sub nr. 5183/2003 și nr. 5228/2003, respectiv de Notar Public sub nr. 2059/2004, nr. 1180/2005, nr. 2039/2004, nr. 2031/2004, nr. 2048/2004, având ca obiect mai multe terenuri, din mai multe cărți funciare, după cum urmează: CF nr. 1720 nr. top 1603/28/1, CF nr. 1694 nr. top 1603/28/2, CF nr. 1695 nr. top 1603/28/3, CF nr. 1698 nr. top 1603/28/4, CF nr. 1699 nr. top 1603/28/5, CF nr. 1696 nr. top 1603/28/6, CF nr. 1700 nr. top 1603/28/8, CF nr. 1702 nr. top 1603/28/10, CF nr. 1611 nr. top 1603/28/11, CF nr. 1703 nr. top 1603/28/12, CF nr. 1704 nr. top 1603/28/13, CF nr. 1705 nr. top 1603/28/15, CF nr. 1706 nr. top 1603/28/16, CF nr. 1707 nr. top 1603/28/17, CF nr. 1708 nr. top 1603/28/19, CF nr. 1709 nr. top 1603/28/20, CF nr. 1710 nr. top 1603/28/21, CF nr. 1715 nr. top 1603/28/23, CF nr. 1712 nr. top 1603/28/25, CF nr. 1713 nr. top 1603/28/26, CF nr. 1714 nr. top 1603/28/27, CF nr. 1697 nr. top 1603/28/28 și 1603/28/29; s-a dispus radierea din CF a înscrierilor aferente contractelor mai sus descrise, s-a dispus radierea din CF a tuturor înscrierilor cu privire la terenul cu nr. top 1603/28, concomitente și ulterioare hotărârii arbitrale nr. 5/12.12.2002, pronunțată de Tribunalul Arbitral Avocat și repunerea imobilului în starea anterioară; s-au respins cererile de chemare în garanție pentru evicțiune formulate de pârâții, și, în contradictoriu cu chemații în garanție și; s-au respins cererile reconvenționale ale pârâților; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC SRL B

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că pârâții au dobândit terenurile în litigiu prin contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a solicitat de la pârâta de rândul I, SC SRL B M, prin partajări și înstrăinări succesive, ca urmare a dezmembrării terenului cu nr. top inițial 1603/28, aflat în domeniul public al comunei, teren pe care pârâta de rândul I pretindea că l-a dobândit în baza unei tranzacții privind un schimb de terenuri încheiat cu Statul Român prin Primarul comunei, schimb prin care pârâta de rândul I ar fi cedat Statului Român 8.500 mp. cu nr. top 6344/1/2 din CF nr. 3482 și ar fi primit în schimb suprafața de 8.500 mp. aferentă nr. top 1603/28 din CF nr. 328. Această tranzacție a fost consfințită prin hotărârea arbitrală nr. 5/12.12.2002, pronunțată în dosarul nr. 4/2002 al Tribunalului Arbitral Avocat. Întrucât această hotărâre arbitrală a fost anulată prin decizia civilă nr. 3002/2004, dosar nr. 5311/2004 al Curții de APEL CLUJ, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 4434/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 8874/2004, pe motiv că terenul obiect al schimbului făcea parte din domeniul public al comunei, conform HG nr. 934/2002, anexa 31 pct. 15, se impune și constatarea nulității contractelor subsecvente de vânzare-cumpărare și partaj.

Prin decizia civilă nr. 306/A/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-au admis apelurile declarate de pârâții, și, sentința civilă nr. 1331/2007 a fost desființată în întregime, pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei, în baza art. 297 alin. 1. proc. civ. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, motivat pe faptul că pârâții apelanți nu au fost legal citați cu ocazia judecării cauzei în primă instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-/R, pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației, fiind soluționată prin sentința civilă nr. 1348/22.05.2008prin respingerea acțiunii, motivat pe faptul că reclamanta nu și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului litigios într-o carte funciară specială, așa cum pretinde art. 46 din Legea nr. 7/1996. S-a mai reținut buna-credință a cumpărătorilor, ca o excepție de la principiulod nulum est, nulum producit efectum,apreciindu-se că pârâților cumpărători nu le pot fi anulate contractele de vânzare-cumpărare, întrucât, au fost terți achizitori cu titlu oneros și de bună-credință.

Tribunalul Maramureș, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, pronunțată în dosar nr-, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința nr. 1348/22.05.2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în sensul constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și partaj încheiate de pârâți, cu consecința rectificării cărților funciare, în sensul radierii înscrierilor efectuate în baza acestor contracte, și a revenirii la situația de carte funciară anterioară înscrierii operate în CF în temeiul hotărârii arbitrale nr. 5/12.12.2002.

În considerentele acestei decizii s-a reținut faptul că apartenența incontestabilă la domeniul public a parcelei cu nr. top 1603 din CF nr. 329 reiese din cuprinsul inventarului bunurilor aparținând domeniului public al comunei, anexa 31 poziția 15, astfel încât acest teren nu putea face obiectul schimbului și nici al vânzării-cumpărării ulterioare, dat fiind dispozițiile exprese ale art. 136 alin. 4 din Constituția României, art. 963.civ. acțiunea fiind întemeiată în baza art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții, G, printr-un memoriu comun ( 2-7), ( 8-10), și ( 12-14), și ( 16-18), și ( 20-22), și ( 24-25), și ( 27-29) și și ( 31-34).

Împotriva deciziei din apel au promovat recurs și pârâții și, însă acest recurs a fost declarat cu depășirea termenului legal de recurs reglementat de art. 301. proc. civ. având în vedere că hotărârea recurată le-a fost comunicată acestor pârâți la data de 27.01.2009, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 286, 287 dosar apel, iar recursul a fost declarat prin poștă ( 19), la data de 16.02.2009, cu depășirea evidentă a termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Prin urmare, în temeiul art. 301. proc. civ. Curtea urmează să respingă ca tardiv recursul pârâților.

În ceea ce privește recursul pârâților și, Curtea constată că acesta nu a fost legal timbrat, întrucât, deși acești recurenți au fost citați în mod legal cu mențiunea timbrării recursului cu suma de 10 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbrul judiciar, conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 140-141 dosar recurs, totuși aceștia nu au înțeles să-și onoreze obligația de timbrare a recursului.

Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. 3 rap. la art. 11 din Legea nr. 146/1997 republicată și art. 35 alin. 5 din nr. 760/C/1999, recursul pârâților urmează să fie anulat ca netimbrat.

Prin recursul declarat de, G, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 307/A/04.12.2008 a Tribunalului Maramureș și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului, păstrând în tot sentința apelată și bligarea intimatei la cheltuieli de judecată în toate instanțele.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele:

Prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Maramureșa admis apelul reclamantei Comuna județul M, reprezentată prin Primar, a schimbat în tot sentința civilă nr. 1348/22 mai 2008 Judecătoriei Sighetu Marmației în sensul că a admis acțiunea reclamantei Comuna reprezentată prin Primar, a constatat nulitatea absolută a 14 contracte autentice de vânzare-cumpărare, a dispus radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară în baza acestor contracte, precum și radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară în temeiul Hotărârii arbitrale nr. 5/12.12.2002 pronunțată de Tribunalul Arbitral av..

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Maramureșa argumentat, în esență, că terenurile care fac obiectul acestor contracte de vânzare-cumpărare - și care însumează, toate, 8.500 mp. - (85 ari) - aparțin domeniului public și sunt inalienabile - ( fila 3 alin. antepenultim și penultim din decizia recurată ).

S-a invocat de către recurenți nelegalitatea hotărârii recurate, motivele de nelegalitate fiind cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 din proc. civ.

Astfel, arată recurenții, prin hotărârea recurată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din pr.civ. (art. 304 pct. 5.pr.civ.), întrucât pârâții și, în privința cărora prin însăși acțiunea introductivă, reclamanta menționează că au domiciliu necunoscut, au fost citați prin publicitate.

Toate instanțele, începând cu Judecătoria Sighetu Marmației - dosar nr- - al instanței de fond, continuând cu Tribunalul Maramureș - același dosar nr- - ca instanță de apel, din nou Judecătoria Sighetu Marmației - dosar nr- în rejudecare, și apoi Tribunalul Maramureș - același dosar nr- - ca instanță de apel după rejudecarea cauzei în fond, au dispus citarea celor doi pârâți "prin afișare la ușa instanței".

Or, dispozițiile art. 95 din pr.civ. prevăd în mod expres: "Când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, președintele instanței va dispune citarea acestuia prin publicitate".

În cazul de față, reclamanta nu a învederat instanței că ar fi făcut vreun demers să afle domiciliul acestor pârâți, deși din încheierea de autentificare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia se puteau obține datele din actele lor de identitate ( carte de identitate, domiciliu, etc.) și se puteau cere relațiile necesare de la organele de evidență a populației, dar nimeni nu a făcut nici un demers în acest sens, chestiunea fiind tratată de instanțe cu o crasă superficialitate.

Nici măcar nu s-a dispus publicarea citației în ul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit ( art. 95 alin. (2) pr.civ.), afișarea citației la ușa instanței fiind singurul mod de citare a acestor pârâți într-un proces în care se discută un drept de proprietate imobiliară al acestora, drept pe care nu au avut cum să și-l apere în instanță.

În concluzie, apreciază recurenții, este vorba de un act de procedură - citarea pârâtului - efectuat cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) pr.civ.

Acest articol prevede că actele acelea se vor declara nule "numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".

Or, în cazul de față, pârâții - cărora li se putea lesne afla domiciliul - au fost citați "prin afișare la ușa instanței" - (deși nu era prezentă o astfel de situație, pentru că reclamanta nu a învederat instanței că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a afla domiciliul pârâților) - au pierdut dreptul de proprietate asupra unui imobil cumpărat prin act autentic, fără să știe de existenta vreunui proces în legătură cu acest imobil și fără să-și poată exercita dreptul la apărare garantat de chiar Constituția României - (art. 24 ).

O astfel de vătămare nu se poate înlătura decât prin anularea actului de procedură astfel efectuat.

Așadar, instanța de recurs urmează a constata că judecata a avut loc în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, fapt care impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe (art. 312 alin. (5) din pr. civ.)

Nu mai puțin adevărat este și faptul că Tribunalul Maramureș nu a comunicat părților încheierea de ședință din 20.11.2008 "ce face parte integrantă din prezenta decizie" (a se vedea alineatul 2 din practicaua hotărârii instanței de apel).

Aceasta însemnează, practic, "necomunicarea integrală a hotărârii", act de procedură care pune în discuție termenul de declarare a recursului.

S-a mai arătat de către recurenți că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. [Art. 304 pct. 7.pr.civ.), întrucât, instanța de apel pornește de la premisa total falsă și, deci străină de natura pricinii, aceea de apartenența incontestabilă la domeniul public a parcelei cu nr. top 1603 din CF nr. 329.etc." (fila 3 alineatul 8 din decizia recurată) nereținând un fapt dovedit fără putință de tăgadă cu coala de carte funciară, și anume, acela că suprafața acestei parcele este de 4.678 de hectare și 8.652 mp. și că proprietar al acesteia este Statul Român. Instanța de apel nu bagă de seamă că, din această suprafață, de 4.678 de hectare și 8.652 mp. doar o suprafață de 502 ha a fost reconstituită în proprietatea Comunei prin Ordinul Prefectului nr. 10.106 din 30 noiembrie 1993, celelalte peste 4.100 de hectare rămânând în proprietatea Statului Român. Instanța de apel nu observă că, din cele 502 ha, doar 500 ha au fost atestate că fac parte din domeniul public al comunei prin anexa nr. 31 la HG nr. 934/2002. Instanța nu ia în seamă și nici nu se referă la faptul incontestabil că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 15 din 7 august 2003 din cele 500 de hectare care au intrat în domeniul public al comunei 341 (sau 351) ha, sunt scoase din acest domeniu. Instanța de apel nu ia în considerare comunicările Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară SMc onform cărora, din parcela cu nr. topografic 1603 din CF 329 nici un metru pătrat nu a fost intabulat niciodată ca aparținând domeniului public al comunei. Instanța de apel nu ia în considerare argumentarea cuprinsă în decizia nr. 226 din 18 ianuarie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal (atașată notelor de ședință depuse la termenul din 20.11.20098), potrivit cărora, în privința la Hotărârile de Guvern despre care se face mențiunea că "se publică ulterior", dar apar publicate într-un Oficial cu același număr cu mențiunea "bis" și cu aceeași dată ca și Hotărârea, nu se realizează publicitatea opozabilă tuturor. Instanța de apel nu ia în calcul localizarea terenului în discuție - cei 8.500 mp. -, identificați pe depusă, în privința cărora recurenții au făcut dovada că niciodată nu au făcut parte din domeniul public, prin actele ce emană de la Consiliul Județean M, beneficiarul proiectului nr. 8873/1994. Instanța de apel nu analizează buna-credință a pârâților cumpărători, afirmând că "reclamanții nu invocă nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare în baza principiului "resoluto iure dantis resolvitur ius accippientis" (fila 4 alineatul 2 din decizia recurată) în timp ce în acțiunea introductivă se menționează în mod expres că " aceste contracte devin nule și în baza principiuluiresoluto iure dantis resolvitur ius accippientis(a se vedea partea finală a acțiunii introductive).

Această enormă contrarietate de motive vădesc o enormă superficialitate în judecarea pricinii, constituind motive vădite de nelegalitate, pentru care recursul urmează a fi admis.

Astfel se impune efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea topografică și localizarea celor 8.500 mp. teren în litigiu, care fac parte din cele 4.678 ha și 8652 mp. identificarea și localizarea celor 502 ha trecute în proprietatea comunei, identificarea și localizarea celor 500 ha trecute în domeniul public al comunei, identificarea și localizarea celor 341 (351) ha scoase apoi din domeniul public al comunei și a se constata dacă vreodată terenul din litigiu a aparținut domeniului public sau nu. Pentru administrarea acestei probațiuni - și a alteia, pe care instanța o va considera de cuviință -, văzând și dispozițiile art. 305.pr.civ. se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

S-a mai invocat de către recurenți incidența art. 304 pct. 9.pr.civ. susținându-se că hotărârea este dată cu încălcarea legii și cu aplicarea greșită a legii, întrucât, toate aspectele menționate anterior în motivele de recurs se constituie în tot atâtea dovezi de încălcare a legii, atât în ceea ce privește citarea pârâtului (art. 95.pr.civ.), comunicarea hotărârii, administrarea probațiunii și rolul magistratului în stabilirea adevărului (art. 129 alin. (4) și (5) din pr.civ.) și de aplicare greșită a legii în ceea ce privește apartenența unui bun la domeniul public sau privat, publicitatea imobiliară (Legea nr. 7/1996) etc.

Instanța de apel nu a sesizat că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei în privința cererilor reconvenționale și a celor de chemare în garanție formulate de o parte din pârâți, acestea fiind respinse ca o consecință a respingerii acțiunii introductive, iar ca instanță de apel, în loc să desființeze hotărârea atacată si să trimită cauza spre rejudecare (art. 297.pr.civ.) judecă apelul lăsând nesoluționate cererile reconvenționale si cererile de chemare în garanție - contrar dispozițiilor arte 61 alin. (2) pr.civ. și respectiv arte 120 alin. (1) pr.civ.

II. Prin recursul declarat de, acesta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei in totalitate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1348 din 22 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului se arată că în fapt, reclamanta Comuna, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâți pentru anularea actului autentificat denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, și radierea înscrieri lor efectuate în CF în baza acestui act, acțiune care s-a respins de către Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1348 din 22 mai 2008.

Reclamanta Comuna, prin primar, a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței, in sensul admiterii acțiunii în totalitate cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1348/22.05.2008, în sensul că, a constatat nulitatea absolută a actului civil denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, autentificat de notarul public apoi, a dispus radierea înscrierilor făcute în CF în baza acestui contract obligându-i pe pârâți să plătească cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere faptul ca terenul, care face obiectul Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12.12.2002 și mai apoi al contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, face parte din domeniul public, deși acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În acest sens se impune a se examina CF nr. 329 - loc. (ulterior devenita loc. ) pentru a se constata că, încă de la 1884, terenul identificat prin nr. top. 731 de sub A + III, in suprafața de 8206 jugăre si 814 stânjeni se afla in domeniul localității (ulterior devenita B M), si aparținea Trezoreriei Regale.

În anul 1921, o parte din acest teren, în suprafața de 8138 jugăre și 1474 stânjeni, identificată în nr. top. 1603, intrat în proprietatea Român, cu titlu de drept rectificare.

În anul 1980, este înscrisă prima dezmembrare în favoarea Statului Român, în suprafață de 2 jugăre și 1192 stânjeni și se transcrie în CF nou nr. 1658, cu titlu de drept rectificare, iar partea rămasă în suprafața de 8132 jugăre si 282 stânjeni se reînscrie în CF 329 nr. top. 1603/2, în favoarea proprietarului vechi.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai asupra a 502 ha teren din locul numit I si II (nu se precizează dacă într-un singur lot sau mai multe), fără precizarea CF - ului, așa cum rezulta din Hotărârea Comisiei județene M de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a. Prefectului nr. 10106/ 30 septembrie 1993, deci pe cale de consecință, restul suprafeței de teren s-a reînscris în CF în favoarea vechiului proprietar.

În CF 329 nu este făcută nici o înscriere privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra a 502 ha.

Cu toate acestea, reclamanta prin HCL nr.19 / 24 septembrie 1999 trece în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public suprafața de 500 ha, teren identificat geografic în I și II înscris în CF 329 nr. top. 1603. Deci 2 ha de teren, rămân în afara domeniului public.

În perioada septembrie 1993 - septembrie 2002, reclamanta a înstrăinat foarte multe suprafețe de teren așa cum rezultă din mențiunile înscrise în CF 329, astfel că la data publicării hotărârii de intrare în domeniul public, în Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002 suprafața reală aflată în proprietatea reclamantei, nu mai corespunde cu cea publicată.

De asemenea, se impune a se constata ca se pot identifica topografic terenurile înstrăinate de reclamanta, dar nu se pot identifica cele rămase în proprietatea ei, deoarece nici o suprafață intrata în proprietatea acesteia nu a fost identificată topografic.

Cu toate acestea, prin HCL nr. 15/17 august 2003, reclamanta hotărăște scoaterea din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, a unor suprafețe mult mai mari decât cele care au fost primite în proprietate și respectiv introduse în domeniul public vreodată.

Aceasta hotărâre nu a fost publicată în Of. niciodată.

Rec1amanta recunoaște că nu a făcut nici un demers, nici o cerere la CF pentru înscrierea terenului de 8500 mp. în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, iar terenul de 8500 mp. nu s-a dezmembrat din nr. top. 1603, ci din nr. top. 1603 /27 care are o suprafață de 4678 ha 8652 mp. înscris în CF 329 - proprietatea Român, într-o atare situație, cei 8500 mp. provin din cele 2 ha de teren, care nu au fost introduse în domeniul public niciodată de reclamantă.

Pe de alta parte, pârâții sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, cumpărând terenul de 253 mp. de la și, iar în CF nu era făcută nici o mențiune cu privire la vreun litigiu legat de dreptul de proprietate asupra terenului, nu au fost chemați în judecată de nimeni în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren si nici nu au avut cunoștință despre vreun dosar care să fi fost pe rolul instanțelor de judecată și care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Nici hotărârea de anulare a hotărârii arbitrale, nu a fost definitivă la data încheierii de către pârâți a actului autentificat.

Nu exista nici o fișă ori carte funciară specială care să dovedească că acest teren face parte din domeniul public al reclamantei.

Autoritățile administrației locale si județene, au eliberat Certificate de urbanism, fără să facă nici o notificare în legătură cu vreun litigiu ori cu privire la apartenența terenului la domeniul public al reclamantei.

În aceste împrejurări, pârâții recurenți nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorilor si.

Reclamanta, arată recurenții, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.

În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru ca apelul a fost greșit admis.

III. Prin recursul formulat de și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei in totalitate si menținerea ca temeinică si legală a sentinței civile nr. 1348 din 22 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației. Cu cheltuieli de judecata.

În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, reclamanta Comuna, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâți pentru anularea actului autentificat denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, și radierea înscrieri lor efectuate în CF în baza acestui act, acțiune care s-a respins de către Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1348 din 22 mai 2008.

Reclamanta Comuna, prin primar, a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței, in sensul admiterii acțiunii în totalitate cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1348/22.05.2008, în sensul că, a constatat nulitatea absolută a actului civil denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, autentificat de notarul public apoi, a dispus radierea înscrierilor făcute în CF în baza acestui contract obligându-i pe pârâți să plătească cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere faptul ca terenul, care face obiectul Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12.12.2002 și mai apoi al contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, face parte din domeniul public, deși acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În acest sens se impune a se examina CF nr. 329 - loc. (ulterior devenita loc. ) pentru a se constata că, încă de la 1884, terenul identificat prin nr. top. 731 de sub A + III, in suprafața de 8206 jugăre si 814 stânjeni se afla in domeniul localității (ulterior devenita B M), si aparținea Trezoreriei Regale.

În anul 1921, o parte din acest teren, în suprafața de 8138 jugăre și 1474 stânjeni, identificată în nr. top. 1603, intrat în proprietatea Român, cu titlu de drept rectificare.

În anul 1980, este înscrisă prima dezmembrare în favoarea Statului Român, în suprafață de 2 jugăre și 1192 stânjeni și se transcrie în CF nou nr. 1658, cu titlu de drept rectificare, iar partea rămasă în suprafața de 8132 jugăre si 282 stânjeni se reînscrie în CF 329 nr. top. 1603/2, în favoarea proprietarului vechi.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai asupra a 502 ha teren din locul numit I si II (nu se precizează dacă într-un singur lot sau mai multe), fără precizarea CF - ului, așa cum rezulta din Hotărârea Comisiei județene M de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a. Prefectului nr. 10106/ 30 septembrie 1993, deci pe cale de consecință, restul suprafeței de teren s-a reînscris în CF în favoarea vechiului proprietar.

În CF 329 nu este făcută nici o înscriere privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra a 502 ha.

Cu toate acestea, reclamanta prin HCL nr.19 / 24 septembrie 1999 trece în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public suprafața de 500 ha, teren identificat geografic în I și II înscris în CF 329 nr. top. 1603. Deci 2 ha de teren, rămân în afara domeniului public.

În perioada septembrie 1993 - septembrie 2002, reclamanta a înstrăinat foarte multe suprafețe de teren așa cum rezultă din mențiunile înscrise în CF 329, astfel că la data publicării hotărârii de intrare în domeniul public, în Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002 suprafața reală aflată în proprietatea reclamantei, nu mai corespunde cu cea publicată.

De asemenea, se impune a se constata ca se pot identifica topografic terenurile înstrăinate de reclamanta, dar nu se pot identifica cele rămase în proprietatea ei, deoarece nici o suprafață intrata în proprietatea acesteia nu a fost identificată topografic.

Cu toate acestea, prin HCL nr. 15/17 august 2003, reclamanta hotărăște scoaterea din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, a unor suprafețe mult mai mari decât cele care au fost primite în proprietate și respectiv introduse în domeniul public vreodată.

Aceasta hotărâre nu a fost publicată în Of. niciodată.

Rec1amanta recunoaște că nu a făcut nici un demers, nici o cerere la CF pentru înscrierea terenului de 8500 mp. în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, iar terenul de 8500 mp. nu s-a dezmembrat din nr. top. 1603, ci din nr. top. 1603 /27 care are o suprafață de 4678 ha 8652 mp. înscris în CF 329 - proprietatea Român, într-o atare situație, cei 8500 mp. provin din cele 2 ha de teren, care nu au fost introduse în domeniul public niciodată de reclamantă.

Pe de alta parte, pârâții sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, cumpărând terenul de 253 mp. de la și, iar în CF nu era făcută nici o mențiune cu privire la vreun litigiu legat de dreptul de proprietate asupra terenului, nu au fost chemați în judecată de nimeni în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren si nici nu au avut cunoștință despre vreun dosar care să fi fost pe rolul instanțelor de judecată și care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Nici hotărârea de anulare a hotărârii arbitrale, nu a fost definitivă la data încheierii de către pârâți a actului autentificat.

Nu exista nici o fișă ori carte funciară specială care să dovedească că acest teren face parte din domeniul public al reclamantei.

Autoritățile administrației locale si județene, au eliberat Certificate de urbanism, fără să facă nici o notificare în legătură cu vreun litigiu ori cu privire la apartenența terenului la domeniul public al reclamantei.

În aceste împrejurări, pârâții recurenți nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorilor si.

Reclamanta, arată recurenții, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.

În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru ca apelul a fost greșit admis.

IV. Prin recursul declarat de și se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii sentinței primei instanțe ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s- arătat că, în fapt, reclamanta Comuna, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâți pentru anularea actului autentificat denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, și radierea înscrieri lor efectuate în CF în baza acestui act, acțiune care s-a respins de către Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1348 din 22 mai 2008.

Reclamanta Comuna, prin primar, a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței, in sensul admiterii acțiunii în totalitate cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1348/22.05.2008, în sensul că, a constatat nulitatea absolută a actului civil denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, autentificat de notarul public apoi, a dispus radierea înscrierilor făcute în CF în baza acestui contract obligându-i pe pârâți să plătească cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere faptul ca terenul, care face obiectul Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12.12.2002 și mai apoi al contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, face parte din domeniul public, deși acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În acest sens se impune a se examina CF nr. 329 - loc. (ulterior devenita loc. ) pentru a se constata că, încă de la 1884, terenul identificat prin nr. top. 731 de sub A + III, in suprafața de 8206 jugăre si 814 stânjeni se afla in domeniul localității (ulterior devenita B M), si aparținea Trezoreriei Regale.

În anul 1921, o parte din acest teren, în suprafața de 8138 jugăre și 1474 stânjeni, identificată în nr. top. 1603, intrat în proprietatea Român, cu titlu de drept rectificare.

În anul 1980, este înscrisă prima dezmembrare în favoarea Statului Român, în suprafață de 2 jugăre și 1192 stânjeni și se transcrie în CF nou nr. 1658, cu titlu de drept rectificare, iar partea rămasă în suprafața de 8132 jugăre si 282 stânjeni se reînscrie în CF 329 nr. top. 1603/2, în favoarea proprietarului vechi.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai asupra a 502 ha teren din locul numit I si II (nu se precizează dacă într-un singur lot sau mai multe), fără precizarea CF - ului, așa cum rezulta din Hotărârea Comisiei județene M de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a. Prefectului nr. 10106/ 30 septembrie 1993, deci pe cale de consecință, restul suprafeței de teren s-a reînscris în CF în favoarea vechiului proprietar.

În CF 329 nu este făcută nici o înscriere privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra a 502 ha.

Cu toate acestea, reclamanta prin HCL nr.19 / 24 septembrie 1999 trece în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public suprafața de 500 ha, teren identificat geografic în I și II înscris în CF 329 nr. top. 1603. Deci 2 ha de teren, rămân în afara domeniului public.

În perioada septembrie 1993 - septembrie 2002, reclamanta a înstrăinat foarte multe suprafețe de teren așa cum rezultă din mențiunile înscrise în CF 329, astfel că la data publicării hotărârii de intrare în domeniul public, în Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002 suprafața reală aflată în proprietatea reclamantei, nu mai corespunde cu cea publicată.

De asemenea, se impune a se constata ca se pot identifica topografic terenurile înstrăinate de reclamanta, dar nu se pot identifica cele rămase în proprietatea ei, deoarece nici o suprafață intrata în proprietatea acesteia nu a fost identificată topografic.

Cu toate acestea, prin HCL nr. 15/17 august 2003, reclamanta hotărăște scoaterea din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, a unor suprafețe mult mai mari decât cele care au fost primite în proprietate și respectiv introduse în domeniul public vreodată.

Aceasta hotărâre nu a fost publicată în Of. niciodată.

Rec1amanta recunoaște că nu a făcut nici un demers, nici o cerere la CF pentru înscrierea terenului de 8500 mp. în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, iar terenul de 8500 mp. nu s-a dezmembrat din nr. top. 1603, ci din nr. top. 1603 /27 care are o suprafață de 4678 ha 8652 mp. înscris în CF 329 - proprietatea Român, într-o atare situație, cei 8500 mp. provin din cele 2 ha de teren, care nu au fost introduse în domeniul public niciodată de reclamantă.

Pe de alta parte, pârâții sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, cumpărând terenul de 253 mp. de la și, iar în CF nu era făcută nici o mențiune cu privire la vreun litigiu legat de dreptul de proprietate asupra terenului, nu au fost chemați în judecată de nimeni în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren si nici nu au avut cunoștință despre vreun dosar care să fi fost pe rolul instanțelor de judecată și care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Nici hotărârea de anulare a hotărârii arbitrale, nu a fost definitivă la data încheierii de către pârâți a actului autentificat.

Nu exista nici o fișă ori carte funciară specială care să dovedească că acest teren face parte din domeniul public al reclamantei.

Autoritățile administrației locale si județene, au eliberat Certificate de urbanism, fără să facă nici o notificare în legătură cu vreun litigiu ori cu privire la apartenența terenului la domeniul public al reclamantei.

În aceste împrejurări, pârâții recurenți nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorilor si.

Reclamanta, arată recurenții, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.

În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru ca apelul a fost greșit admis.

Prin propriul recurs, recurenții si, au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii hotărârii primei instanțe. Cu cheltuieli de judecata.

În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, reclamanta Comuna, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâți pentru anularea actului autentificat denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, și radierea înscrieri lor efectuate în CF în baza acestui act, acțiune care s-a respins de către Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1348 din 22 mai 2008.

Reclamanta Comuna, prin primar, a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței, in sensul admiterii acțiunii în totalitate cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1348/22.05.2008, în sensul că, a constatat nulitatea absolută a actului civil denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, autentificat de notarul public apoi, a dispus radierea înscrierilor făcute în CF în baza acestui contract obligându-i pe pârâți să plătească cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere faptul ca terenul, care face obiectul Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12.12.2002 și mai apoi al contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, face parte din domeniul public, deși acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În acest sens se impune a se examina CF nr. 329 - loc. (ulterior devenita loc. ) pentru a se constata că, încă de la 1884, terenul identificat prin nr. top. 731 de sub A + III, in suprafața de 8206 jugăre si 814 stânjeni se afla in domeniul localității (ulterior devenita B M), si aparținea Trezoreriei Regale.

În anul 1921, o parte din acest teren, în suprafața de 8138 jugăre și 1474 stânjeni, identificată în nr. top. 1603, intrat în proprietatea Român, cu titlu de drept rectificare.

În anul 1980, este înscrisă prima dezmembrare în favoarea Statului Român, în suprafață de 2 jugăre și 1192 stânjeni și se transcrie în CF nou nr. 1658, cu titlu de drept rectificare, iar partea rămasă în suprafața de 8132 jugăre si 282 stânjeni se reînscrie în CF 329 nr. top. 1603/2, în favoarea proprietarului vechi.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai asupra a 502 ha teren din locul numit I si II (nu se precizează dacă într-un singur lot sau mai multe), fără precizarea CF - ului, așa cum rezulta din Hotărârea Comisiei județene M de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a. Prefectului nr. 10106/ 30 septembrie 1993, deci pe cale de consecință, restul suprafeței de teren s-a reînscris în CF în favoarea vechiului proprietar.

În CF 329 nu este făcută nici o înscriere privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra a 502 ha.

Cu toate acestea, reclamanta prin HCL nr.19 / 24 septembrie 1999 trece în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public suprafața de 500 ha, teren identificat geografic în I și II înscris în CF 329 nr. top. 1603. Deci 2 ha de teren, rămân în afara domeniului public.

În perioada septembrie 1993 - septembrie 2002, reclamanta a înstrăinat foarte multe suprafețe de teren așa cum rezultă din mențiunile înscrise în CF 329, astfel că la data publicării hotărârii de intrare în domeniul public, în Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002 suprafața reală aflată în proprietatea reclamantei, nu mai corespunde cu cea publicată.

De asemenea, se impune a se constata ca se pot identifica topografic terenurile înstrăinate de reclamanta, dar nu se pot identifica cele rămase în proprietatea ei, deoarece nici o suprafață intrata în proprietatea acesteia nu a fost identificată topografic.

Cu toate acestea, prin HCL nr. 15/17 august 2003, reclamanta hotărăște scoaterea din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, a unor suprafețe mult mai mari decât cele care au fost primite în proprietate și respectiv introduse în domeniul public vreodată.

Aceasta hotărâre nu a fost publicată în Of. niciodată.

Rec1amanta recunoaște că nu a făcut nici un demers, nici o cerere la CF pentru înscrierea terenului de 8500 mp. în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, iar terenul de 8500 mp. nu s-a dezmembrat din nr. top. 1603, ci din nr. top. 1603 /27 care are o suprafață de 4678 ha 8652 mp. înscris în CF 329 - proprietatea Român, într-o atare situație, cei 8500 mp. provin din cele 2 ha de teren, care nu au fost introduse în domeniul public niciodată de reclamantă.

Pe de alta parte, pârâții sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, cumpărând terenul de 253 mp. de la și, iar în CF nu era făcută nici o mențiune cu privire la vreun litigiu legat de dreptul de proprietate asupra terenului, nu au fost chemați în judecată de nimeni în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren si nici nu au avut cunoștință despre vreun dosar care să fi fost pe rolul instanțelor de judecată și care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Nici hotărârea de anulare a hotărârii arbitrale, nu a fost definitivă la data încheierii de către pârâți a actului autentificat.

Nu exista nici o fișă ori carte funciară specială care să dovedească că acest teren face parte din domeniul public al reclamantei.

Autoritățile administrației locale si județene, au eliberat Certificate de urbanism, fără să facă nici o notificare în legătură cu vreun litigiu ori cu privire la apartenența terenului la domeniul public al reclamantei.

În aceste împrejurări, pârâții recurenți nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorilor si.

Reclamanta, arată recurenții, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.

În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru ca apelul a fost greșit admis.

VI. Prin recursul declarat de și, s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de prima instanță. Cu cheltuieli de judecată.

În motivele de recurs s-a arătat că, în fapt, reclamanta Comuna, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâți pentru anularea actului autentificat denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, și radierea înscrieri lor efectuate în CF în baza acestui act, acțiune care s-a respins de către Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1348 din 22 mai 2008.

Reclamanta Comuna, prin primar, a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței, in sensul admiterii acțiunii în totalitate cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1348/22.05.2008, în sensul că, a constatat nulitatea absolută a actului civil denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, autentificat de notarul public apoi, a dispus radierea înscrierilor făcute în CF în baza acestui contract obligându-i pe pârâți să plătească cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere faptul ca terenul, care face obiectul Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12.12.2002 și mai apoi al contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, face parte din domeniul public, deși acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În acest sens se impune a se examina CF nr. 329 - loc. (ulterior devenita loc. ) pentru a se constata că, încă de la 1884, terenul identificat prin nr. top. 731 de sub A + III, in suprafața de 8206 jugăre si 814 stânjeni se afla in domeniul localității (ulterior devenita B M), si aparținea Trezoreriei Regale.

În anul 1921, o parte din acest teren, în suprafața de 8138 jugăre și 1474 stânjeni, identificată în nr. top. 1603, intrat în proprietatea Român, cu titlu de drept rectificare.

În anul 1980, este înscrisă prima dezmembrare în favoarea Statului Român, în suprafață de 2 jugăre și 1192 stânjeni și se transcrie în CF nou nr. 1658, cu titlu de drept rectificare, iar partea rămasă în suprafața de 8132 jugăre si 282 stânjeni se reînscrie în CF 329 nr. top. 1603/2, în favoarea proprietarului vechi.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai asupra a 502 ha teren din locul numit I si II (nu se precizează dacă într-un singur lot sau mai multe), fără precizarea CF - ului, așa cum rezulta din Hotărârea Comisiei județene M de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a. Prefectului nr. 10106/ 30 septembrie 1993, deci pe cale de consecință, restul suprafeței de teren s-a reînscris în CF în favoarea vechiului proprietar.

În CF 329 nu este făcută nici o înscriere privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra a 502 ha.

Cu toate acestea, reclamanta prin HCL nr.19 / 24 septembrie 1999 trece în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public suprafața de 500 ha, teren identificat geografic în I și II înscris în CF 329 nr. top. 1603. Deci 2 ha de teren, rămân în afara domeniului public.

În perioada septembrie 1993 - septembrie 2002, reclamanta a înstrăinat foarte multe suprafețe de teren așa cum rezultă din mențiunile înscrise în CF 329, astfel că la data publicării hotărârii de intrare în domeniul public, în Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002 suprafața reală aflată în proprietatea reclamantei, nu mai corespunde cu cea publicată.

De asemenea, se impune a se constata ca se pot identifica topografic terenurile înstrăinate de reclamanta, dar nu se pot identifica cele rămase în proprietatea ei, deoarece nici o suprafață intrata în proprietatea acesteia nu a fost identificată topografic.

Cu toate acestea, prin HCL nr. 15/17 august 2003, reclamanta hotărăște scoaterea din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, a unor suprafețe mult mai mari decât cele care au fost primite în proprietate și respectiv introduse în domeniul public vreodată.

Aceasta hotărâre nu a fost publicată în Of. niciodată.

Rec1amanta recunoaște că nu a făcut nici un demers, nici o cerere la CF pentru înscrierea terenului de 8500 mp. în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, iar terenul de 8500 mp. nu s-a dezmembrat din nr. top. 1603, ci din nr. top. 1603 /27 care are o suprafață de 4678 ha 8652 mp. înscris în CF 329 - proprietatea Român, într-o atare situație, cei 8500 mp. provin din cele 2 ha de teren, care nu au fost introduse în domeniul public niciodată de reclamantă.

Pe de alta parte, pârâții sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, cumpărând terenul de 253 mp. de la și, iar în CF nu era făcută nici o mențiune cu privire la vreun litigiu legat de dreptul de proprietate asupra terenului, nu au fost chemați în judecată de nimeni în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren si nici nu au avut cunoștință despre vreun dosar care să fi fost pe rolul instanțelor de judecată și care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Nici hotărârea de anulare a hotărârii arbitrale, nu a fost definitivă la data încheierii de către pârâți a actului autentificat.

Nu exista nici o fișă ori carte funciară specială care să dovedească că acest teren face parte din domeniul public al reclamantei.

Autoritățile administrației locale si județene, au eliberat Certificate de urbanism, fără să facă nici o notificare în legătură cu vreun litigiu ori cu privire la apartenența terenului la domeniul public al reclamantei.

În aceste împrejurări, pârâții recurenți nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorilor si.

Reclamanta, arată recurenții, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.

În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru ca apelul a fost greșit admis.

VII. Prin recursul declarat de și, aceștia solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul menținerii sentinței primei instanțe. Cu cheltuieli de judecata.

În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, reclamanta Comuna, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâți pentru anularea actului autentificat denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, și radierea înscrieri lor efectuate în CF în baza acestui act, acțiune care s-a respins de către Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1348 din 22 mai 2008.

Reclamanta Comuna, prin primar, a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței, in sensul admiterii acțiunii în totalitate cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1348/22.05.2008, în sensul că, a constatat nulitatea absolută a actului civil denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, autentificat de notarul public apoi, a dispus radierea înscrierilor făcute în CF în baza acestui contract obligându-i pe pârâți să plătească cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere faptul ca terenul, care face obiectul Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12.12.2002 și mai apoi al contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, face parte din domeniul public, deși acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În acest sens se impune a se examina CF nr. 329 - loc. (ulterior devenita loc. ) pentru a se constata că, încă de la 1884, terenul identificat prin nr. top. 731 de sub A + III, in suprafața de 8206 jugăre si 814 stânjeni se afla in domeniul localității (ulterior devenita B M), si aparținea Trezoreriei Regale.

În anul 1921, o parte din acest teren, în suprafața de 8138 jugăre și 1474 stânjeni, identificată în nr. top. 1603, intrat în proprietatea Român, cu titlu de drept rectificare.

În anul 1980, este înscrisă prima dezmembrare în favoarea Statului Român, în suprafață de 2 jugăre și 1192 stânjeni și se transcrie în CF nou nr. 1658, cu titlu de drept rectificare, iar partea rămasă în suprafața de 8132 jugăre si 282 stânjeni se reînscrie în CF 329 nr. top. 1603/2, în favoarea proprietarului vechi.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai asupra a 502 ha teren din locul numit I si II (nu se precizează dacă într-un singur lot sau mai multe), fără precizarea CF - ului, așa cum rezulta din Hotărârea Comisiei județene M de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a. Prefectului nr. 10106/ 30 septembrie 1993, deci pe cale de consecință, restul suprafeței de teren s-a reînscris în CF în favoarea vechiului proprietar.

În CF 329 nu este făcută nici o înscriere privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra a 502 ha.

Cu toate acestea, reclamanta prin HCL nr.19 / 24 septembrie 1999 trece în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public suprafața de 500 ha, teren identificat geografic în I și II înscris în CF 329 nr. top. 1603. Deci 2 ha de teren, rămân în afara domeniului public.

În perioada septembrie 1993 - septembrie 2002, reclamanta a înstrăinat foarte multe suprafețe de teren așa cum rezultă din mențiunile înscrise în CF 329, astfel că la data publicării hotărârii de intrare în domeniul public, în Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002 suprafața reală aflată în proprietatea reclamantei, nu mai corespunde cu cea publicată.

De asemenea, se impune a se constata ca se pot identifica topografic terenurile înstrăinate de reclamanta, dar nu se pot identifica cele rămase în proprietatea ei, deoarece nici o suprafață intrata în proprietatea acesteia nu a fost identificată topografic.

Cu toate acestea, prin HCL nr. 15/17 august 2003, reclamanta hotărăște scoaterea din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, a unor suprafețe mult mai mari decât cele care au fost primite în proprietate și respectiv introduse în domeniul public vreodată.

Aceasta hotărâre nu a fost publicată în Of. niciodată.

Rec1amanta recunoaște că nu a făcut nici un demers, nici o cerere la CF pentru înscrierea terenului de 8500 mp. în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, iar terenul de 8500 mp. nu s-a dezmembrat din nr. top. 1603, ci din nr. top. 1603 /27 care are o suprafață de 4678 ha 8652 mp. înscris în CF 329 - proprietatea Român, într-o atare situație, cei 8500 mp. provin din cele 2 ha de teren, care nu au fost introduse în domeniul public niciodată de reclamantă.

Pe de alta parte, pârâții sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, cumpărând terenul de 253 mp. de la și, iar în CF nu era făcută nici o mențiune cu privire la vreun litigiu legat de dreptul de proprietate asupra terenului, nu au fost chemați în judecată de nimeni în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren si nici nu au avut cunoștință despre vreun dosar care să fi fost pe rolul instanțelor de judecată și care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Nici hotărârea de anulare a hotărârii arbitrale, nu a fost definitivă la data încheierii de către pârâți a actului autentificat.

Nu exista nici o fișă ori carte funciară specială care să dovedească că acest teren face parte din domeniul public al reclamantei.

Autoritățile administrației locale si județene, au eliberat Certificate de urbanism, fără să facă nici o notificare în legătură cu vreun litigiu ori cu privire la apartenența terenului la domeniul public al reclamantei.

În aceste împrejurări, pârâții recurenți nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorilor si.

Reclamanta, arată recurenții, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.

În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru ca apelul a fost greșit admis.

VIII. Prin recursul formulat de și, se solicită admiterea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, reclamanta Comuna, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâți pentru anularea actului autentificat denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, și radierea înscrieri lor efectuate în CF în baza acestui act, acțiune care s-a respins de către Judecătoria Sighetu Marmației, prin sentința civilă nr. 1348 din 22 mai 2008.

Reclamanta Comuna, prin primar, a declarat apel, solicitând schimbarea sentinței, in sensul admiterii acțiunii în totalitate cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 307/A/04.12.2008, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, a schimbat în parte sentința civilă nr. 1348/22.05.2008, în sensul că, a constatat nulitatea absolută a actului civil denumit Contract de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, autentificat de notarul public apoi, a dispus radierea înscrierilor făcute în CF în baza acestui contract obligându-i pe pârâți să plătească cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a avut în vedere faptul ca terenul, care face obiectul Hotărârii arbitrale nr. 5 din 12.12.2002 și mai apoi al contractului de vânzare-cumpărare și partaj voluntar, face parte din domeniul public, deși acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În acest sens se impune a se examina CF nr. 329 - loc. (ulterior devenita loc. ) pentru a se constata că, încă de la 1884, terenul identificat prin nr. top. 731 de sub A + III, in suprafața de 8206 jugăre si 814 stânjeni se afla in domeniul localității (ulterior devenita B M), si aparținea Trezoreriei Regale.

În anul 1921, o parte din acest teren, în suprafața de 8138 jugăre și 1474 stânjeni, identificată în nr. top. 1603, intrat în proprietatea Român, cu titlu de drept rectificare.

În anul 1980, este înscrisă prima dezmembrare în favoarea Statului Român, în suprafață de 2 jugăre și 1192 stânjeni și se transcrie în CF nou nr. 1658, cu titlu de drept rectificare, iar partea rămasă în suprafața de 8132 jugăre si 282 stânjeni se reînscrie în CF 329 nr. top. 1603/2, în favoarea proprietarului vechi.

Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai asupra a 502 ha teren din locul numit I si II (nu se precizează dacă într-un singur lot sau mai multe), fără precizarea CF - ului, așa cum rezulta din Hotărârea Comisiei județene M de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor si a. Prefectului nr. 10106/ 30 septembrie 1993, deci pe cale de consecință, restul suprafeței de teren s-a reînscris în CF în favoarea vechiului proprietar.

În CF 329 nu este făcută nici o înscriere privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra a 502 ha.

Cu toate acestea, reclamanta prin HCL nr.19 / 24 septembrie 1999 trece în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public suprafața de 500 ha, teren identificat geografic în I și II înscris în CF 329 nr. top. 1603. Deci 2 ha de teren, rămân în afara domeniului public.

În perioada septembrie 1993 - septembrie 2002, reclamanta a înstrăinat foarte multe suprafețe de teren așa cum rezultă din mențiunile înscrise în CF 329, astfel că la data publicării hotărârii de intrare în domeniul public, în Of. nr. 665 bis din 9 septembrie 2002 suprafața reală aflată în proprietatea reclamantei, nu mai corespunde cu cea publicată.

De asemenea, se impune a se constata ca se pot identifica topografic terenurile înstrăinate de reclamanta, dar nu se pot identifica cele rămase în proprietatea ei, deoarece nici o suprafață intrata în proprietatea acesteia nu a fost identificată topografic.

Cu toate acestea, prin HCL nr. 15/17 august 2003, reclamanta hotărăște scoaterea din inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public, a unor suprafețe mult mai mari decât cele care au fost primite în proprietate și respectiv introduse în domeniul public vreodată.

Aceasta hotărâre nu a fost publicată în Of. niciodată.

Rec1amanta recunoaște că nu a făcut nici un demers, nici o cerere la CF pentru înscrierea terenului de 8500 mp. în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public, iar terenul de 8500 mp. nu s-a dezmembrat din nr. top. 1603, ci din nr. top. 1603 /27 care are o suprafață de 4678 ha 8652 mp. înscris în CF 329 - proprietatea Român, într-o atare situație, cei 8500 mp. provin din cele 2 ha de teren, care nu au fost introduse în domeniul public niciodată de reclamantă.

Pe de alta parte, pârâții sunt subdobânditori de bună-credință cu titlu oneros a unui imobil, cumpărând terenul de 253 mp. de la și, iar în CF nu era făcută nici o mențiune cu privire la vreun litigiu legat de dreptul de proprietate asupra terenului, nu au fost chemați în judecată de nimeni în legătură cu dreptul de proprietate asupra acestui teren si nici nu au avut cunoștință despre vreun dosar care să fi fost pe rolul instanțelor de judecată și care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra acestui teren.

Nici hotărârea de anulare a hotărârii arbitrale, nu a fost definitivă la data încheierii de către pârâți a actului autentificat.

Nu exista nici o fișă ori carte funciară specială care să dovedească că acest teren face parte din domeniul public al reclamantei.

Autoritățile administrației locale si județene, au eliberat Certificate de urbanism, fără să facă nici o notificare în legătură cu vreun litigiu ori cu privire la apartenența terenului la domeniul public al reclamantei.

În aceste împrejurări, pârâții recurenți nu au avut nici o posibilitate de a cunoaște nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorilor si.

Reclamanta, arată recurenții, nu a respectat dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară.

În consecință, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru ca apelul a fost greșit admis.

În privința celorlalte recursuri, atât cel declarat în colectiv de către pârâții, G, cât și cele declarate în mod separat de către pârâții, și,Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În ceea ce privește toate acele motive de recurs prin care s-a reprodus istoricul cauzei, soluțiile pronunțate de primele instanțe, precum și considerentele avute în vedere la pronunțarea acestor soluții, descrierea stării de fapt, prin care s-au făcut considerații referitoare la buna-credință a pârâților cumpărători și prin care s-au invocat diferite probe existente la dosarul cauzei, Curtea constată că acestea vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, intrând astfel sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât se circumscriu punctelor 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării acestor dispoziții legale, instanța de recurs nu mai are posibilitatea să cenzureze hotărârea recurată sub aspectul netemeiniciei sale, ci doar din punct de vedere al nelegalității acestuia.

Pe cale de consecință, toate acele motive de recurs, care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, intrând sub incidența inadmisibilității, ca urmare a abrogării punctelor 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. nu mai pot fi verificate și analizate de către instanța de recurs, atributul exclusiv al acesteia fiind acela de a verifica legalitatea hotărârii supuse recursului.

În ceea ce privește motivul de recurs, din recursul colectiv, referitor la nelegala citare în cauză a pârâților și, întemeiat din punct de vedere juridic pe prevederile art. 304 pct. 5. proc. civ. rap. la art. 105 alin. 2 proc. civ. Curtea urmează să-l respingă, având în vedere că în cauză pârâții nu au formulat recurs, iar singurii care aveau interes, prin prisma art. 105 alin. 2. proc. civ. să invoce nelegala citare a pârâților, erau chiar pârâții.

Potrivit art. 304 pct. 5. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2. proc. civ.

Art. 105 alin. 2. proc. civ. prevede că "actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".

Prin prisma art. 105 alin. 2. proc. civ. doar partea cu privire la care procedura de citare a fost viciată are interesul să invoce nelegala sa citare și deci, existența unei vătămări ce i-a fost provocată prin vicierea procedurii de citare, vătămare decurgând prin aceea că partea nu a fost încunoștințată la timp despre proces, pentru a-și putea face apărarea. Întrucât pârâților recurenți nu le-a fost provocată nici o vătămare, în sensul art. 105 alin. 2. proc. civ. ca urmare a așa-zisei nelegalei citări a pârâților, aceștia nu au interesul să invoce nulitatea reglementată de acest text legal, un atare interes subzistând doar în privința pârâților.

Împrejurarea că pârâții au fost citați prin publicitate, respectiv prin afișare la ușa instanței, întrucât nu le-a fost cunoscut domiciliul, în nici un caz nu atrage incidența în cauză a prevederilor art. 105 alin. 2. proc. civ. câtă vreme, art. 95. proc. civ. reglementează posibilitatea citării pârâtului prin publicitate, citația afișându-se la ușa instanței, în situația în care reclamantul, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.

Desigur în ipoteza în care pârâții vor dovedi că au fost citați prin publicitate cu rea credință, ei vor avea posibilitatea legală de a uza de prevederile art. 95 alin. 4. proc. civ. cu toate consecințele prevăzute de acest text legal însă, doar pârâții vor putea invoca nelegala lor citare prin publicitate și doar ei se vor putea prevala de art. 95 alin. final proc. civ. iar în nici un caz nu și pârâții recurenți.

Constatându-se așadar că în cauză recurenții din recursul colectiv nu au interesul să invoce, prin prisma art. 105 alin. 2. proc. civ. nelegala citare în cauză a pârâților intimați, Curtea urmează să înlăture motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 5. proc. civ. ca fiind lipsite de interes.

Referitor la motivul de recurs, conform căruia, prin necomunicarea către părțile din litigiu a încheierii de ședință din 20.11.2008, practic nu s-ar fi comunicat integral hotărârea, act de procedură care pune în discuție termenul de declarare a recursului, Curtea constată că acesta este nefondat, întrucât, pe de o parte, recursul promovat de pârâți, prin memoriul colectiv, a fost declarat în termenul legal de recurs reglementat de art. 301. proc. civ. neimpunându-se punerea în discuție a excepției tardivității recursului, ori o eventuală repunere în termenul de promovare a recursului, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că eventuala necomunicare a încheierii de ședință, prin care s-a dispus amânarea pronunțării soluției în cauză și în care au fost consemnate susținerile părților, prin prisma art. 261. proc. civ. rap. la art. 266 alin. final proc. civ. în nici un caz nu atrage nulitatea deciziei, câtă vreme această decizie a fost comunicată părților în condițiile prevăzute de aceste texte legale și câtă vreme părțile au promovat în termenul legal recursul împotriva respectivei decizii.

Eventuala necomunicare a încheierii de amânare a pronunțării ar fi putut eventual să pună în discuție, prin prisma art. 266 alin. final proc. civ. rap. la art. 261 alin. final proc. civ. formularea sau nu în termenul legal a căii de atac, părțile putând solicita instanței să facă aplicarea prevederilor art. 301 coroborat cu art. 303. proc. civ. și art. 310. proc. civ. însă, în nici un caz această necomunicare nu atrage nulitatea deciziei pronunțate.

În privința motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7. proc. civ. Curtea constată că acesta este nefondat, întrucât hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

contradicție între considerentele hotărârii recurate, conform aprecierilor recurenților, a reieșit din faptul că instanța de apel nu a băgat de seamă că din suprafața totală de teren înscrisă sub nr. top 1603 din CF nr. 329, doar o suprafață de 502 ha. a fost reconstituită în proprietatea comunei prin Ordinul Prefectului nr. 10106 din 30.11.1993, în timp ce celelalte peste 4100 ha. au rămas în proprietatea Statului Român, astfel încât în domeniul public al comunei ar face parte doar 500 ha. din totalul suprafeței de 502 ha.

O altă contradicție, în opinia recurenților, a rezultat din împrejurarea că instanța de apel nu a luat în considerare faptul că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 15 din 7 august 2003, din cele 500 ha. câte au intrat în domeniul public al comunei, o suprafață de 341 sau 351 ha. sunt scoase din acest domeniu public.

Curtea constată că aceste așa-zise contradicții existente în motivarea hotărârii recurate, nu pot fi apreciate ca fiind motive contradictorii ori străine de natura pricinii, având în vedere că toată această expunere făcută de instanța de apel a avut menirea de a reproduce cât mai fidel starea de fapt a cauzei.

Astfel, din starea de fapt reținută de tribunal se desprinde cu evidență faptul că apartenența imobilului în litigiu la domeniul public al comunei este incontestabilă, reieșind din inventarul bunurilor aparținând domeniul public al acestei comune, publicat în ul Oficial nr. 665 bis din 09.09.2002, unde în cuprinsul Anexei nr. 31, la poziția 15, din HG nr. 934/2002, este menționat și acest teren.

Starea de fapt reținută de primele instanțe - și la care instanța de recurs este datoare să se raporteze - relevă faptul că pârâții recurenți au dobândit terenurile litigioase, care toate fac parte din parcela cu nr. top 1603/28 din CF nr. 328, în suprafață totală de 8500 mp. prin contracte de vânzare-cumpărare și partajare autentificate încheiate cu SC SRL, reprezentat prin și și care, la rândul său, a dobândit această parcelă de 8500 mp. printr-un contract de schimb de terenuri încheiat cu Statul Român, contract prin care SC SRL i-ar fi dat Statului Român, în schimbul parcelei cu nr. top 1603/28 din CF nr. 328, în suprafață de 8500 mp. parcela cu nr. top 6344/1/2 din CF nr. 3482, acest schimb de terenuri fiind consfințit prin Hotărârea Arbitrală Nr. 5 din 12.12.2002 a Tribunalului Arbitral, pronunțată în dosar arbitral nr. 4/2002.

Independent de suprafața de teren înscrisă în CF nr. 329 nr. top inițial 1603, în favoarea Statului Român și indiferent de împrejurarea că din această suprafață de teren menționată în CF doar 500 ha. ar face parte din domeniul public al comunei, esențial în soluționarea prezentei cauze este faptul că terenul de 8500 mp. cu nr. top 1603/28 din CF nr. 328 face parte din domeniul public al comunei, fiind înscris în Anexa nr. 31 poziția 15, din nr.934/2002, aspect constatat cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 3002/08.04.2004 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. 5311/2004, menținută prin decizia civilă nr. 4434/04.10.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 8874/2004.

Astfel, prin această decizie a fost admisă acțiunea în anularea Hotărârii nr. 5/12.12.2002, pronunțată de Tribunalul Arbitral av. în dosar arbitral nr. 4/2002 și, în consecință, s-a constatat nulitatea absolută a acestei hotărâri arbitrale, motivul esențial care a stat la baza acestei hotărâri a Curții de APEL CLUJ fiind acela că unul din terenurile care a făcut obiectul schimbului consfințit prin tranzacția de care s-a luat act prin sus-menționata hotărâre arbitrală, respectiv suprafața de 8500 mp. cu nr. top 1603/28 din CF nr. 329, face parte din domeniul public al comunei, fiind înscris în Anexa 31 la nr. 934/2002, poziția 15, publicată în ul Oficial nr. 665 bis/09.09.2002 ( 253 dosar apel din al doilea ciclu procesual), inventarul bunurilor care fac parte din acest domeniu public al comunei, atestat prin Anexa 31, fiind însușit de Consiliul Local prin HCL nr. 19/24.09.1999 ( 130 al doilea dosar de fond).

Prin urmare, independent de suprafața de teren înscrisă inițial în CF nr. 329 nr. top 1603 și independent de faptul că doar 500 ha. din această suprafață de teren a fost inclusă în domeniul public al comunei, esențial este faptul că terenul în litigiu, de 8500 mp. aferent nr. top 1603/28, din CF nr. 328, a fost atestat ca făcând parte din domeniul public al comunei, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, în mod corect reținând Tribunalului Maramureș această stare de fapt, și fără ca prin această redare a stării de fapt hotărârea pronunțată de acest tribunal să cuprindă motive contradictorii ori străine de natura pricinii, toate motivele invocate în considerentele deciziei recurate nefăcând altceva decât să expună starea de fapt, corectă de altfel, a cauzei.

Este discutabilă, de asemenea, modalitatea în care parcela de teren litigioasă a făcut obiectul schimbului consfințit prin Hotărârea Arbitrală, dat fiind că întotdeauna acest teren a făcut parte din CF nr. 329, nr. ser., nr. top 1603, unde, proprietar tabular începând cu data de 13.07.1921, cu titlu de confiscare, apare Român, adică Trezoreria Statului Român (Trezoreria Regală) ( 420 primul dosar de fond).

De altfel, Hotărârea Arbitrală, prin care a fost consfințit schimbul de terenuri cu privire la un imobil ce făcea parte din domeniul public al comunei, a intervenit după ce respectivul teren fusese inclus în acest domeniu public și în condițiile în care nu s-a recurs efectiv la o scoatere a acestui teren din domeniul public al comunei, concomitent cu o trecere a respectivului teren din domeniul privat al acestei comune, cu respectarea procedurii reglementate expres și imperativ de prevederile Legii nr. 213/1998.

Susținerea recurenților, conform căreia, în realitate, terenul litigios nu ar face parte din domeniul public al comunei și că cele statuate, în acest sens, cu putere de lucru judecat, prin decizia nr. 3002/2004 a Curții de APEL CLUJ nu pot fi luate în considerare, întrucât această hotărâre nu se bucură de autoritate de lucru judecat în sensul art. 1201.civ. și art. 166. proc. civ. nu poate fi primită, având în vedere că nu s-a invocat de către reclamanta intimată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 3002/2004, ci efectele puterii de lucru judecat pe care le produce respectiva decizie.

Astfel, prin întâmpinarea depusă la recursurile promovate ( 163-172 dosar recurs), reclamanta intimată Comuna prin Primar a invocat excepția puterii de lucru judecat în privința considerentelor care au stat la baza deciziei civile nr. 3002/2004 a Curții de APEL CLUJ, considerente contestate prin prezentele recursuri de către pârâții recurenți, subliniind faptul că, forța obligatorie a considerentelor avute în vedere la pronunțarea acestei decizii, și prin care s-a stabilit fără putință de tăgadă, că parcela de 8500 mp. cu nr. top 1603/28, face parte din domeniul public al comunei, se impune în mod imperativ în actualul proces, intrând astfel în puterea lucrului judecat.

Se impune astfel a se face distincție între excepția autorității de lucru judecat și excepția puterii lucrului judecat.

Excepția autorității de lucru judecat "res judicata pro veritate habetur" este reglementată în art. 1201. civ. ca o prezumție legală absolută irefragabilă și în art. 166. proc. civ. ca o excepție de fond peremptorie și absolută, pentru a fi în prezența acestei excepții trebuind să existe tripla identitate, de părți, de obiect și de cauză, ceea ce intră în autoritate de lucru judecat, de principiu, fiind dispozitivul hotărârii pronunțate, rămasă irevocabilă, deoarece numai această parte a hotărârii cuprinde ceea ce a fost efectiv judecat.

Se admite însă, în mod constant în jurisprudență și în doctrina de specialitate, că acele considerente care explică dispozitivul hotărârii și se reflectă în acesta, făcând corp comun cu el, dobândesc putere de lucru judecat.

Puterea de lucru judecat dobândită de acele considerente care conțin rezolvarea efectivă a litigiului și care argumentează astfel în fapt și în drept soluția pronunțată în dispozitiv, prezintă un aspect pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că, aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă sau instanța să mai pună în discuție existența acelui drept, dar și un aspect negativ, pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt proces.

Mai mult decât atât, puterea de lucru judecat este total independentă de calitatea soluției pronunțate, instanța investită cu un litigiu ulterior, în care se repune în discuție ceea ce s-a statuat deja prin hotărârea anterioară, intrată în puterea lucrului judecat, neputând să cenzureze hotărârea anterioară sub nici un aspect și fiind obligată să se conformeze lucrului deja judecat.

Așa fiind, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv decizia nr. 3002/2004 a Curții de APEL CLUJ, s-a statuat cu putere de lucru judecat că terenul litigios face parte din domeniul public al comunei, în actualul cadru procesual nu se poate repune în discuție această împrejurare, instanța din actualul cadru procesual fiind ținută să se conformeze lucrului deja judecat.

În consecință, nu se impune a fi reținută nici susținerea recurenților, conform căreia, este necesară efectuarea unei expertize topografice, menită să identifice și să localizeze apartenența sau neapartenența terenului litigios la domeniul public al comunei, această susținere fiind de natură să contrazică puterea de lucru judecat a deciziei nr. 3002/2004.

Nefondat este și motivul de recurs referitor la omisiunea instanței de apel dea sesiza necercetarea fondului cauzei, de către instanța de fond, în privința cererilor reconvenționale și a celor de chemare în garanție, câtă vreme împotriva hotărârii fondului, respectiv a sentinței nr. 1348/2008, prin care fuseseră respinse cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională, a formulat apel doar reclamanta Comuna prin Primar, solicitând admiterea apelului și admiterea cererii sale introductive de instanță, neinvestind instanța de apel și cu cererile reconvenționale și de chemare în garanție.

Prin urmare, instanța de apel, fiind sesizată doar cu apelul reclamantei și implicit cu cererea principală formulată de reclamantă, și nefiind investită cu cererile reconvenționale și de chemare în garanție, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. final proc. civ. - potrivit cărora, în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății -, și în deplină concordanță cu principiul "tantum devolutum quantum apellatum", s-a pronunțat doar asupra obiectului cu care a fost investită, respectiv asupra apelului reclamantei și a cererii introductive de instanță formulată de către aceasta.

Celelalte motive de recurs, referitoare la neluarea în considerare de către instanța de apel a cuprinsului de carte funciară, a comunicărilor Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară S M, etc. a bunei-credințe a pârâților cumpărători, a necesității de a se efectua o expertiză topografică, a nepublicării HCL nr. 15/17.08.2003 în ul Oficial, a faptului că anterior încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cumpărătorii nu au fost chemați de nimeni în judecată și nu a avut cunoștință despre nici un proces care să aibă ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra terenului litigios, neavând deci posibilitatea de a cunoaște nevalabilitatea titlului de valabilitate al înstrăinătorului, precum și expunerea operațiunilor de carte funciare operate în legătură cu CF nr. 329, vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, respectiv reaprecierea probelor, neputând fi cenzurate de către instanța de recurs, spre un atare demers opunându-se abrogarea punctelor 10 și 11 ale art. 304. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9. proc. civ. rap. la art. 312 alin. 3. proc. civ. Curtea urmează să respingă ca nefondate toate recursurile, formulate de pârâții recurenți, G,.

În temeiul art. 274. proc. civ. recurenții vor fi obligați în solidar să-i plătească reclamantei intimate Comuna suma de 11.900 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 114/2009, justificat prin factura nr. 7/24.03.2009 ( 173, 196, 197 dosar recurs).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții, -, -A, G, împotriva deciziei civile nr. 307/A din 04.12.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâții - și, în contra aceleiași decizii.

Anulează ca netimbrat recursul promovat de pârâții și, împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe numiții recurenți, în solidar, să plătească intimatei COMUNA suma de 11.900 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 04 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - --- - -- -

Red./dact.MM

2ex./05.05.2009

Jud.apel: /

Jud.fond:

Președinte:Silvia Nicorici
Judecători:Silvia Nicorici, Ioan Daniel Chiș Carmen

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1072/2009. Curtea de Apel Cluj Obligație de a face. Decizia 1114/2009. Curtea de Apel Cluj