Anulare act. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVIL ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL Nr. 12/Ap
Ședința public din 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
Judector - - -
Grefier șef secție
Pentru astzi a fost amânat pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, în contradictoriu cu intimații pârâți - TARA SRL și cu intimatul pârât, având ca obiect: "anulare act", împotriva sentinței civile nr. 137/D din 30.04.2009 pronunțat de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal fcut în ședința public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, dup care:
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în cadrul ședinței de judecat din 2 februarie 2010, când prțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberrii la data de 9 februarie 2010.
CURTEA
Asupra apelului civil de faț;
Constat c prin sentința civil nr. 137/2009 Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei de interes. A respins acțiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu pârâții si - Tara SRL ca lipsita de interes. A obligat reclamanta sa plteasc paratei - Tara SRL suma de 51679,13 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin precontractul de vânzare cumprare încheiat la data de 08.10.2005 intre - Tara SRL si, soțul reclamantei, prțile au convenit ca o parte din terenul situat in T, Piata Sf. G, nr. 4.2 in suprafața de aproximativ 161.520 mp, respectiv un lot de 25% sa fie cumprat de - Tara SRL la un preț total de 1.372.920 Euro iar celelalte doua loturi reprezentând 75 % din teren sa fie exploatate in comun de ctre parți prin dezvoltarea unor proiecte imobiliare, pana la data de 1.11.2005 partile urmând sa aleag una dintre variantele menționate in precontract.
S-a prevzut ca terenul ce a fcut obiectul contractului a fost dobândit in proprietate de ctre contractantul prin contractul de vânzare cumprare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 2141 din data de 10.12.2004 la BNP .
In acest contract s-a prevzut ca proprietarul, va încheia un contract de vânzare cumprare pentru lotul unu in termen de 30 de zile de la prezentarea unui extras de carte funciara si a titlului de proprietate care sa ateste proprietatea exclusiva si absoluta a proprietarului asupra terenului precum si a certificatului de neurmrire fiscala.
Ulterior, la data de 31.10.2005 partile au încheiat un act adițional având ca obiect perfectarea cadrului contractual, prin care partile de comun acord au acceptat varianta nr. 4 din precontract completata cu dispoziția ce a prevzut ca pentru al treilea lot format dintr-o suprafața de 50 % din teren, respectiv 80.740 mp, - Tara SRL va beneficia de un drept de preemțiune in limita acelorași termene si condiții oferite de o parte terța si a negocierii cu buna credința, pentru o suprafața de 20 000 mp.
La data de 12.05.2006 intre parti s-a încheiat un alt precontract de vânzare cumprare prin care - in calitate de promitent vânztor si reclamanta - Tara SRL in calitate de promitent comparator prin care promitentul vânztor s-a obligat sa vând si promitentul comparator sa cumpere dreptul exclusiv de proprietate asupra unei cote de 45,5 % din imobilul in suprafața de 88.065 mp, categoria de folosința arabil si cldirile situate pe acesta, situat in intravilanul jud. I, municipiul I - -, tarlaua nr. 25, parcela nr. 1( 1070), având numrul cadastral 16893/1 si înregistrat in CF nr. 54001 I, proprietatea promitentului vânztor conform contractului de schimb autentificat sub nr. 530/28.03.2006 de BNP si - si a actului de alipire si dezmembrare autentificat sub nr. 576/03.04.2006 de BNP si -.
Prețul a fost stabilit la suma de - euro iar termenul pentru încheierea contractului in forma autentica a fost stabilit la data de 18.05.2006 dar nu mai tarziu de 26.05.2006, prevzându-se ca partile se obliga sa încheie contractul de vânzare cumprare in forma atașata contractului unde era menționata si reclamanta in calitate de vânztor.
Instanța a mai reținut ca pana in prezent nu a fost perfectat contractul de vânzare cumprare in forma autentica iar la data de 04.10.2006 prin contractul de schimb imobiliar autentificat sub nr. 1944/2006 de BNP si - terenul in litigiu a fost înstrinat de ctre reclamanta si soțul acesteia ctre copermutanta.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta a solicitat anularea antecontractului de vânzare cumprare imobiliara încheiat de parți la data de 08.10.2005 si a tuturor actelor adiționale subsecvente acestuia, cererea fiind întemeiata in drept pe prevederile art.30, 35 alin.2 Codul familiei si art. 948 Cod civil.
de aceasta situație de fapt, instanța a apreciat ca excepția lipsei de interes a reclamantei, invocata de parata este fondata fiind admisa.
Interesul reprezint una dintre condițiile instituite de lege pentru promovarea unei acțiuni in justiție.
Deși Codul d e Procedura Civila nu definește aceasta condiție de exercițiu a acțiunii, in doctrina s-a artat ca prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru punerea in mișcare a procedurii judiciare.
Pentru a justifica exercitarea acțiunii civile, interesul trebuie sa îndeplineasc anumite condiții. Astfel, in primul rând se cere ca acesta sa fie legitim. Interesul este legitim atunci când se urmrește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege (respectiv a unui interes ocrotit de lege) si potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut.
In al doilea rând este necesar ca interesul sa fie personal, adic folosul practic urmrit prin declanșarea procedurii judiciare sa aparțin celui care recurge la acțiune, aceasta cerința exprimând ideea ca, in principiu, nu este îngduit unei persoane sa apere interesele altei persoane.
In final, pentru a justifica promovarea acțiunii civile, interesul trebuie sa fie nscut si actual, respectiv sa existe in momentul in care a fost formulata cererea, cat si pe parcursul soluționrii cauzei.
Instanța a constatat ca actele a cror nulitate se solicita a se constata au fost încheiate intre soțul reclamantei si parata, reclamanta nefigurand ca parte in respectivele contracte.
De asemenea trebuie menționat ca in virtutea mandatului tacit reciproc de reprezentare instituit de art. 35 alin.2 familiei, oricare dintre soți exercitând singur drepturile de administrare, folosința si dispoziție asupra bunurilor comune, este prezumat ca are si consimțmântul celuilalt soț.
In ceea ce privește actele contestate instanța a constatat ca prin acestea soțul reclamantei si-a asumat personal obligația sa încheie in viitor act de vânzare cumprare cu privire la un imobil bun comun. Aceasta este singura obligație ce a fost prevzuta in sarcina promitentului vânztor, nefiind contractate si alte obligații suplimentare privind folosința obiectului contractului sau administrarea acestuia, drepturile proprietarului rmânând in acest sens neatinse.
In acest context instanța a apreciat ca actele contestate nu se încadreaz in categoria actelor de administrare, folosința, dispoziție privind bunurile comune supuse mandatului tacit ci reprezint un act prin care unul dintre soți si-a asumat in viitor o obligație personala in legtura cu un bun comun. Aceasta obligație este prezumata personala a unuia dintre soți neîncadrându-se in nici una dintre excepțiile prevzute de art.32 familiei.
Spre deosebire de drepturi, obligațiile soților sunt personale câta vreme nu se dovedește ca acestea ar fi comune ori obligația asumata in speța de soțul reclamantei nu se încadreaz in nici una dintre categoriile enumerate in mod limitativ de lege.
Instanța a reținut faptul ca obligația asumata de ctre soțul contractant fiind personala nu o obliga in nici un fel pe reclamanta, motiv pentru care aceasta nu justifica in nici un fel interesul de a contesta actele in litigiu. Aceasta, in condițiile in care așa cum s-a artat anterior imobil in litigiu a rmas in folosința parților fr sa fie afectat dreptul de proprietate al parților in vreun mod iar actele încheiate nu reprezint acte de dispoziție. Dovada a faptului ca dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului in litigiu nu a fost grevat sub nici o forma, este si faptul ca aceasta a fost in msura sa dispun de întreg dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, înstrinându-
Instanța a mai reținut faptul ca menționarea numelui reclamantei in calitate de vânztor in proiectul contractului de vânzare cumprare convenit de parți, anexa la ultimul precontract încheiat de parți, nu contrazice cele anterior expuse, soțul contractant putând sa-si asume personal obligația de a determina in viitor o persoana sa fac ceva, instituție cunoscuta sub denumirea de promisiune pentru altul, insa nici in acest caz in sarcina terțului nu se poate naște vreo obligație, raportul obligațional fiind legat exclusiv intre debitor si creditor in lumina principiului relativitții efectelor contractului.
Chiar daca s-ar aprecia ca actele intra sub sfera de incidenta a mandatului tacit reciproc de reprezentare intre soți, acestea nu pot produce nici un fel de consecințe asupra reclamantei întrucât in prezent imobilul in litigiu nu mai face parte din patrimoniul acesteia, astfel incât interesul nu poate fi actual iar pe de alta parte finalitatea înstrinrii preconizata prin respectivele acte nu este consecința imediata a convențiilor ci presupune, in cazul executrii silite atipice prin pronunțarea unei hotrâri judectorești care sa loc de consimțmânt la înstrinare, verificarea condițiilor cu privire la existenta valabila a obligațiilor parților, in acest context reclamanta putând invoca lipsa consimțmântului sau la înstrinare.
Pentru aceste motive instanța a apreciat ca excepția invocata este întemeiata fiind admisa iar acțiunea promovata respinsa ca lipsita de interes.
In baza art. 274. pr. civ. instanța a obligat reclamanta sa plteasc paratei - Tara SRL suma de 51679,13 lei reprezentând cheltuieli de judecata efectuate in Judec toriei Iași, Tribunalului, I, Curții de Apel Iași, Curții de APEL BRAȘOV si Tribunalului Brașov astfel cum acestea rezulta din facturile fiscale, extrasele de cont si documentele contabile emise de societate de avocatura care o reprezint pe parata. Acest cuantum nu este disproporționat de valoarea obiectului cererii deduse judecații, durata litigiului, parcurgerea mai multor grade de jurisdicție in localitți diferite, amploarea serviciilor prestate si reputația avocaților implicați.
Împotriva acestei hotrâri a declarat apel reclamanta, formulând critici de nelegalitate ale hotrârii atacate.
Prin încheierea ședinței de judecat din 17 noiembrie 2009, instanța a pus în vedere apelantei reclamante, prin aprtorul su prezent în instanț s timbreze apelul cu tax judiciar de timbru în cuantum de 107.480 lei, reținând c faț de valoarea obiectului dedus judecții, respectiv cea cuprins în actul a crui nulitate se cere - în valoare de 2.404.175 euro - la paritatea de 4,30 lei/euro, din care s-a sczut suma de 10 lei pltit de reclamant.
În speț, calea de atac a fost declarat ulterior intrrii în vigoare a nr.OUG 212/2008 și anterior intrrii în vigoare a Legii nr. 276/2009 de aprobare a ordonanței, îns nu a fost timbrat la momentul respectiv, devenind incidente dispozițiile legii noi.
La data de 20 noiembrie 2009, apelanta reclamant a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respins de instanț prin încheierea din 26 noiembrie 2009.
La data de 14 ianuarie 2010, apelanta reclamant formuleaz o nou cerere de reexaminare împotriva modului de calcul a taxei de timbru stabilit, respins ca inadmisibil prin încheierea din 20 ianuarie 2010.
În cadrul ședinței de judecat din 2 februarie 2010, instanța a pus în discuție excepția anulrii apelului ca insuficient timbrat, faț de poziția procesual a apelantei reclamante de a nu timbra apelul.
Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevede c acestea se pltesc anticipat, iar alin. 3 al aceluiași text prevede c neîndeplinirea obligației de plat pân la termenul stabilit se sancționeaz cu anularea acțiunii sau a cererii.
Cum în speț apelanta reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a timbra în mod corespunztor calea de atac, devine aplicabil sancțiunea prevzut de lege.
Faț de aceste considerente, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997, curtea urmeaz a anula ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta.
In baza art. 274 Cod procedur civil, instanța va obliga reclamanta sa plteasc paratei - Tara SRL suma de 6689,99 lei, cheltuieli de judecat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anuleaz ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 137/D din 30.04.2009 a Tribunalului Brașov.
Oblig pe apelant s plteasc intimatei -" Tara "SRL suma de 6689,99 lei cheltuieli de judecat în apel.
Definitiv.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședinț public azi 09.02.2010.
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel - - | Judector, - - - | Grefier șef sectie, |
Red. - -/09.02.2010
Dact. /09.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif
