Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.88/

Ședința publică din 16 aprilie 2008

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

Grefier - - -

Pe rol, pronunțarea apelului civil formulat de reclamantul -, cu domiciliul ales la avocat în B, strada - Națiunilor Unite nr. 3-5, -. C,. 69, împotriva sentinței civile nr. 1143 din 26 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1327/2005, în contradictoriu cu intimații "STUPINA", prin lichidator "", cu sediul în,-, -LB,.B,.1,.25, Primarul Comunei Crucea, cu sediul în Crucea,-, județul și Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 2,-, având ca obiectLegea 10/2001.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2008, pentru când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea formulată la 14 decembrie 2005 reclamantul a chemat în judecată pârâții SC SA prin lichidator SC SRL, Primarul Comunei Crucea și Agenția Domeniilor Statului, solicitând instanței să constate că imobilul compus din teren și construcție situat în comuna Crucea, sat nu intră în averea pârâtei SC SA și să fie obligați pârâții să emită decizie/dispoziție motivată prin care să răspundă notificării sale în condițiile art. 23 din legea nr. 10/2001.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a declanșat procedura prealabilă prin notificarea trimisă în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăriei Comunei Crucea, iar prin dispoziția nr. 36/10.09.2001 Primăria i-a comunicat că notificarea împreună cu actele anexate au fost transmise către SC SA ca unitate deținătoare a imobilului.

Pârâta SC SA nu a emis în termenul legal prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 decizia privind modul de soluționare a cererii, conduita pârâților fiind de natură a prejudicia interesul acestuia.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția Domeniilor Statului a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că agenția nu deține în patrimoniu bunuri imobile care fac obiectul Legii nr. 10/2001. De asemenea, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că nu îi incumbă nici o obligație referitoare la restituirea unor bunuri care fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Pârâta SC SA, la rândul său, a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii, motivat de faptul că nu deține în proprietate terenuri, iar reclamantul nu face dovada preluării abuzive a construcțiilor, a despăgubirilor primite conform acordurilor internaționale și nici dovada notificării prin executorul judecătoresc.

Pârâta Primăria Comunei crucea a solicitat respingerea acțiunii întrucât imobilul compus din teren și construcție nu face parte din patrimoniul comunei, iar cererea adresată pe calea notificării a fost direcționată către SC SA, care exercită dreptul de administrare asupra bunului.

Prin sentința civilă nr. 1143 din 26 mai 2006 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Agenția Domeniilor Statului și Primarul Comunei Crucea, a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta SC prin lichidator SC SRL să emită decizie/dispoziție motivată cu privire la notificarea formulată de către reclamantul .

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că are calitatea de deținător al imobilului SC Sa, căreia Primăria comunei Crucea i-a transmis notificarea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 și că, după primirea notificării, această pârâtă, singura investită prin notificare, nu a răspuns reclamantului în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, fapt ce a născut dreptul acestuia de a se adresa instanței de judecată pentru a fi obligată persoana juridică deținătoare la formularea unui răspuns.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând soluția numai pentru admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției domeniilor Statului.

Susține apelantul că numai prin interpretarea greșită a probelor administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia eronată că ADS nu deține terenul și construcțiile proprietatea sa.

Astfel, din probele administrate, rezultă că SC a predat Agenției Domeniilor Statului terenurile pe care le deținea în baza contractului de concesiune nr. 434/2000, iar ADS a primit aceste terenuri în timpul soluționării dosarului de lichidare judiciară a SC SA și după notificarea formulată de reclamant. De altfel, susține apelantul, ADS a confirmat prin apărările formulate în dosar că deține terenurile preluate de la SC SA, dar susține că nu poate dispune de ele deoarece Legea nr. 10/2001 nu îi dă astfel de competențe, deși din art. 8.1 și art. 20.1 din Normele metodologice rezultă contrariul și că,în același timp, nu poate să identifice terenul solicitat de reclamant, deși s-a arătat că acesta era sediul fermei.

Prin întâmpinare, Agenția Domeniilor Statului a solicitat respingerea apelului, arătând că agenția deține în patrimoniu numai terenuri cu destinație agricolă care fac obiectul legilor fondului funciar, iar cererea reclamantului este întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, care exclud prin art. 8 alin. 1 terenurile situate în extravilanul localităților.

A mai arătat că, potrivit art. 3 alin. 3 și art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001, ADS predă terenurile deținute în patrimoniu către Comisiile locale, în vederea aplicării dispozițiilor legilor de fond funciar și că de aici rezultă că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În vederea stabilirii unității deținătoare a imobilului solicitat de reclamant, instanța a pus în discuție necesitatea identificării imobilului printr-un raport de expertiză topografică. Apelantul reclamant a achiesat la necesitatea administrării unei probe tehnice de determinare a amplasamentului imobilului, expertiza fiind efectuată la 8 aprilie 2008 de dl. expert.

Conform concluziilor expertului terenul solicitat de apelantul reclamant, în suprafață totală de 25.462 mp,a fost identificat în com. Crucea, sat, tarlaua /2, fiind situat în extravilanul comunei Crucea.

Apelul este întemeiat.

Reclamantul a investit instanța cu o obligație de a face, respectiv cu o obligație de a i se răspunde la notificarea adresată în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat aplicarea măsurilor reparatorii pentru imobilul din Comuna Crucea, sat, compus din teren în suprafață de 2 ha cultivat cu de vie și construcție cu 6 camere, magazie, grajd de vite, două plăți și o hrubă zidită.

Chestiunea discutată în prezentul apel se referă la calitatea de unitate deținătoare, respectiv cui îi incumbă obligația de a răspunde notificării formulate de reclamant.

Din dispozițiile art. 21(anterior art. 20) din Legea nr. 10/2001, republicată, explicitate prin pct. 21.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, rezultă că, în esență, prin "unitate deținătoare" se înțelege orice persoană de drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autoritățile administrației publice centrale ori locale, precum și organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condițiile prevăzute de art. 2 din lege.

Se deduce așadar din dispozițiile legale amintite că obligația restituirii imobilelor preluate abuziv de stat și, evident, obligația de a răspunde notificării formulate de persoana îndreptățită, revine persoanelor juridice arătate de legiuitor, indiferent de titlul cu care acestea dețin imobilele în patrimoniul lor - fie în proprietate privată, administrare, folosință ori numai în fapt.

Printre persoanele juridice enunțate de art. 21 din lege,cărora le revine obligația de a răspunde notificărilor formulate, se regăsesc și autorități publice centrale sau locale: autorități administrative autonome, ministere, consiliile locale și județene,agențiiși oficii naționale sau locale, etc. (pct. 21.1 lit. (d) din Normele metodologice), acestora legea recunoscându-le explicit calitatea de persoane juridice deținătoare prin dispozițiile care statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea Legii nr. 10/2001 și inaplicabilitatea, din acest motiv, a prevederilor Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998.

Prin urmare, Legea nr. 10/2001 conferă calitate de unitate deținătoare chiar și Agenției Domeniilor Statului, care are competențe să răspundă notificărilor pentru imobilele pe care le administrează, domeniul său de activitate nefiind limitat, așa cum greșit susține prin întâmpinare, doar la colaborarea cu comisiile locale de fond funciar.

Această concluzie se deduce nu numai din prevederile exprese ale Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește indisponibilizarea bunurilor care fac obiectul notificărilor, dar și din calificarea obligației de restituire a imobilelor deținute cu orice titlu ca o obligație reală ( propter rem) stabilită ex lege în sarcina unității deținătoare în considerarea bunurilor respective.

Pentru a avea însă obligația de a răspunde notificării, persoana juridică prevăzută de lege ca având competența de a soluționa notificarea trebuie să aibă și calitatea de deținător al bunului respectiv, adică bunul să se afle în patrimoniul său cu orice titlu: proprietate privată, administrare, folosință ori numai în fapt.

În speță, din contractul de concesiune nr. 434 din 27 aprilie 2000 încheiat între Agenția Domeniilor Statului și SC SA rezultă că Agenția are în patrimoniu un teren agricol în suprafață de 4043 ha situat în perimetrul localității, teren care a fost dat în exploatarea SC SA. Contractul a fost denunțat de către administratorul judiciar la 12.11.2004, în temeiul art. 51 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată

(întâmpinarea SC SA - fila 21 dosar nr. 6785 com/2004), această societate nemaiavând în folosință terenul concesionat.

Conform expertizei de identificare administrate în apel,terenul care face obiectul notificării este situat în extravilanul comunei Crucea, sat, tarlaua /2. Amplasamentul imobilului, în extravilanul comunei Crucea, determină concluzia apartenenței acestui teren în patrimoniul Agenției Domeniilor Statului care, având calitatea de unitate deținătoare, are obligația să răspundă notificării formulate de reclamant.

Desigur că Agenția Domeniilor Statului nu va putea invoca nedepunerea notificării la sediul său câtă vreme, potrivit art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de lege, chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul, notificarea producându-și efectele prevăzute de lege.

Stabilind în sarcina Agenției Domeniilor Statului obligația de a răspunde notificării, instanța a răspuns obiectului cu care a fost investită, respectiv obligația de a emite o decizie/dispoziție care să cuprindă un răspuns la notificare, fără ca prin aceasta să statueze asupra includerii bunului în categoria imobilelor care fac obiectul Legii nr. 10/2001, chestiune care, eventual, s-ar discuta într-o procedură care să privească modul de soluționare a notificării.

Rămâne în obligația SC SA, care nu a declarat apel, să soluționeze notificarea reclamantului în ceea ce privește propunerea de măsuri reparatorii pentru construcțiile care au fost proprietatea autorului reclamantului, preluate abuziv de stat și care nu se mai regăsesc pe teren, fiind demolate.

Pentru aceste considerente, constatând că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea reclamantului formulată față de Agenția Domeniilor Statului, care are calitatea de unitate deținătoare, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța va admite apelul și va schimba în parte sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul civil formulat de reclamantul -, cu domiciliul ales la avocat în B, strada - Națiunilor Unite nr. 3-5, -. C,. 69, împotriva sentinței civile nr. 1143 din 26 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 1327/2005, în contradictoriu cu intimații "STUPINA", prin lichidator "", cu sediul în,-, -LB,.B,.1,.25, Primarul Comunei Crucea, cu sediul în Crucea,-, județul și Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 2,-, având ca obiectLegea 10/2001.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă și Administrația Domeniilor Statului să răspundă notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 de către reclamantul.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2008.

Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță,

JUDECĂTOR,

- -

Grefier,

- -

Red.hot.jud.fond -

Red./tehnored.jud.apel: /14.07.2008

Gref.AB/8 ex./31.07.2008

Emis 4 com.

azi, 31.07.2008

Președinte:Mihaela Popoacă
Judecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 88/2008. Curtea de Apel Constanta