Anulare act. Decizia 1237/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1237
Sedința publică din 7 decembrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 531/R/18.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații, Statul Român prin Primarul Orașului, Consiliul Local și Ministerul Finanțelor Publice B prin P
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatoarea personal și asistată de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei, având cuvântul, a solicitat admiterea contestației în anulare și, rejudecând, să se admită recursul, să se caseze decizia recurată și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, s-a prezentat reprezentantul intimaților, și, în persoana d-lui, care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, conform motivelor prevăzute în întâmpinarea, pe care a depus - o la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 531/R/18.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr- s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 733/4.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea a înregistrat la data de 1.06.2009, prezenta contestație în anulare, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 317 și urm. Cod procedură civilă, admiterea ei, anularea deciziei civile recurate și pe fond, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele depuse ulterior, pentru termenul de judecată de judecată din 14.09.2009 ( 25), contestatoarea a susținut că toate instanțele de judecată au scos o gravă eroare materială, când au apreciat că Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, nu trebuie împrocesurat.
În acest sens, contestatoarea a invocat sentința civilă nr. 2710/21.10.2005, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 3053/2004, care constatând componența masei succesorale rămasă după defunctul decedat la 24.10.2001, se referă și la cota de din apartamentul nr. 8, oraș, asupra căreia se constată vacanța succesorală a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice B și dispune trecerea cotei de în proprietatea privată a statului.
Prin aceeași sentință, Statul Român are obligația de a achita pasivul succesoral al defunctului, în cuantum de 48. 978, 05 lei, contestatoarea având calitatea de creditor al moștenirii defunctului.
De asemenea, contestatoarea a susținut că, în dosarul nr. 728/2003 al Judecătoriei Lugoj, mai apoi, 1625 /C/2004 al Curții de Apel Timișoara, s-a stabilit irevocabil că atât reclamanta cât și copii săi, și, reclamanți în acel dosar, în care au solicitat dezbaterea succesiunii în urma defunctului, nu au acceptat succesiunea în termenul legal. Faptul că instanța de fond s-a pronunțat peste o altă soluție dată de o altă instanță duce la contrarietate de hotărâri.
În raport de această situație, contestatoarea subliniază că atât ea, cât și Statul Român justifică un interes legitim evident, iar decizia de a anula certificatul de moștenitor nr. 3 din 16 ianuarie 2003, este corectă, însă, în mod greșit, s-a reținut că pârâta ( contestatoarea de față), în dosarul de fond, nu justifică calitatea procesuală pasivă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 318 teza I Cod procedură civilă, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, întrucât eroarea instanței a fost una substanțială, confundând sau ignorând împrejurări esențiale, determinante pentru soluția dată prin decizie, având convingerea că, dacă nu se afla într-o asemenea eroare, instanța nu ar fi pronunțat hotărârea dată.
Pentru aceste motive, a solicitat să se dispună retractarea deciziei mai sus - menționate și, rejudecând, să se admită recursul, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.
În cauză, la termenul de judecată din data de 14. 09.2009, contestatoarea a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată C I, investit cu soluționarea contestației în anulare, potrivit criteriului aleatoriu de reprezentare a cauzelor, invocând dispozițiile art. 27 pct. 7 Cod procedură civilă, ( respectiv faptul că același complet de judecată a pronunțat și hotărârea în recurs, împotriva căreia este îndreptată contestația în anulare) iar, prin încheierea pronunțată în camera de consiliu în data de 2.10. 2009 ( 36), cererea a fost respinsă cu motivarea că situațiile de incompatibilitate sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse, prin analogie, și la alte situații, iar contestația în anulare este reglementată de legiuitor ca o cale de atac extraordinară, de retractare.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, în raport de motivele contestației în anulare, intimata PTa solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a acesteia, sau, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât, în cauză, instanțele de judecată au reținut corect că pârâta nu are calitatea de succesibil al lui, decedat la 24.10.2001, care este fostul soț, față de care căsătoria s-a desfăcut anterior decesului acestuia la 12.06.1991, aceasta, de altfel, nici nu este trecută în cuprinsul certificatului de moștenitor, prin urmare, în prima instanță, acțiunea a fost respinsă față de pârâta apelantă, pentru lipsa calității procesuale pasive, pentru considerentele arătate, iar apelul declarat de a fost considerat ca fiind lipsit de interes cât și introdus de o persoană fără calitate procesuală.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Primarul Orașului, Consiliul Local și Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva acestor pârâți, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Numai în cazul unei succesiuni vacante, adică în lipsă de moștenitori, statul culege bunurile moștenirii vacante, în temeiul dreptului de suveranitate, eliberându - se un certificat de vacanță succesorală, ori, în speța dedusă judecății, nu este vorba despre o moștenire fără moștenitori.
Pentru aceste considerente, intimații au solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 317 și urm. Cod procedură civilă, sau respingerea, ca neîntemeiată.
Examinând contestația în anulare, prin prisma motivelor invocate de contestatoare, în raport de dispozițiile art. 317 - 318, invocate ca și temei de drept în susținerea prezentei cereri, Curtea constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este reglementată de legiuitor, în dispozițiile art. 317 - 321 Cod procedură civilă, ca fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, ce permite însăși instanței care a pronunțat hotărârea criticată, să -și retracteze propria hotărâre.
Contestația în anulare, însă, poate fi admisă, în anumite situații, reglementate strict și imperativ în literele art. 317 - 318 Cod procedură civilă, și care nu pot fi extinse, astfel încât să se transforme într-un nou recurs la recurs.
Contestatoarea a invocat în cauză eroarea materială săvârșită de instanța de apel și recurs atunci când au reținut că ea nu justifică un interes legitim în anularea certificatului de moștenitor după defunctul ei fost soț, ( decedat în anul 2001, iar divorțul între ei pronunțat în anul 1991), întrucât, ea are calitatea de creditor al moștenirii acestui defunct, este coproprietar asupra imobilului care intră în compunerea masei succesorale, iar în dosarul nr. 728/2003 al Judecătoriei Lugoj, în care se dezbătea tot succesiunea după defunctul, s-a stabilit că hotărârile, din dosarul în discuție fiind irevocabile, au intrat în puterea lucrului judecat.
În raport de aceste motive, care în fapt sunt criterii la argumentele instanței care a respins acțiunea civilă, față de pârâta, pentru lipsa calității procesuale pasive și lipsa de interes, și având în vedere dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea nu sunt incidente.
Astfel, potrivit art. 318 teza I Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, dacă decizia dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului de lege " greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvine, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere însă greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unor soluții eronate, categorie în care intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
În concluzie, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Tot în acest sens, trebuie subliniat că art. 318 teza I Cod procedură civilă, reglementează contestația în anulare specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
De aici rezultă că nu pot fi repuse în discuție pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare ( examinare) pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau de încălcare a legii.
Concluzionând, pe calea contestației în anulare speciale, reglementată de art. 318 teza I Cod procedură civilă, se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Contestatoarea, prin însăși recursul declarat în dosarul de fond ( 4 dosar recurs) recunoaște că nu are vocație la succesiunea defunctului fost soț, însă invocă interesul ei ce decurge din calitatea de coproprietar asupra imobilului ce intră în componența masei succesorale, arătând, mai departe, că dobândirea dreptului de proprietate de către membrii familiei soțului său asupra unei cote - părți din apartamentul în cauză, o aduce în situația de a deveni coproprietară cu ei, ceea ce îi creează o situație de natură conflictuală. Pe de altă parte, odată stabilit că nu are calitate de moștenitori, prin neacceptarea succesiunii, conform unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu li se mai poate conferi această calitate, pentru că s-ar ajunge la contrarietate de hotărâri.
Deși, contestatoarea recunoaște și acceptă faptul că nu poate avea vocație la succesiunea fostului soț, ea invocă interesul legitim în a - și proteja calitatea de coproprietar, în raport cu membrii familiei fostului soț, cu care, în ipoteza acceptării lor ca și moștenitori, ar ajunge iar într-o situație conflictuală.
Dreptul de coproprietar al contestatoarei nu are legătură cu persoana care va dobândi calitatea de moștenitor legal al succesiunii defunctului ei soț, și în raport cu care ea își va putea valorifica și proteja dreptul de proprietate invocat.
Pe de altă parte, însă, aceste aspecte, ce se referă la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, au fost reținute de toate instanțele de judecată ( fond, apel și recurs) și nu pot fi considerate a fi erori materiale, în sensul reglementat de legiuitor, în art. 318 teza I Cod procedură civilă.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile reglementate strict și expres de art. 3218 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca neîntemeiată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 531/R/18.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 7 decembrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - - Grefier
RED.G/11.01.2010
DACT.B/2ex/11.01.2010
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca, Erica
