Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1276/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1276/R
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, ( ) și ( ), toți cu domiciliul ales la av., din Târgu-M, B-dul 1 - 2. nr. 9.. 7, județul M, împotriva deciziei civile nr. 292 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 25 mai 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 146 din 07 martie 2007, Judecătoria Ludușa respins acțiunea civilă precizată și completată, formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de fond funciar, județul M, Comisia Județeană de fond funciar M, și, și Gh. decedată în timpul procesului, prin fiul său, ca neîntemeiată. Reclamanții au fost obligați la cheltuieli de judecată pârâților și în sumă de 144 lei și pârâților și în sumă de 144 lei, precum și la suma de 300 lei în favoarea pârâtului.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr. 292 din 21 octombrie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile sus-menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în conformitate cu prev. art. 312 alin. 3 Codul d e Procedură Civilă iar în subsidiar rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii lor astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului au arătat, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Codul d e Procedură Civilă, că instanța de apel nu a avut în vedere motivele de fapt și de drept invocate în apel, fiind ignorate cu desăvârșire, ca și cererile lor în probațiune.
Motivarea hotărârii judecătorești trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă, iar în speță aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, au arătat că se impune să reitereze argumentele și cererile în probațiune care au fost ignorate și refuzate de către instanța de apel.
este ginerele lui, fiind soțul lui, predecedată. După defunctul a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor acestuia (ca moștenitor al defunctei sale soții. Pârâta de rând 2 emis titlul de proprietate nr. 24297 din 25.03.2002, însă originalul titlului nu i-a fost eliberat, deși e titularul acestuia. In consecință, este complet eronată susținerea instanței de fond referitoare la faptul că ar fi susținut existența vreunui grad de rudenie cu sau cu. Este parte în antecontractul încheiat cu, prin care acesta le-a cedat lor, tuturor recurenților, toate drepturile ce-i aparțineau.
Terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 24297/25.03.2002 se află în prezent în posesia sa, care le folosește exclusiv, acestea aparținând antecesoarei defunctei sale soții, respectiv mamei acesteia, decedată în anul 1985 și nu rudelor din linia paternă a soției sale.
În fața primei instanțe a fost dovedită acceptarea tacită a succesiunii după defunctul, prin probatoriul administrat. Pârâta, actualmente decedată, nu a făcut dovada acceptării succesiunii, neaducând nici o dovadă în acest sens. Această chestiune nu a fos pusă în discuția părților în fața primei instanțe, fiind ignorată cu desăvârșire de către instanța de apel.
Referitor la omisiunea primei instanțe și a instanței de apel dea se pronunța asupra unora dintre petitele formulate, a arătat că prima instanță a omis să se pronunțe și asupra petitelor formulate prin "Precizarea și completarea de acțiune", aflată la fila 131 din dosarul primei instanțe. Persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în TP nr. 24297/2002 sunt reclamanții, în calitate de succesori legali ai defunctei. Acesta e motivul pentru care au precizat acțiunea.
Din probatoriul administrat rezultă cu certitudine faptul că terenurile în cauză au fost și sunt administrate și exploatate de reclamanți, realizând acte de stăpânire precum și plata impozitelor aferente acestor terenuri. Este evident că au acceptat tacit moștenirea. Prima instanță nu a pus în discuție acest aspect, încălcând flagrant principiul contradictorialității și analizând această nelămurire a sa numai prin sentința pronunțată.
Prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra petitelor prin care au solicitat să constate existența antecontractului încheiat în anul 1991 cu defunctul precum și validarea acestuia, respectiv obligarea pârâtei la perfectarea contractului în formă autentică, în caz contrar hotărârea să țină loc de act notarial, precum și nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 212/14.02.2000 și 213/14.02.2000. Instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acestor cereri, deși au fost reiterate în cuprinsul motivelor de apel.
În drept, au invocat prev. art. 299 și urm. art. 304 pct. 7 și 9 Codul d e Procedură Civilă.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă înregistrată la 17 martie 2005 la Judecătoria Luduș reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de fond funciar, județul M, Comisia Județeană de fond funciar M, și, și Gh. decedată în timpul procesului, prin fiul său:
- să se constate că prin titlul de proprietate nr. 24297 din 25 martie 2002, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 4 ha și 3000 mp extravilan, respectiv 2700 mp intravilan, situate în satul comuna;
- să fie obligată pârâta Gh.() să predea reclamantului titlul de proprietate arătat mai sus, în original, titlu pe care l-a ridicat personal (sau prin mandatar) de la.;
- să se dispună în urma efectuării unei expertize de specialitate, întabularea acestor terenuri pe numele reclamantului, în cartea funciară.
Ulterior, pentru termenele din 31 mai 2005, respectiv 1 noiembrie 2005, reclamanții au depus la dosar două completări de acțiune formulate inițial. Prin prima completare de acțiune reclamanții au solicitat să se constate că între ei și defunctul s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privind toate terenurile cu privire la care acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate, reclamanții achitându-și partea lorde obligații și să fie obligată pârâta Gh. (), ca în calitate de succesoare a defunctului să se prezinte la notarul public în vederea încheierii contractului în formă autentică, în caz contrar sentința ce se va pronunța să țină loc de act autentic notarial.
Prin cea de-a doua completare de acțiune reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută și parțială a titlului de proprietate nr. 24297 emis de pârâta de rând 2 la data de 25 martie 2002, reclamantului și pârâtei Gh. aceasta fiind, în sensul art. III din Legea nr. 169/1997 persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Conform petitelor din acțiunea civilă, astfel cum a fost formulată și completată de reclamanți, pretențiile formulate de aceștia vizează două titluri de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr. 24297 din 25 martie 2002, emis în favoarea reclamantului și Gh. în calitate de moștenitori ai lui și titlul de proprietate nr. 24196 din 25 februarie 2000, emis în favoarea defunctului, în calitate de moștenitor al lui.
Din considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond rezultă că instanța a făcut referire doar la titlul de proprietate nr. 24196/2000 și nu a analizat cererile formulate de reclamanți privind anularea parțială a titlului de proprietate nr. 24297/2002 și emiterea unui nou titlu de proprietate.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr. 24196/2000 instanța de fond a arătat în motivarea hotărârii considerentele pentru care reclamantului nu i se poate recunoaște calitatea de moștenitor al defunctului, însă reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, prin acțiune solicitându-se a se stabili faptul că celelalte două reclamante și sunt moștenitoare ale defunctului menționat.
În legătură cu dezbaterea succesiunii după defunctul instanța de fond a reținut că nici unul din pretinșii moștenitori ai acestuia nu au făcut dovada acceptării tacite sau exprese a moștenirii rămase după defunct, însă pe parcursul judecării cauzei în primă instanță nu a fost pus în discuție acest aspect și nici nu au fost administrate probe în acest sens, iar din considerentele sentinței nu rezultă care sunt argumentele pe care s-a bazat instanța de fond pentru a ajunge la această concluzie.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat nici asupra petitelor formulate prin completarea de acțiune depusă pentru termenul din 31 mai 2005, referitoare la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare.
În condițiile în care instanța de fond nu a analizat toate capetele de cerere formulate de reclamanți și nu s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor deduse judecății, aceste aspecte echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Aspectele la care s-au făcut referire mai sus au fost invocate și prin apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și în considerentele deciziei pronunțate a reținut succint faptul că apelul declarat este nefondat, fără a argumenta această constatare, ceea ce echivalează, de asemenea, cu necercetarea fondului cauzei.
În consecință, instanța de recurs reține că în condițiile în care nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au cercetat fondul cauzei, sunt incidente în cauză prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă și se impune casarea atât a deciziei pronunțate de tribunal, cât și a sentinței pronunțate de judecătorie și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite recursul declarat de reclamanți și va casa ambele hotărâri, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Luduș. În rejudecare instanța de fond va analiza toate capetele de cerere formulate de reclamanți și va administra toate probele necesare în vederea lămuririi tuturor aspectelor deduse judecății, urmând a se avea în vedere atât argumentele formulate prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost completată, cât și aspectele invocate prin cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la av., din Târgu-M, B-dul 1 - 2. nr. 9.. 7, județul M, împotriva deciziei civile nr. 292 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 146 din 7 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Luduș și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Luduș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond:
jud.apel:;
-21.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
