Anulare act. Decizia 1277/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1277/R
Ședința publică din 25 mai 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la av., din Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 44 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 25 mai 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.4089 din 16 octombrie 2006 Judecătoriei Tg-M, s-a dispus următoarele:
-s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii formulate împotriva pârâtelor Primăria municipiului Tg-M și -" "SRL Tg-M;
-s- respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei născută;
-s-a respins cererea formulată de reclamanta născută, împotriva pârâtelor Primăria municipiului Tg-M și -" "SRL Tg-M;
-a obligat reclamantele să plătească pârâtei -" "SRL suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că la data de 11 septembrie 2002 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.252 între Primăria mun.Tg-M și -" "SRL, referitoare la spațiul comercial situat în Tg-M P-ța - nr.31.
S-a reținut că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin sentința nr.112 din 10 martie 2000 Tribunalului Mureș pronunțată în dosarul nr.202/2000, irevocabilă prin decizia nr.60/R din 15 martie 2001 Curții de Apel Tg-M, instanța a admis acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta -" "SRL, a stabilit că sediul actual al reclamantei deținut în temeiul unui contract de închiriere încheiat cu RAGCL a fost construit din fondurile statului și a obligat pârâtele pe cale administrativă, să treacă acest spațiu pe lista spațiilor comerciale care în condițiile legii se pot vinde societăților locatare și să încheie contract de vânzare cumpărare cu reclamanta.
S-a apreciat că la încheierea contractului de vânzare cumpărare au fost respectate condițiile prev. de art.948 și urm. Cod civil, și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare s-a reținut că Statul Român era înscris în CF ca titular al dreptului de proprietate iar imobilul în litigiu nu a fost scos din circuitul civil.
Referitor la susținerile că acest contract se întemeiază pe o cauză ilicită și reaua-credință a părților, acestea nu au putut fi reținute avându-se în vedere că vânzătoarea Primăria Tg-M a fost obligată la vânzarea imobilului către cumpărătoarea -" "SRL prin sentința menționată, nr.112/2000, hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie. Astfel prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare pârâtele nu au făcut altceva decât să execute dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile. De altfel, atât caracterul licit al cauzei, conform art.967 cod civil cât și buna credință se prezumă și nu a fost efectuată proba contrarie.
S-a reținut că în CF 90405 Tg-M a fost notat la 09.09.2002 litigiul obiect al dosarului nr.9187/2002 al Tribunalului Mureș, instanța a considerat că nu se poate reține reaua credință a părților la încheierea contractului, încheiat în executarea unei hotărâri judecătorești.
S-a reținut că reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată solicitând restituirea imobilului în cauză înregistrată după încheierea contractului nr.11021 din 20 noiembrie 2002.
Referitor la notificările formulate de reclamantă s-a reținut că se referă la un alt imobil înscris în CF top.1127 și 1128 iar imobilul care a făcut obiectul contractului este înscris la nr.top.1129 și 1130.
Instanța de fond a constatat că în sentința menționată s-a stabilit că imobilul care face obiectul contractului de vânzare cumpărare a fost construit din fondurile statului, deci nu sunt aplicabile prevederile art.18 din Legea nr.10/2001 fapt confirmat și prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Reclamanta a renunțat la judecată făcându-se aplicarea prevederilor art.246 pr.civ. în acest caz.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța de fond a respins-o ca nefondată având în vedere certificatul de moștenitor de calitate nr.137 din 9 mai 2003 din care rezultă că este moștenitoarea numitei fosta proprietară a imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.4089 din 16 octombrie 2006 Judecătoriei Tg-M și admiterea acțiunii formulate.
Prin decizia civilă nr.115 din 15.04.2008 a Tribunalului Mureș, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș ca instanță de recurs.
Prin decizia civilă nr-1538/R din 05.11.2008 a Curții de Apel Tg-M, s-a dospus admiterea recursului declarat de Municipiul Tg-M prin Primar, s-a casat integral decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Mureș, secția civilă, ca instanță de apel.
Prin decizia civilă nr.44 din 23.02.2009 a Tribunalului Mureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că nu se poate reține cauza ilicită a contractului invocată de apelante ca motiv de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare întrucât printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, sentința nr.112/10.03.2000 a Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia nr.60/R/15.03.2001 a Curții de Apel Tg-.M, s-a dispus obligarea Primăriei municipiului Tg-M și a -""SA la vânzarea imobilului în cauză.
S-a reținut că sunt întrunite condițiile de valabilitate ale contractului de vânzare cumpărare prev. de art.966, 968 Cod civil, iar încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a apreciat că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor hotărârilor judecătorești menționate, chiar dacă reclamanta nu a fost parte în litigiul menționat iar hotărârile pronunțate nu-i sunt opozabile.
Având în vedere notificare formulată la 25 mai 2001 de către reclamantă care viza un alt imobil și faptul că notificarea pentru imobilul în litigiu a fost făcută de către reclamanta care a renunțat la judecată, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a opera nulitatea absolută a contractului invocată de reclamanta apelantă.
Întrucât Statul Român avea calitatea de proprietar în CF, se respinge critica apelantei că nu ar fi avut calitatea de proprietar al imobilului persoana care s-a obligat să-l înstrăineze.
S-a apreciat că, calitatea de persoană îndreptățită la restituire în baza Legii nr.10/2001 nu implică existența unei cauze de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare întrucât valabilitatea acestui contract se impune a fi analizată prin prisma prevederilor art.948 și urm. Cod civil.
În cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art.274 pr.civ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei civile nr.44/2009 a Tribunalului Mureș, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile 4089 din 16.10.2006 a Judecătoriei Tg-M și admiterea acțiunii formulate.
Se invocă prevederile art.304 pct.9 pr.civ. când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Se arată că principala critică adusă hotărârii atacate privește ignorarea prevederilor art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001 în forma inițială, în vigoare, la data încheierii contractului atacat, respectiv a interdicției absolute de înstrăinare a oricărui imobil ce cădea sub incidența Legii nr.10/2001.
Se arată că reclamantele au atât calitate procesuală activă cât și interesul de a acționa avându-se în vedere certificatul de moștenitor de calitate după defuncta, fosta proprietară.
Se arată că pârâta intimată -" "SRL în calitate de terț dobânditor cu titlu oneros nu poate invoca necunoașterea situației juridice a imobilului întrucât procesul era notat în cartea funciară pentru imobil înainte de încheierea contractului atacat, iar dispozițiile legii interziceau astfel de operațiune.
Recurenta susține că din dosarul cauzei rezultă că spațiul în litigiu nu a fost construit de Statul Român ci a fost naționalizat fiind interzisă vânzarea acestuia în baza nr.515/1998.
Se arată că nu au fost parte în procesul finalizat prin decizia civilă nr.60/R din 15 martie 2001, nu s-a putut apăra iar hotărârea nu le este opozabilă, concluzionând în motivele de recurs că instanța de apel a ajuns la o soluție eronată interpretând cu totul greșit efectele intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
În întâmpinarea depusă Municipiul Tg-M a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii atacate precizându-se că prevederile art.304 pct.9 pr.civ. nu sunt incidente în speță.
Se arată că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora contractul de vânzare-cumpărare se întemeiază pe o cauză ilicită și pe reaua credință a părților întrucât părțile contractante nu au făcut decât să execute dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Referitor la obiectul contractului se arată că imobilul nu era scos din circuitul civil fiind obiectul unui contract de închiriere care printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit să facă obiectul unui contract de vânzare-cumpărare.
Referitor la calitatea de proprietar a vânzătorului din contractul a cărei anulare se solicită se arată că nu s-ar fi putut dispune printr-o hotărâre judecătorească obligarea Primăriei municipiului Tg-M la vânzarea unui spațiu comercial al cărui proprietar la data înstrăinării nu era Statul Român.
Ca urmare se solicită respingerea ca nefondate a criticilor formulate în motivele de recurs.
În întâmpinarea depusă de -" "SRL se solicită respingerea recursului declarat, cu cheltuieli de judecată arătându-se că nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 pr.civ. iar prin recursul promovat sunt reluate susținerile din apelul declarat împotriva sentinței civile 4089/16.10.2006 a Judecătoriei Tg-
Se arată că susținerile recurentei sunt doar simple afirmații nedovedite prin niciunul din actele depuse la dosarul cauzei, precizându-se că recurenta reclamantă nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare, atâta timp cât la dosarul cauzei s-au depus doar două certificate de moștenitor, unul eliberat pe numele lui iar celălalt pe numele lui, în fiecare dintre aceste certificate de moștenitor de calitate arătându-se că persoana căreia i s-a eliberat este unicul moștenitor după, aceste două certificate excluzându-se reciproc. Niciuna dintre cele două nefăcând dovada calității de moștenitor, susține intimata.
Se arată că în mod corect s-a reținut faptul că, contractul de vânzare-cumpărare atacat, a avut la baza încheierii sale o hotărâre judecătorească irevocabilă care impunea Primăriei Tg-M încheierea acestuia și care stabilea caracterul de imobil construit din fondurile statului a acestui imobil.
Se arată că deși se invocă ca și motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare cauza ilicită, reclamantele în nicio fază procesuală nu au făcut dovezi în susținerea acestui motiv invocat, precizându-se că în mod corect s-au pronunțat instanțele de fond și de apel și se solicită respingerea recursului declarat.
Analizând recursul declarat prin prisma prevederilor art.304 pct.9 pr.civ. cât și a motivelor de recurs invocate, se constată că este nefondat urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
La 11 septembrie 2002 fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.252 între Primăria municipiului Tg-M în calitate de vânzător, și -" "SRL îăn calitate de cumpărător având ca obiect spațiul comercial situat în Tg-M, P-ța - nr.31 în suprafață de 102,43 mp, conform hotărârii judecătorești sentința civilă nr.112 din 10 martie 2000 Tribunalului Mureș rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.60/R din 15 martie 2001 a Curții de Apel Tg-
Cu alte cuvinte, instanța de recurs reiterează aceleași constatări ca și instanțele de fond și apel, respectiv faptul că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat s-au supus părțile contractante dispozițiilor unei hotărâri judecătorești irevocabile, fără a mai fi necesar a detalia consecințele juridice ale punerii în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Referitor la criticile din recurs se constată că sunt nefondate după cum urează:
Imobilul în litigiu nu a fost scos din circuitul civil, astfel în cât această susținere se va respinge ca nefondată avându-se în vedere faptul că a făcut obiectul unui contract de închiriere iar apoi a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare așa cum s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, în condițiile în care în CF era proprietar Statul Român iar calitatea de parte în contractul de vânzare cumpărare a Municipiului Tg-M în calitate de reprezentant al Statului Român înscris în CF 800/II Tg-M, a fost avut în vedere și de către instanța care a obligat Municipiul Tg-M la încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare.
Imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită a fost reconstrui în întregime prin supraetajare peste prăvălia de la parter în jurul anilor 1960, două etaje, rezultând că este un imobil nou în raport cu cel preluat de către stat.
Avându-se în vedere faptul că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost respectate condițiile de fond și de formă prev. de art.948 Cod civil, se constată că criticile formulate de recurentă referitoare la cauza ilicită, se constată a fi nefondată și respinsă ca atare.
În ce privește faptul că imobilul care face obiectul contractului de vânzare cumpărare este un imobil nou, este conformă cu faptul că a fost construit din fondurile statului, aspect reținut printr-o hotărâre judecătorească ceea ce atrage consecința neanalizării acestui aspect în cadrul altui proces.
Printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că imobilul situat în Tg-M P-ța - nr.31 corp B, a fost reconstituit în întregime din fondurile de investiții centralizate ale Statului Român în jurul anilor 1960 și s-a obligat Primăria municipiului Tg-M la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu.
Pe de altă parte, după proprietara tabulară născută, s-au formulat notificări de către moștenitoarele reclamante la filele 33,34 dosar fond, dar pentru a se solicita restituirea unui alt imobil înscris în cartea funciară la un alt nr.top.1127 și 1128, diferit de imobilul care a făcut obiectul contractului înscris la nr.top.1129 și 1130. De menționat că în CF 90405 Tg-M a fost notat la 9 septembrie 2002 litigiul obiectului dosarului 9187/2002 a Tribunalului Mureș, proces intentat de reclamanta împotriva Primăriei Tg-M, parte care a renunțat la judecată în prezentul dosar, astfel că nu se poate reține reaua credință a părților la încheierea contractului de vânzare cumpărare în condițiile existenței notării unui proces în cartea funciară, cu atât mai mult cu cât părțile au executat dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Se constată că instanța a aplicat în mod corect prevederile Legii nr.10/2001, respingându-se criticile recurentei referitoare la aplicarea greșită a legii în speța dedusă judecății, în condițiile în care reclamanta recurentă a solicitat să se constate nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat ca urmare a dispozițiilor unei hotărâri judecătorești irevocabile.
Este adevărat că reclamanta recurentă nu a fost parte în acel proces și că hotărârile pronunțate nu îi sunt opozabile, însă instanța de apel în mod just a apreciat că în această situație nu se concluzionează că ar fi licită cauza încheierii contractului a cărui anulare se solicită, aspect împărtășit și de către instanța de recurs.
În ce privește susținerile recurentei că indisponibilizarea imobilelor restituibile ar opera începând cu data de 14 februarie 2001 chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară și că în speța de față fiind făcută o notificare nu era posibilă înstrăinarea imobilului în litigiu, instanța constată că a fost făcută o notificare de către reclamantă înregistrată la dosarul executor Judecătoresc asociat - nr.-139 din 25 mai 2001 și 1348 din 13 august 2001, însă se referă la un alt imobil nu la cel în litigiu, ceea ce atrage netemeinicia susținerilor recurentei reclamante în acest sens cu precizarea că pentru imobilul în litigiu s-a formulat notificare însă de reclamanta care a și procedat la notarea procesului pe care l-a promovat în cartea funciară dar această reclamantă a renunțat la judecată.
Aplicându-se prevederile art.274 se va obliga recurenta să plătească cheltuielie de judecată în recurs conform chitanței și facturii aflate la filele 16,17 dosar recurs în cuantum de 3570 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta născută, cu domiciliul ales în Tg-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.44 din 23 februarie 2009 Tribunalului Mureș.
Obligă recurenta să plătească intimatei -" "SRL cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.31, la plata sumei de 3.570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ptr. . fiind
plecată în concediu, semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
29.06.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
