Anulare act. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 124/
Ședința publică din 16 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, pronunțarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 604, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 decembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C,-, -,.B,.22, domiciliată în C,- și, domiciliat în comuna, județul C, având ca obiectconstatare nulitate act juridic.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2008, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1210/2005 pe rolul Judecătoriei Mangalia reclamanta i -. a investit instanța, în contradictoriu cu pârâții -., -. și, solicitând să se constate nulitatea actului de împărțeala voluntară autentificat sub nr. 333/26.03.1998 la..
În motivare s-a arătat că reclamanta, împreună cu pârâții au moștenit de la autorul lor G suprafața de 7 ha și 4800 mp teren agricol situat în comuna, așa cum atestă titlul de proprietate nr. 18557/221/26.03.1993 emis în baza Legii 18/1991.
După punerea în posesie părțile au realizat mutual o împărțire a terenului reclamantei revenindu-i suprafața de 1,57 ha situat în parcela /12 teren pe care l-a lucrat neîntrerupt.
În anul 1998 părțile au încheiat actul de partaj în formă autentică, insă, lotul pe care l-a folosit reclamanta a fost atribuit către pârâtul deși aceasta a crezut că fiecărei părți i se va atribui lotul pe care l-a avut până la acel moment.
Prin sentința civilă nr. 1875/15.11.2005 Judecătoria Mangaliaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca prescrisă cererea.
Prin decizia civilă nr. 191/20.03.2006 Tribunalul Constanțaa admis apelul declarat de reclamată, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare, apreciind că obiectul cererii vizează nulitatea absolută, care este imprescriptibilă și nu nulitatea relativă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1299/254 din data de 11.10.2006 (nr. vechi 1667/2006) iar prin sentința civilă nr. 712/C/30.03.2007 s-a admis acțiunea reclamantei și s-a constatat nulitatea contractului de împărțeală voluntară.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, ca prin actul de împărțeală voluntară autentificat sub nr. 333 din 26.03.1998 de BNP, părțile au hotărât să împartă prin bună înțelegere terenul din titlul de proprietate nr.18557/221, stăpânit în indiviziune, reclamanta primind suprafața de 1 ha și 8700 mp situată în parcela /23 subparcela /23/2 (lotul nr. 2 notat prin culoare în planul de situație întocmit în vederea partajului). S-a reținut, din răspunsul la interogatoriu, că din anul 1991părțile au ajuns la o înțelegere în ceea ce privește modul de împărțire a terenului aflat în coproprietate, reclamanta lucrând în particular suprafața de 1 ha și 8700 mp teren situat în loturile de "particulari" iar pârâții au decis să dea terenul în asociație, părțile folosind în această modalitate bunurile partajate. Din această împrejurare s-a prezumat că voința reală a părților a fost de a folosi loturile așa cum au stabilit în anul 1991 și nu cum au precizat în actul de partaj, existând o eroare asupra identității bunului, ce determina, în condițiile art. 953 Cod civil, nevalabilitatea consimțământului prin vicierea acestuia.
Prin decizia nr. 604/14.12.2007 Tribunalul Constanțaa admis apelul și schimbând în tot sentința a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în cuprinsul actului de împărțeală se face mențiunea expresă că părților li s-a citit și explicat conținutul actului de împărțeală voluntară, că părțile au înțeles conținutul actului și că cele cuprinse în act reprezintă voința părților. Acest act a fost însoțit de schița anexă care individualizează fiecare parcelă în parte.
În speță, reclamanta nu a dovedit eroarea obstacol. Faptul că părțile s-au înțeles să lucreze într-o alta modalitate terenul ce a făcut obiectul împărțelii nu poate fi reținut ca temei al erorii obstacol atât timp cât acest aspect nu se coroborează cu alte probe iar conform mențiunilor notarului, părțile au declarat că sunt de acord cu conținutul actului încheiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitatea și netemeinicie:
Instanța de apel a judecat cauza cu încălcarea competenței altei instanțe.
La prima judecata în fond, reclamanta a evaluat obiectul acțiunii la suma de 20 milioane lei vechi și a timbrat corespunzător iar în apel, apelantul pârât a indicat o valoare ce depășește suma de 100.000 lei noi, valoare pe care instanța de apel a reținut-o ca atare.
Ori, sentința Judecătoriei Mangalia care, a făcut obiectul apelului declarat de nu putea fi atacată decât cu recurs conform art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă astfel, decizia a fost pronunțată de o instanță necompetentă și de un complet nelegal constituit.
Hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În mod greșit s-a reținut că reclamanta nu a dovedit existenta unei erori obstacol, deoarece conform înscrisurilor depuse la dosar și răspunsurilor la interogatorii ale tuturor părților rezultă ca de la autentificarea actului apelantul nu a cerut niciodată, până în prezent, posesia parcelei litigioase. apelantul și-a manifestat opțiunea de a intra cu suprafața ce-i aparține în asociația agricolă în timp ce reclamanta și-a manifestat voința de a-și lucra individual pământul.
Reclamanta a arătat instanței că e știutoare de putină carte și că a mizat pe întocmirea corectă a actului întrucât părțile implicate sunt frați.
În toată perioada, atât de la redobândirea terenului, cât și de la încheierea actului, reclamanta și-a lucrat parcela de teren netulburată iar apelantul a primit bani de pe urma suprafeței de teren care i-a revenit potrivit înțelegerii părților.
Instanța de apel nu a analizat corect situația de fapt din prisma probelor administrate, ceea ce a condus la o aplicare greșită a legii.
Analizând hotărârea atacată din prisma acestor critici Curtea apreciază întemeiat recursul numai din prisma motivelor privind fondul cauzei pentru următoarele considerente:
- În acțiunea dedusă judecății Judecătoriei Mangalia, în anul 2005, reclamanta a evaluat obiectul cauzei la 20 milioane și a timbrat corespunzător acestei valori.
Sentința instanței de fond a fost supusă apelului și recursului, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea fondului, iar judecătoria, în rejudecare, a pronunțat sentința civilă nr. 712/30.03.2007.
În apelul declarat împotriva acestei sentințe, s-a pus în discuție calificarea căii de atac față de valoarea obiectului cauzei, iar Tribunalul Constanța, prin încheierea din 19.10.2007, a apreciat corect ca sentința judecătoriei este susceptibilă de a fi atacată cu apel.
Astfel, în speță, obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute a unui act de partaj voluntar prin care părțile au supus împărțelii un teren în suprafață de 7 ha și 4800 mp situat în extravilanul comunei.
Împrejurarea că în anul 2005, reclamanta a evaluat acest bun imobil în scopul stabilirii taxei de timbru aferentă acțiunii promovate, nu înseamnă că în anul 2007, la momentul promovării căii de atac, valoarea reala a suprafeței de 7 ha și 4800 mp
este de 20 milioane lei vechi, având în vedere prețurile, în creștere, practicate pe piața imobiliară la terenuri. Intimatul a depus la dosar, în recurs, ofertele de prețuri ale agențiilor imobiliare pentru terenuri situate în aceeași zonă sau zone apropiate din care rezultă că valoarea terenului partajat este net superioară limitei valorice de 100.000 lei prevăzută de art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă.
- Codul civil consacră în art. 954 eroarea ca viciu de consimțământ, dispunând că "eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanței obiectului convenției.
Eroarea obstacol, numită și eroare distructivă de voință, este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând formarea actului juridic.
Falsa reprezentare poate să cadă fie asupra persoanei cu care se încheie actul, fie asupra identității fizice a obiectului în sensul că, una din părți crede că tratează cu privire la un bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun.
În speța de față, se invocă de către reclamantă împrejurarea ca a semnat actul de partaj voluntar crezând ca prin împărțeala efectuată i s-a atribuit lotul de teren pe care l-a folosit și l-a lucrat efectiv și pe care, îl deține și în prezent.
Astfel, din probele administrate la judecata cauzei în fond, cât și în apel, rezultă că, prin titlul de proprietate nr- emis în baza Legii 18/1991, părților litigante li s- reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 7 ha și 4800 mp situat în extravilanul comunei.
Din anul 1991 părțile și-au împărțit de comun acord acest teren, pârâții înțelegând să încheie contract de arendă și să primească drepturile cuvenite iar reclamanta a optat să-și lucreze personal terenul cuvenit.
Prin adresa nr. 37/2005 emisă de SC Farul SRL se confirmă faptul că moștenitorii lui G respectiv, și, au în această asociație suprafața de 5,61 ha câte 1,8 ha fiecare. Suprafața de 1,87 ha ce i s-a cuvenit celeilalte moștenitoare, reclamanta, a fost repartizată în afara societății în parcela /10 întrucât a optat să lucreze terenul în particular.
De altfel, chiar și în cererea de înscriere în asociație, semnata de toți moștenitorii, se menționează că reclamanta înțelege să își lucreze suprafața de teren.
În anul 1998 părțile încheie un act de împărțeală voluntară autentificat sub nr. 333, prin care își împart terenul moștenit, loturile fiind identificate prin diferite culori și stabilite conform planurilor de situație anexă la actul de partaj. Prin acest act de partaj 33 din parcela /12 este atribuită pârâtului, reclamanta primind o alta solă din altă parcelă.
Deși potrivit acestui act terenul lucrat de reclamantă i-a revenit lui, continuat să primească produse pentru terenul arendat. Mai mult, pârâtul încheie în anul 2000, ulterior partajului voluntar, contractul de arendă nr. 167 cu termen nelimitat, prin care preda în arendă și suprafața sa de teren în schimbul cantității de stabilită, contractul producându-și efectele chiar și în anul 2005.
În tot acest timp reclamanta a deținut 33, pe care a folosit-o și a lucrat-o ca un adevărat proprietar.
În raport de aceasta situație de fapt dovedită probator (interogatorii și înscrisuri) și necontestată de către pârât, Curtea reține că din 1991 părțile au deținut loturile de teren în modalitatea în care s-au înțeles amiabil în respectiva perioadă, această situație menținându-se și după încheierea partajului voluntar în formă autentică, chiar și în prezent.
Prin urmare, este evident că reclamanta a avut convingerea că prin actul autentic se consfințește voința părților exprimată faptic prin modalitatea de lotizare stabilita în 1991 și menținuta în toată perioada fără ca una din părți să-și schimbe opțiunea sau să existe discuții în legătură cu loturile fiecărui moștenitor.
Răspunzând la interogatoriu în fața instanței de fond chiar pârâta a răspuns ca nu s-a mai vorbit despre loturile fiecăruia cu ocazia semnării actului și că "am zis ca așa l-am împărțit așa rămâne". Prin urmare, fiecare parte a semnat actul cu convingerea ca au fost atribuite loturile așa cum au fost stabilite amiabil în anul 1991 nemaifiind nicio discuție în legătură cu partajul.
Chiar dacă loturile au fost identificate în planurile anexă la contract, trebuie reținut aspectul că reclamanta e știutoare de puțină carte, ceea ce nu-i permitea să înțeleagă exact ceea ce notat expertul pe plan și nici schița loturilor. De altfel, din redactarea planurilor invocate nu rezultă atât de clar unde sunt situate loturile și nici amplasamentul, așa că orice parte ar fi putut să fie în eroare cu privire la lotul atribuit.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază ca reclamanta, încheind actul cu convingerea ca i s-a atribuit lotul pe care îl lucra și pe care l-a folosit încă din anul 1991, s-a aflat intr-o eroare obstacol cu privire la obiectul actului semnat, în mod corect a reținut prima instanță că actul este lovit de nulitate absolută.
Pe cale de consecință, critica recurentei fiind întemeiată, recursul va fi admis iar decizia tribunalului modificata în tot, în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerii sentinței de fond.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați intimații la 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în comuna, județul C, împotriva deciziei civile nr. 604, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 decembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în C,-, -,.B,.22, domiciliată în C,- și, domiciliat în comuna, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul ca nefondat.
Obligă intimații la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./tehnoredactat dec. jud.
4 ex./9.07.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Costea Monica
