Anulare act. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant G, domiciliat în, sat Schitu, județul C, împotriva deciziei civile nr. 405 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în P, Intrarea, nr.5, -.14, județul P, toți cu domiciliul în, sat Schitu, județul C și, cu domiciliul în,-, județul C, PREFECTURA JUDEȚULUI C, cu sediul în C,- și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI, cu sediul în, județul C, având ca obiectnulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul reclamant G, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 41806/2008, depusă la dosar, iar pentru intimata pârâtă, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 33603/2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că intimatul pârât a depus la dosar (filele 32-33) întâmpinare.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvîntul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul celor solicitate și pe larg dezvoltate în motivele de recurs aflate la filele 3-5 dosar.
Învederează că a formulat precizări la instanța de fond, cu privire la capetele de cerere, iar legat de invocarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 2190/1991, a motivat că, în speță, operează nulitatea absolută prin încălcarea prevederilor art. 953-954 cod civil - eroare obstacol - eroare asupra identității fizice a obiectului actului.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului pentru toate criticile invocate prin motivele de recurs, cu consecința menținerii hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța seria - nr. - din 07.11.2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 800 lei.
Solicită instanței să aibă în vedere motivele pe larg dezvoltate prin întâmpinarea depusă la fila 32 dosar.
Consideră că instanța de apel a apreciat în mod temeinic și legal starea de fapt, prin prisma probelor administrate, pronunțând o decizie temeinică și legală.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Astfel, prin sentința civilă nr. 838/C/14.04.2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul civil nr-, s-a luat act de renunțarea la susținerea excepțiilor tardivității formulării cererii de constatare a nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 707/22.12.2005 și prescrierii dreptului la acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 2190/27.12.1991 emis de fostul notariat de Stat
Totodată, s-a respins excepția lipsei de interes în promovarea acestei acțiuni și s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții, -, -, Prefectura Județului C, Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Numiții și, decedați la 23.04.1969 și respectiv la 14.02.1981, sunt autorii fiilor numiții G, și precum și a fiicei lor, numita .
În prezent dintre descendenții lor sunt în viață reclamantul G și pârâta, ceilalți frați au decedat astfel: la 19.03.1993, având ca moștenitori pe numiții -, în calitate de soție supraviețuitoare, și, în calitate de fii, a decedat la 26.01.1998, fără descendenți, moștenitorii săi fiind frații săi în viață, respectiv, G, precum și nepoții după fratele decedat, respectiv și, numitul a decedat la 24.12.2000 având ca moștenitori pe -, soție supraviețuitoare și copii lor, numiții, căsătorită și, căsătorită.
De pe urma lui a rămas masa succesorală compusă din din locuința situată în satul Schitu, comuna, în prezent, pentru care nu se prezintă acte de proprietate iar după decesul autoarei a rămas masa succesorală compusă din locuință și terenul de 2900. dobândit prin moștenire, situație în raport de care nu se poate reține existența nici unui motiv de nulitate absolută a certificatului de moștenitor, întrucât terenul intravilan despre care reclamantul pretinde a se trece ca provenind din moștenirea mamei sale este menționat ca fiind bun propriu al defunctei dobândit în baza testamentului nr. 3553/1936, situație conformă cu realitatea și cu solicitarea reclamantului.
Referitor la construcție s-a reținut că, pentru acest imobil nu s-au prezentat acte de proprietate în baza cărora să se aprecieze că aceasta ar fi fost bun propriu al mamei sau bun comun, dobândit de aceasta în timpul căsătoriei cu, aspect care, oricum nu prezintă relevanță, întrucât, în final, întreaga construcție revine celor 5 descendenți ai soților și, în cote egale de câte 1/5 pentru fiecare, așa cum se consemnează în certificatul de moștenitor, astfel încât nu se poate constata nulitatea certificatului de moștenitor.
Referitor la nulitatea Ordinului Prefectului prin care s-a atribuit în proprietate terenul de 2900 mp, situat în comuna, satul Schitu în favoarea moștenitorilor lui, s-a apreciat că reclamantul este în eroare în momentul în care susține că ar fi vorba de o constituire a dreptului de proprietate, deși în realitate acest drept trebuie acordat prin reconstituire, întrucât a aparținut autoarei lor, iar prin ordin al Prefectului, emis în baza Legii nr. 18/1991, art.36, nu se poate dispune constituirea unui drept de proprietate ci se recunoaște dreptul de proprietate asupra terenului aferent locuinței, teren care, și înainte de 1991, aparținut persoanelor în favoarea cărora se emite ordinul și care este condiționată de existența construcției, reclamantul confundând situația existentă cu cea reglementată prin dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991, respectiv cu situația terenurilor ce au fost atribuite ca loturi în folosință și pe care beneficiarii și-au edificat locuințe.
Susținerea reclamantului, că ar constitui motiv de nulitate a ordinului prefectului, faptul că, acesta ar fi primit de la pârâți suprafața de 1400 p din cei 2900 p, în vederea întemeierii unei gospodării proprii, nu a fost probată de acesta, cu atât mai mult cu cât, acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru această suprafață, direct pe numele său, dimpotrivă din documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului Prefectului, rezultă că toți moștenitorii au formulat cerere, prin reprezentant, și toți au depus acte de stare civilă pentru a-și dovedi calitatea și dreptul pretins, condiții în care Ordinul Prefectului nr.707/22.01.2005 a fost emis pe numele tuturor moștenitorilor, astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. III lit. b din Legea 169/1997 pentru a constata nulitatea absolută a Ordinului Prefectului nr.707/2005.
Cu privire la rectificarea titlului de proprietate nr.18570/1404/5.02.1998, în sensul menționării la titular a autoarei, având în vedere că terenul arabil în suprafață de 5 ha, care s-a atribuit moștenitorilor prin reconstituire, provine din moștenirea autoarei lor, după tatăl acesteia, s-a reținut că, la emiterea titlului de proprietate s-a avut în vedere că titularul cererii de intrare în CAP fost numitul, pe numele căruia a fost deschis și rolul agricol, astfel încât, în mod corect s-a emis, pe numele acestuia, titlul de proprietate.
Se apreciază că, această împrejurare nu produce nici o vătămare părților întrucât toți figurează în certificatul de moștenitor și în titlul de proprietate, cu excepția numitului, dar moștenitorii acestuia vin la moștenirea lui, fratele celui omis din titlul de proprietate.
Împotriva sus-menționatei sentințe a formulat apel reclamantul
Prin decizia civilă nr. 405, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 15 septembrie 2008, în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de apelantul G, ca nefondat.
De asemenea, a fost obligat apelantul la plata către intimatul a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată și către a sumei de 650 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile a tribunalului a declarat recurs reclamantul, criticând soluția conform motivelor înscrise în art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal.
Astfel, în cauză s-a cerut constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 2190/1991, cu motivarea că defunctul este trecut ca proprietar al terenului de 2.900 și a construcției - imobile ce erau bunuri proprii a defunctei, care le-a dobândit pe timpul căsătoriei prin testamentul autentificat sub nr. 3353/1936 de Tribunalul Județean C, de la autorul său. Prin urmare, în cauză operează nulitatea absolută prin încălcarea dispozițiilor art. 953-954 Cod civil - eroare obstacol, eroare privind identitatea fizică a obiectului actului.
O altă critică privește constatarea nulității Ordinului Prefectului nr. 707 din 22 decembrie 2005, care a fost respinsă, motivându-se că cererea numitei nu a fost făcută în nume propriu, ci în calitate de fiică a numitei, aceasta din urmă fiind persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 18/1991 și art. 13. În realitate, numita este străină de moștenire, iar părțile litigante nu au depus personal și nici prin poștă cerere de reconstituire pentru suprafața de 2.900 Terenul de 2.900 era bunul propriu al defunctei și nu a defunctului conform certificatului de moștenire care este nul.
De asemenea, este criticabilă motivarea hotărârii și în ce privește rectificarea titlului de proprietate nr. 18570/1404/05 februarie 1998 emis pe numele autorului, avându-se în vedere că cererea de înscriere în CAP a suprafeței de cinci hectare s-a făcut pe numele acestuia, încălcându-se dispozițiile art.3 din legea nr. 18/1991 și aplicându-se dispozițiile art. 8 alin.2 din legea nr. 18/1991.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanța reține următoarele:
Părțile din litigiu sunt descendenții defuncților, decedat la 23 aprilie 1969 și, decedată la data de 14 februarie 1981 și au cote egale, iar nepoții au cota autorilor lor.
Succesiunea defuncților s-a dezbătut la aceeași dată când s-a emis certificatul de moștenitor nr. 2190/1991.
Masa succesorală, în succesiunea deceselor, este compusă din cota indiviză de 1/2 din locuința situată în sat Schitu, comuna, iar cealaltă cotă aparține soției supraviețuitoare, iar în continuare, masa succesorală după decesul lui este compusă din bunul său propriu primit prin testamentul autentificat sub nr. 3353/1936 de Tribunalul Jud. C - teren de 2.900, plus construcția veche și cota indiviză de 5/8 din construcția edificată de soți pe terenul soției. Prin urmare, în certificatul de moștenitor s-au înscris bunurile în întregul lor, întrucât părțile din litigiu sunt descendenții celor doi soți decedați care au cote egale, indiferent de natura juridică a bunului, ca fiind bun comun (cum este construcția) sau ca bun propriu al unui dintre soți (terenul de 2.900 plus construcția veche).
Prin urmare, în compunerea masei succesorale nu s-au încălcat regulile devoluțiunii succesorale, astfel încât recurentul este într-o eroare privind nulitatea certificatului de moștenitor, pe calificarea naturii juridice a bunurilor ce compun succesiunea, dat fiind faptul că părțile din litigiu sunt copii (respectiv nepoții copiilor predecedați) acelorași autori și care, indiferent de natura juridică a bunurilor, din masă, au cote egale.
Referitor la emiterea Ordinului Prefectului C nr. 707 din 22.12.2005, corect instanța a reținut că numita a făcut cerere, nu în nume propriu, ci în numele mamei sale, descendenta celor doi defuncți. Mai mult, la emiterea ordinului s-a avut în vedere certificatul de moștenitor nr. 2190/1991, testamentul nr. 3353/1936, cât și toate actele de stare civilă a moștenitorilor legali. În concluzie, toți moștenitorii au formulat cerere de reconstituire a terenului prin reprezentant, fapt confirmat de răspunsurile la interogatoriul luat pârâților intimați.
Aspectul criticat de recurent privește împrejurarea că stăpânește și construit o casă pe suprafața de 1.400 din suprafața totală de 2.900, cu motivarea că ar fi primit-o de la părinți - fapt nedovedit, iar împrejurarea de aos tăpâni în viitor este o problemă ce se va soluționa prin ieșirea din indiviziune, fapt ce nu face obiectul prezentei cauze, iar susținerea este nefondată și nu conduce la nulitatea Ordinului Prefectului.
Cu privire la rectificarea titlului de proprietate nr. 18570/1404/05.02.1998, corect cele două instanțe au constatat că cererea de înscriere în CAP a fost făcută de defunctul în calitate de cap de gospodărie, iar cererea a fost contrasemnată și de soția defunctei și fiul cel mare - recurentul G, care avea 15 ani (aceasta nu îl îndreptățește la o altă cotă decât cea legală, întrucât nu a făcut dovada dobândirii personale a terenului arabil). Drept urmare, dreptul de proprietate pentru cele cinci hectare teren arabil, a fost înscris în titlul de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor legali. Indiferent de natura juridică, primară a terenului arabil, că era al unuia sau a celuilalt părinte, cotele de participare și moștenirea revine tuturor succesorilor legali.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat către intimați la plata cheltuielilor de judecată, din recurs, în cuantum de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant G, domiciliat în, sat Schitu, județul C, împotriva deciziei civile nr. 405 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în P, Intrarea, nr.5, -.14, județul P, toți cu domiciliul în, sat Schitu, județul C și, cu domiciliul în,-, județul C, PREFECTURA JUDEȚULUI C, cu sediul în C,- și COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR A COMUNEI, cu sediul în, județul C, având ca obiect nulitate act.
Obligă recurentul către intimat la 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel;
Red.dec.jud.recurs:
gref./2 ex./10.03.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase
