Anulare act. Decizia 1255/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1255
Ședința publică de la 04 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 400 din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 19487 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și intimatul pârât, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus la dosar chitanța nr. --307-0100/03.11.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aferente recursului formulat în cauză.
Avocat, pentru intimatul pârât, a solicitat amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, întrucât a fost angajată la termenul de astăzi și a nu avut posibilitatea să studieze dosarul.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a precizat că lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului pârât.
Instanța a respins cererea de amânare pentru pregătirea apărării, formulată de apărătorul intimatului pârât, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă și, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului pârât de a studia dosarul, a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal, făcut în ședința publică, a intimatul pârât, reprezentat de avocat, lipsind recurenta reclamantă.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul pârât, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 22.02.2006, reclamanta l-a chemat in judecata pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea testamentului aut. sub nr. 1115/28.11.2005 întocmit de reclamantei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a precizat că, prin testamentul mai sus menționat, a dispus ca după moartea sa, întreaga avere mobilă si imobilă sa intre în stăpânirea pârâtului.
Aceasta a mai precizat ca testatoarea a fost indusă în eroare la semnarea actului și, deși știa să semneze, pe testament apare o impresiune digitală, iar convingerea reclamantei este că nu avea discernământul actelor si faptelor sale juridice, aceasta fiind in evidentele Spitalului Clinic de C, diagnosticată cu psihoza maniaco-depresivă.
La data de 03.05.2006, reclamanta si-a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind dispozițiile art. 856 raportate la dispozițiile art. 949 Cod procedură civilă.
La data de 07.06.2006, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece susținerile reclamantei privind lipsa de discernământ a testatoarei nu sunt reale.
Pârâtul a precizat ca avea discernământ, dar nu știa sa scrie și sa citească, fapt reținut într-un act autentic al BNP, motiv pentru care modul de semnare a fost acela al aplicării amprentei digitale.
In realitate, relațiile dintre testatoare și familia reclamantei au fost tensionate, acestea fiind implicate în mai multe litigii, unul dintre acestea soluționându-se prin revocarea de către a unui alt testament întocmit pe numele fratelui reclamantei,.
Pârâtul a mai precizat ca reclamanta împreuna cu familia sa au internat-o forțat pe testatoare la Spitalul de Boli M, vecinii reușind sa o externeze.
La termenul din 07.06.2006, reclamanta prin apărător a precizat că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea nulității absolute a testamentului aut. sub nr. 1115/28.11.2005 la BNP.
Prin sentința civilă nr.4165/28.03.2007, s- respins acțiunea precizată formulată de reclamanta. Împotriva acestei sentințe, reclamanta declarat recurs iar prin decizia nr. 2308/06.12.2007 Tribunalului Dolj s- admis recursul, s-a casat sentința și s-a trimis cauza în rejudecare la aceeași instanță, fiind înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.19487 din 10.12.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea precizată, formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin testamentul autentificat sub nr. 1115/28.11.2005, testatoarea a dispus ca, după moartea sa, întreaga avere mobilă și imobilă să fie stăpânită în deplină proprietate de către, pârâtul din prezenta cauză.
Testatoarea s-a prezentat în fata notarului public și, după ce i s-a citit actul, a consimțit la autentificarea acestuia, neștiind să scrie și să citească.
Acestea au fost reținute de notarul public în încheierea de autentificare nr. 1115/28.11.2005, iar pe testament apare o amprentă digitală, aplicată în lipsa semnăturii.
a mai întocmit anterior un testament nepotului său de frate, testament aut. sub nr. 8485/08.09.1984 la notariatul Județean de Stat D, reținându-se la fel că aceasta nu a putut semna, insa a consimțit la autentificarea înscrisului.
Ulterior, prin declarația aut. sub nr. 15642/22.06.1993, aceasta a revocat testamentul întocmit în favoarea nepotului său.
Testatoarea, născută la 01.04.1927 și decedată la 24.01.2006, se afla în evidența C cu carnetul nr. 451/04.08.1978, având diagnosticul psihoza maniaco-depresivă.
Din raportul de expertiză medicală întocmit de C se reține că în urma examinării actelor medicale privind-o pe testatoare (acte înaintate de Spitalul de în evidențele căruia se afla aceasta) nu se poate preciza dacă testatoarea la data autentificării testamentului, 28.11.2005, a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat.
Cum discernământul reprezintă o stare de fapt ce poate exista, izolat, chiar și la o persoană incapabilă, iar cu probele administrate în rejudecare (conform dispoziției deciziei de casare - respectiv solicitarea de acte medicale în funcție de care medicul de specialitate să precizeze dacă aceasta avea sau nu discernământul alterat în momentul întocmirii testamentului) reclamanta nu a probat existența vreunei cauze de nulitate, instanța a respins cererea de constatare a nulității testamentului pe considerentul că testatoarea nu avea discernământul alterat.
În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la nulitatea testamentului ca urmare a mențiunii din încheierea de autentificare a testamentului, a faptului că testatoarea nu poate să semneze, deși pe alte înscrisuri apare semnătura acesteia, instanța a apreciat că nu constituie cauză de nulitate, ci doar o constatare personală a agentului instrumentator - notar public ce face dovada deplină a celor constatate până la încheierea în fals, în speță părțile neînscriindu-se în fals împotriva celor constatate cu notarul public.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelanta susținut în esență că instanța de fond în mod greșit a interpretat materialul probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză medico-legală întocmit de IMLC și depozițiile martorilor și, de asemenea, lipsa semnăturii testatoarei, în mod eronat s-a constatat că nu constituie cauză de nulitate, la dosar existând o cerere de chemare în judecată semnată de această testatoare, plângerea din 24 mai 2005 și cererea din 19 mai 2001 și plângerea din 29 septembrie 2000.
Prin decizia nr.400 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 19487 din 10.12.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât .
A fost obligată apelanta către intimat la 250 lei cheltuieli de judecată.
Referitor la primele două critici ce vizează interpretarea greșită materialului probator administrat în cauză, respectiv raportul de expertiză medico-legală întocmit de IMLC și depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța de apel constată că, în mod legal și temeinic, prima instanță în adoptarea soluției pronunțate reținut că, din raportul de expertiză medicală întocmit de reiese că în urma examinării actelor medicale privind-o pe testatoare (acte înaintate de Spitalul de în evidențele căruia se afla aceasta) nu se poate preciza dacă testatoarea la data autentificării testamentului,respectiv 28.11.2005, a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat, discernământul reprezintă o stare de fapt ce poate exista, izolat, chiar și la o persoană incapabilă, iar din probele administrate în rejudecare reclamanta nu putut proba existența vreunei cauze de nulitate, astfel că instanța de fond a respins cererea de constatare a nulității testamentului, pe considerentul că testatoarea nu avea discernământul alterat
În ceea ce privește cea de- treia critică referitoare la greșita constatare a instanței de fond, în sensul că nu constituie cauză de nulitate lipsa semnăturii testatoarei, deși pe alte înscrisuri depuse la dosar apare semnătura acesteia, Tribunalul constată că și aceste susțineri se înfățișează ca neîntemeiate.
În literatura de specialitate și practica judiciară în materie s- statuat aprecierea că, de principiu, constatările personale ale notarului public, ca agent instrumentator, privind consimțământul, calitatea părților și semnătura acestora, fac dovada deplină a celor consemnate, până la înscrierea în fals, astfel că, atât timp cât reclamanta nu înțeles să defăimeze ca fals înscrisul autentic reprezentat de testamentul autentificat sub nr.1115/28.11.2005 la B P, există prezumția legală de valabilitate și legalitate, instituită de dispozițiile art. 1171 și art.1173 Cod Civil, atât sub aspectul mențiunii imposibilității testatoarei de a semna, datorată faptului că nu știe să scrie și să citească, cât și sub aspectul subscrierii prin amprentare digitală, neexistând astfel nici un motiv de nulitate relativă sau absolută care să determine anularea acestui înscris autentic.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, solicitând în conformitate cu art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și a sentinței civile, iar pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată în sensul de a constata nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr.1115 din 28.11.2005.
A arătat că raportul de expertiză IML C nu a respectat Legea nr.95/2006, nefiind avizat de către Colegiul Medicilor din România.
Oricum, expertiza întocmită în cauză nu a stabilit clar dacă autoarea a avut sau nu discernământul faptelor sale, instanța respingând contraexpertiza solicitată de reclamantă, cu toate că raportul de expertiză este insuficient motivat și contradictoriu, întrucât boala de care suferea testatoarea, psihoză maniaco-depresivă reprezintă o tulburare mintală ce constă în modificarea anormală a stării psihice și abilității de funcționare a unei persoane.
Cea de-a doua critică se referă la greșita interpretare a probelor din dosar, respectiv a declarațiilor de martori.
Ultima critică se referă la greșita interpretare a instanței în ceea ce privește lipsa semnăturii testatoarei de pe testament, în situația în care reclamanta a dovedit prin înscrisurile depuse că testatoarea știa să scrie.
S-au depus la dosar: taxa timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat.
Recursul este fondat.
Critica referitoare la greșita interpretare a probelor, respectiv a declarațiilor martorilor, este o critică nu de nelegalitate ci,de netemeinicie prev. de art.304 pct.11 Cod pr.civilă și care în urma abrogării prin OUG nr.138/2000 nu mai poate fi supusă examinării în calea extraordinară a recursului.
Nu poate fi primită conform art.316 rap. la art.292 alin.1 Cod pr.civilă nici critica referitoare la neavizarea raportului de expertiză IML C de către Colegiul Medicilor din România, întrucât aceasta reprezintă o critică nouă fiind pentru prima dată invocată în recurs.
În schimb este întemeiată critica privind expertiza efectuată în cauză, care nu este lămuritoare pentru speță, și neefectuarea de către instanță a unei alte expertize.
Trebuie reținut că discernământul reprezintă o stare de fapt ce poate exista izolat chiar și la o persoană incapabilă, și poate fi probat în privința existenței sau inexistenței cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză.
Acest motiv a fost invocat de reclamantă ca temei al acțiunii în nulitate promovată.
În speță, concluziile raportului de expertiză întocmit de IML C care menționează că în urma examinării actelor medicale privind-o pe testatoare (acte înaintate de Spitalul de în evidențele căruia se afla aceasta) nu se poate preciza dacă testatoarea la data autentificării testamentului, 28.11.2005, a avut sau nu discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat, nu sunt elocvente.
Discernământul fiind o stare de fapt trebuie probat ca atare, iar instanțele, în speță nu și-au întemeiat convingerea pe o probă administrată complet, care să elucideze starea de fapt respectivă, aceasta echivalând de fapt cu o necercetare a fondului cauzei.
Din expertiza întocmită de IML C, nu se poate desprinde o concluzie lămuritoare, concludentă cu privire la existența discernământului, cu toate că experții și instanțele aveau obligația să ceară mai multe acte necesare cu privire la efectuarea expertizei, dacă acestea se apreciau ca nefiind suficiente, și să se pronunțe efectiv în acest sens, dezlegând cu ajutorul acestor probe starea de fapt, lămurind-o pe deplin.
Această probă fiind esențială - este necesar ca în cauză să fie efectuată o altă expertiză la IML Minovici B ca instituție superioară, cu punerea la dispoziția experților și a altor acte,în sensul administrării acestor probe cât mai eficient.
Prin urmare instanțele nu au putut și nici nu au depus diligențe în vederea cercetării fondului cauzei în lipsa unor concluzii, opinii concludente a acestor probe esențiale.
Se impune așadar, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova în vederea administrării de probe, pentru lămurirea pe deplin și corespunzătoare a stării de fapt, esențială în soluționarea cauzei.
Cu această ocazie, instanța va avea în vedere și ultima critică privind neconcordanțele dintre mențiunea făcută de către notarul public în privința lipsei semnăturii testatoarei în sensul că este neștiutoare de carte și înscrisurile depuse de către reclamantă despre care susține că emană de la testatoare, și care față de soluția pronunțată face de prisos analizarea acesteia în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 400 din 03 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 19487 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex/25.11.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
