Anulare act. Decizia 1270/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1270
Sedința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 563/A/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, pârâta intimată, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâta intimată prin avocat, aflat în substituirea d-lui avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate a depus întâmpinare, care a fost calificată de către instanță, ca fiind concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat s -a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, conform motivelor invocate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, s-a prezentat reprezentantul pârâtului recurent, care a pus concluzii de admitere a recursului, astfel cum a fost motivat în scris.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 563/A/11.06.2009, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 82/8.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, -, constatându - se nulitatea absolută a declarației autentificate sub nr. 5787/2004 a PE. - Curuți -, cu consecința radierii din F 1310, nr. top 456/109/1/1/2 a - b/1, a interdicției de înstrăinare și grevare instituită în favoarea pârâtului cu privire la teren cu casă, situat în str. -. - nr. 67.
Ambele instanțe au reținut că, prin contractul unilateral intitulat " declarație", pârâta -, în calitate de proprietar al imobilului înscris în F nr. 1310, nr. top 456/109/1/1/2/a - b/1, a fost de acord cu notarea în favoarea pârâtului a interdicției de înstrăinare și grevare asupra imobilului menționat, autorizând serviciul de F să noteze această interdicție, în același act pârâtul exprimându - și acordul pentru notarea în favoarea sa a interdicției de înstrăinare și grevare asupra imobilului, autorizând același serviciu să noteze această interdicție.
Instanțele au reținut că, din cuprinsul actului, nu rezultă interesul operațiunii efectuate, precum nici durata interdicției.
Instanța a reținut că, prin promisiunea de vânzare - cumpărare nr. 153/19.01.2006, pârâta s-a obligat să vândă pârâtului construcția din F 1310, nr. top 456/109/1/1 din F să fie vândut C Com L, perfectarea actului urmând a avea loc într - un interval de 6 luni, concomitent cu plata de către pârât a prețului imobilului.
În raport cu aceste acte juridice, ambele instanțe au reținut că un bun nu poate fi scos din circuitul civil, prin voința omului, o asemenea clauză fiind în contradictoriu cu principiul liberei circulații a bunurilor, prevăzut de art. 1310 Cod civil, precum și dreptului de proprietate de a dispune liber de bunul său, consacrat în art. 480 Cod civil, drept consacrat în art. 41 din Constituția României.
S-a apreciat că, în cauză, nu s-a identificat un interes serios și legitim al clauzei și dat fiind că inalienabilitatea nu are caracter temporar, clauza în discuție este nulă absolut, în raport și cu dispozițiile art. 948 pct. 4 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă, context în care se susține că înscrierea interdicției în discuție are la bază relațiile dintre pârâți, care au trăit în concubinaj, din care au și copii minori, aspect ce justifică interesul instituirii inalienabilității bunului, dobândit în timpul concubinajului, pe de o parte, iar, pe de altă parte, pârâtul recurent arată că interdicția nu putea fi privită ca una cu caracter perpetuu, în raport cu promisiunea de vânzare - cumpărare, încheiată între pârâți, din care rezultă caracterul temporar al interdicției de înstrăinare, dar și caracterul voluntar al acesteia.
Apoi, se invocă lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, respectiv lipsa calității procesuale active.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind nelegală, rezultat al interpretării greșite a legii, ca efect al neobservării ponderii de acțiune a trei principii asupra regulilor de drept atrase de speța de față, și anume: principiul apărării dreptului de proprietate privată, principiul liberei circulații a bunurilor și principiul libertății de voință.
Astfel, starea de fapt, concretizată în această cauză, relevă că, în baza principiului libertății de voință, pârâta -, în calitate de titular al unui drept de proprietate privată, ce poartă asupra unui bun imobil, în acord cu pârâtul, a instituit o inalienabilitate voluntară cu privire la imobilul înscris în F 1310, nr. top 456/109/1/1/2/a -b/1, constând în interdicția de înstrăinare și grevare a imobilelor menționate.
Este adevărat că, de principiu, clauzele convenționale de inalienabilitate sunt nule, dată fiind intervenția altor două principii, și anume: principiul apărării dreptului de proprietate privată și principiul liberei circulații a bunurilor, consacrate în art. 4 din Constituție și 1310 Cod civil, însă, doctrina și jurisprudența în materie (, în Dreptul nr. 4/1993, p. 51, Fr., Tratat de drept civil, Contracte speciale, Ed. Universul juridic, B, 2001, p. 52, text și nota 3) au relevat valabilitatea clauzelor convenționale de inalienabilitate, în măsura în care acestea sunt justificate de un interes serios și legitim și dacă au un caracter temporar.
Aprecierea caracterului temporar are în vedere criteriul duratei unei vieți omenești, clauza trebuind să fie inferioară unei asemenea durate, în ipoteza prezervării unui interespersonal, precum se pretinde în speța de față.
Rațiunea acestei interpretări rezidă în aceea că în ipoteza inalienabilității voluntare este vorba de autolimitare a libertății de înstrăinare, prin voința proprie.
În toate cazurile, dovada interesului serios și legitim, cât și a caracterului temporar al clauzelor convenționale de inalienabilitate se poate face prin orice mijloc de probă.
Instanța, a cărei hotărâre este atacată, a apreciat că interesul serios și legitim, cât și caracterul temporar al inalienabilității voluntare trebuie să rezulte din chiar cuprinsul actului juridic, care instituie inalienabilitatea voluntară, ceea ce este vădit eronat, în raport cu dispozițiile legale, care reglementează probele, în funcție de natura acestora. Astfel, se explică concluzia instanței, potrivit căreia " din cuprinsul actului nu rezultă interesul care a stat la baza interdicției de înstrăinare", precum nici caracterul ei temporar, context în care a înlăturat valoarea probatorie a promisiunii de vânzare - cumpărare din 19.01.2006, prin care pârâta, proprietara tabulară a imobilului, s-a obligat să înstrăineze bunul pârâtului într -un termen de 6 luni, condiționat de plata prețului de către pârât, cu motivarea că acest act juridic s-a încheiat ulteriordeclarațieide inalienabilitate voluntară ( 17.09.2004).
Curtea, evaluând același probatoriu, constată că, prin promisiunea încheiată între pârâți, s-a fixat, în realitate, tocmai caracterul temporar al inalienabilității instituite prin Declarația nr. -.09.2004, voința părților fiind evidentă în acest sens.
La aceasta converg și celelalte probe administrate în cauză, care relevă raporturile dintre pârâți.
Astfel, pârâtul, prin întâmpinare, a arătat că a trăit în concubinaj cu pârâta, concubinaj consolidat prin conceperea și nașterea copiilor pârâților.
Ei au dobândit bunul în timpul concubinajului, iar separațiunea lor a provocat încheierea actelor juridice menționate în prezenta cauză, ca o măsură de protecție, în vederea garantării executării unor obligații asumate liber de către pârâții în cauză, menite a asigura o reglare corectă a unui eventual litigiu de tip patrimonial.
La această apărare, pârâta nu a exprimat nici un punct de vedere, manifestând o tăcere semnificativă în planul dreptului, aspect nesocotit de instanța care a pronunțat hotărârea atacată.
Mai mult, întreg demersul procesual este susținut exclusiv de către reclamantă, care tinde a justifica un interes legitim, în raport cu promisiunea de vânzare - cumpărare încheiată de pârâta, la data de28 iunie 2007, prin care aceasta din urmă s-a obligat să vândă reclamantului același imobil.
Pârâtul a invocat încheierea unui act în frauda intereselor sale, pretinzând că actul s-a încheiat ulterior separațiunii sale de pârâta, aspect necombătut în cauză și nevalorificat, ca atare, de instanță.
Prin urmare, relațiile dintre pârâții în cauză, cărora li se adaugă actele juridice încheiate de aceștia, permit și obligă instanța la un tip de interpretare de natură să sugereze ideea de coroborare a probelor administrate în cauză, impunând concluzia, potrivit cu care inalienabilitatea voluntară instituită are un caracter temporar, fiind justificată de un interes legitim și serios.
În același context, Curtea constată că instanța nu a evaluat acțiunea civilă și cererea reconvențională - obiect al dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara, care furnizează suficiente argumente probatorii pentru reținerea unei stări de fapt clare.
Astfel, în acțiunea civilă menționată, pârâta, din prezenta cauză, relevă relația de concubinaj întreținută cu pârâtul, menționând durata concubinajului, de peste 8 ani, precum și împrejurarea că neînțelegerile dintre pârâții din prezenta cauză au debutat în anul2004( anul încheierii declarației de inalienabilitate).
La fel, în cererea reconvențională formulată în același dosar, pârâtul solicită instanței constatarea încheierii promisiunii de vânzare - cumpărare la data de19.01.2006, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare autentic ( 31 dosar fond).
Acesta precizează că locuiește în imobil împreună cu cei doi copii minori, rezultați din concubinajul părților.
Așa fiind, Curtea constată că echilibrul, dintre principiul apărării dreptului de proprietate privată, principiul liberei circulații a bunurilor și principiul libertății de voință, nu a fost sacrificat prin conduita juridică a pârâților în cauză, care se înscrie, în limitele de exercițiu ale dreptului la dispoziție juridică și materială al proprietarilor tabulari, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, cu consecința admiterii apelului pârâtului și respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată, în raport cu dispozițiile art. 41 din Constituție, 1310 cod civil și 480 Cod civil.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâtului împotriva deciziei civile nr. 563/A/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că admite apelul pârâtului împotriva sentinței civile nr. 82/8.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care o schimbă în tot și rejudecând:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților și, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 decembrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Carmina
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.B /25.12.2009
DACT.B/2ex/8.01.2010
INST.APEL- - C - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca, Carmina
