Anulare act. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 130
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.354 din data de 12 noiembrie 2009,pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat și intimatul pârât personal, lipsind intimații pârâți, -, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat:
-depunerea chitanței nr.504-343-0076 din 09.12.2009 și timbru judiciar de 1,5 lei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
- întâmpinarea depusă de intimatul pârât,după care:
Avocat, pentru recurenta reclamantă a solicitat acordarea unui termen pentru a observa întâmpinarea depusă.
Intimatul pârât a lăsat la aprecierea instanței cererea de amânare.
Constatând că, întâmpinarea formulată de intimatul pârât, a fost depusă în termenul legal, potrivit art. 308, pct. 2 cod. proc. Civ, a respins cererea de amânare, lăsând dosarul la a doua strigare, pentru a da posibilitatea recurentului reclamant să observe întâmpinarea depusă.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat și intimatul pârât personal, lipsind intimații pârâți, -, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus certificat nr.61 din 26.01.2010 emis de Biroul Notarului Public din care rezultă că nu a fost dezbătută succesiunea defunctei, decedată la 10.04.1967, pentru a face dovada că acesta a decedat înaintea soțului său.
Înscrisul depus a fost comunicat intimatului pârât.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă,a susținut că atât instanța de fond cât și cea de apel nu au administrat nici o probă din cele solicitate de reclamant și nu s-au pronunțat asupra înscrisurilor și probelor depuse la dosar solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru administrarea unui probatoriu complet și soluționarea pe fond a cauzei.
Intimatul pârât a susținut că fratele său a locuit în casa care era proprietatea lui și nu a tatălui său.
A considerat că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicitând respingerea recursului ca nefundat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.1422 din 26.05.2009 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, -,.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că reclamanta este soția supraviețuitoare a defunctului decedat la 23.06.1999, care a fost fiul autorului, a cărui succesiune a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr.45/08.02.1971, în privința căruia se solicită constatarea nulității absolute.
A mai reținut instanța că din conținutul acestui certificat rezultă că singurul moștenitor legal acceptant este fiul său, pârâtul, toți ceilalți fiind renunțători, autorul reclamantei având înregistrată declarație expresă nr.455/11.02.1971 prin care declară că renunță la moștenire.
A mai motivat instanța că deși declarația soțului reclamantei de renunțare la succesiune este dată la mai mult de 6 luni de la data decesului tatălui său, nu o lipsește de valoare juridică întrucât împlinirea termenului de 6 luni de opțiune succesorală valorează neacceptarea succesiunii, făcându-se aplicarea disp.art.686 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu motivarea că instanța a încălcat accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât nu a administrat în totalitate probatoriul solicitat prin acțiune, pronunțându-se pe baza unei pretinse excepții a lipsei calității procesuale active pe care nu o motivează, când de fapt trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei.
Cu privire la această excepție criticat sentința pentru faptul că pârâtul care a invocat-o nu s-a conformat dispozițiilor art.1169 Cod civil, deoarece nu a dovedit această excepție, în favoarea reclamantei operând prezumția existenței calității procesuale active dovedită prin testamentul universal nr.5448/04.05.1995 încheiat de autorul în favoarea soției supraviețuitoare, reclamanta din prezenta cauză.
A susținut că reclamanta trebuia să administreze probe pe fondul cauzei, respectiv interogatoriul pârâților, audierea martorilor, relații de la consiliul local, precum și orice alte probe pertinente și utile cauzei, cu luarea în considerare a faptului că dezbaterea succesiunii autorului a avut loc după expirarea termenului de opțiune succesorală, iar în această perioadă de opțiune succesorală s-au făcut acte de acceptare a succesiunii de către fiul acestuia,.
Prin decizia civilă nr.354 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Gorja respins, ca nefondat apelul.
A motivat, instanța de apel, că în mod corect prima instanță s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale activă, respectând dispozițiile art.137 pr.civ. iar în soluționarea excepției a aplicat corect dispozi.art.696, 651 și 686 civ. stabilind, în raport de întregul probatoriu administrat, faptul că soțul reclamantei, a renunțat expres la succesiune și este considerat că nu a fost niciodată erede, astfel că nu poate fi reprezentat niciodată conform art.698 civ. S-a reținut că declarația autentificată sub nr.455 din 11.02.1971 are valoare juridică deoarece exprimă voința moștenitorului, prin care acesta recunoaște faptul că nu a acceptat succesiunea, solicitând să se constate ca fiind renunțător.
A mai argumentat că orice convenție anterioară prin care s-ar dispune asupra succesiunii înainte de a fi deschisă este lovită de nulitate absolută, iar împrejurarea că soțul reclamantei figurează în registrul agricol cu o casă construită în anul 1926 și terenul aferent nu poate duce la concluzia că aceasta reprezintă o acceptare a succesiunii cât timp succesiunea autorului s-a deschis ulterior, la data decesului acestuia.
În raport de aceste considerente s-a concluzionat că nu există identitate între persoana reclamantei și persoana care se pretinde titulara dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecății, întrucât reclamanta nu poate fi titulara unei acțiuni având ca obiect constatare nulitate absolută a certificatului eliberat de pe urma socrului acesteia, cât timp soțul ei a declarat expres că renunță la moștenire și nici nu a contestat acest certificat în timpul vieții deși a decedat în anul 1999, iar actul a fost emis în 1971.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs întemeiat pe art.304 pct.6-9 pr.civ.
Motivând recursul, reclamanta a arătat că prin admiterea excepției lipsei calității sale procesual activă ambele instanțe i-au încălcat dreptul de acces la justiție și la un proces echitabil întrucât au refuzat judecarea pe fond a acțiunii sale.
În susținerea primului motiv de recurs a arătat că deși acțiunea sa a avut un petit prin care a solicitat să se constate calitatea sa de moștenitoare legală și de legatară universală a emolumentului succesoral al averii soțului său, dobândit prin moștenire, instanțele nu s-au pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
A mai motivat recurenta că este greșită soluția de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale active, pe considerentul necontestării certificatului de moștenitor de către soțul său - întrucât acțiunea este în constatarea nulității absolute și poate fi introdusă de orice persoană care justifică un interes iar interesul său este justificat și actual întrucât în cazul constatării nulității absolute a certificatului de moștenitor, soțul său dobândește calitatea de moștenitor și pe calea retransmiterii succesorale cota cuvenită acestuia se transmite reclamantei.
A susținut că i s-a încălcat calitatea de moștenitoare legală și testamentară a soțului său și prin refuzul instanțelor de a administra probe și a se pronunța asupra fondului litigiului i s-a barat accesul la justiție și i s-a încălcat dreptul fundamental prevăzut de art.3 cod civil, de art.21 din Constituție, art.6 din Protocolul adițional nr.11 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei a arătat că susținerile pârâtului, din întâmpinarea formulată în prima fază a judecății, privitoare la apartenența terenului din punctul toponimic "Curtea școlii" și construcției de pe acesta unei terțe persoane sunt neîntemeiate și în contradicție cu cererile formulate de acesta în baza Legilor fondului funciar prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren ce provine de la autorul N-, apreciind reclamanta aceste mențiuni ca o dovadă că imobilul a aparținut autorului comun.
A mai arătat că potrivit că potrivit mențiunilor din registrul agricol, pe suprafața de teren în discuție s-a ridicat de către autor o casă cu 2 camere - ceea ce face dovada că imobilul aparținea succesiunii acestuia.
Privitor la declarația de renunțare la succesiune dată de soțul său a arătat că renunțarea fiind făcută potrivit afirmațiilor pârâtului în favoarea acestuia - are semnificația unui act de acceptare a succesiunii urmată de transmiterea ei cu titlu gratuit ori oneros - și nu de renunțare - act juridic indivizibil.
O altă critică adusă deciziei se referă la neanalizarea de către instanța de apel a declarațiilor extrajudiciare pe care le-a depus în susținerea apelului, acte ce ar proba acceptarea succesiunii defunctului de către soțul reclamantei.
Invocând dispozițiile art.698 civ. recurenta a susținut că în speță soțul său a acceptat tacit succesiunea în termenul legal de 6 luni de exercitare a dreptului de opțiune succesorală, perioadă în care a avut loc o împărțire a celor două gospodării ce au aparținut autorului, din care una a revenit soțului său și a concluzionat că în această situație nu mai este posibilă renunțarea la succesiune - printr-un act ulterior de renunțare expresă - act nevalabil pentru că s-a dat după expirarea termenului de opțiune succesorală.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
A susținut că în mod corect instanțele au analizat mai întâi dacă reclamanta are calitate procesual activă și constatând că aceasta nu face parte din succesibilii autorului, de pe urma căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor contestat, fiind terț față de succesiunea acestuia în mod legal au respins acțiunea. A mai susținut că reclamanta ar justifica un interes propriu, direct și legitim doar în cazul în care în masa partajabilă ar fi inclus un bun care-i aparține dar nu invocă această situație.
Cu privire la susținerea privind refuzul instanțelor de a administra probele solicitate, intimatul a arătat că sunt total neîntemeiate, instanțele încuviințând și administrând toate probele necesare soluționării excepției, iar referitor la negarea calității reclamantei de moștenitoare a soțului său că hotărârile pronunțate în cauză nu-i încalcă drepturile pe care i le conferă calitatea de moștenitoare legală ori testamentară a soțului, calitate recunoscută de pârâți.
Recursul este nefondat.
Petitul principal al acțiunii reclamantei a fost constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.45/1971 privitor la succesiunea autorului soțului reclamantei posdecedat și, ca o consecință a constatării acestei nulități reclamanta a cerut să se constate calitatea soțului reclamantei de moștenitor legal al autorului său, precum și calitatea reclamantei de moștenitoare legală și legatară universală a emolumentului succesoral al soțului acesteia - și dobândirea acestuia de către reclamantă prin retransmitere succesorală.
doi și trei ale acțiunii sunt accesorii în raport de petitul principal, astfel că rezolvarea dată acestora era în strânsă legătură cu cea dată capătului principal al acțiunii astfel că prin respingerea în totalitate a acțiunii, instanțele s-au pronunțat asupra tuturor petitelor acțiunii.
Din modul de formulare a petitului trei al acțiunii ca și din întreaga motivare a acținii rezultă că scopul urmărit de reclamantă prin formularea acțiunii a fost de fapt de a dobândi - pe calea retransmiterii succesorale, bunuri din averea socrului acesteia, iar nu de a se constata doar calitatea acesteia de legătură universală a averii soțului său - necontestată în speță - calitate invocată de aceasta în motivarea acțiunii.
În acest caz, reclamanta poate obține eliberarea certificatului de moștenitor de pe urma soțului acesteia urmând procedura succesorală notarială reglementată de dispozițiile cuprinse în Capitolul V Secțiunea a-III-a din Legea nr.36/1995.
Pe de altă parte, în urma modificărilor aduse Codului d e procedură civilă prin art.II pct.111 din OUG nr.138/2000 art. 304 pct.6 nu mai prevede ipoteza minus petita - respectiv a nepronunțării instanței asupra unui capăt de cerere ca, motiv de recurs.
În prezent art.304 pct.6 pr.civ. vizează doar situațiile de plus petita și ultra petita.
În caz de minus petita, săvârșită printr-o hotărâre definitivă, partea are la dispoziție procedura prevăzută de art.2812pr.civ. pentru completarea hotărârii, neexistând un drept de opțiune între recurs și completarea hotărârii.
În concluzie nu se poate reține motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6 pr.civ. invocat de recurentă.
Nu se poate reține nici motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. decizia recurată cuprinzând motivele ce au dus la soluția de respingere a apelului, iar considerentele deciziei nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident întrucât în cauză nu s-a pus în discuție interpretarea naturii juridice ori a clauzelor unui act juridic dedus judecății, ci nulitatea unui certificat de moștenitor.
Casarea ori modificarea deciziei nu se impune nici în temeiul art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, instanța de apel interpretând și aplicând corect dispozițiile legale privitoare la succesiunea legală ori testamentară.
Având la bază o convenție a moștenitorilor, certificatul de moștenitor nu poate fi atacat cu acțiune în constatare nulitate decât pentru vicii de consimțământ, ceea ce presupune invocarea unei cauze de nulitate relativă.
Acțiunea în anularea actului pentru viciu de consimțământ este supusă termenului de prescripție general de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Soțul reclamantei -în numele căruia acționează reclamanta - prevalându-se de calitatea de moștenitoare legală și testamentară a acestuia, nu a promovat în cadrul termenului de prescripție o acțiune în anularea certificatului de moștenitor și cum acest drept la acțiune se stinsese prin efectul prescripției din timpul vieții acestuia, nu se poate reține că i s-a transmis acest drept reclamantei pe calea moștenirii.
Recurenta reclamantă susține că a invocat o cauză de nulitate absolută a certificatului de moștenitor, ce ar face imprescriptibilă acțiunea, fără însă a indica expres cauza nulității, pretinzând doar că soțul său a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii def. în cadrul termenului de opțiune succesorală, astfel că nu mai era posibilă renunțarea printr-un act făcut după expirarea acestui termen, fără a constitui o cauză distinctă de nulitate.
Cele afirmate de reclamantă sunt contrazise de declarația autentică nr.1971 din 8 februarie 1971 dată de soțul reclamantei prin care a confirmat că până la acea dată nu a făcut nici- un act de acceptare expresă, tacită sau forțată a succesiunii și să fie considerat ca renunțător la dreptul său de moștenire.
Acest act chiar dacă nu întrunește condițiile formale ale renunțării are semnificația juridică a unui act de confirmare a neacceptării succesiunii - și peste conținutul său nu se poate proba cu martori - cum susține reclamanta. În privința forței probante datelor din registrul agricol de la poziția de rol a soțului acesteia instanțele au reținut că nu sunt suficiente pentru a proba acceptarea succesiunii în termenul legal prevăzut de art.700 civ. pentru că se referă la o altă perioadă (1974-1981) - pe când succesiunea s-a deschis la 14.04.1970 și nu cuprinde date pentru a stabili că imobilul provine din averea defunctului.
Modul de interpretare a probelor pentru stabilirea unei stări de fapt ca aceea a acceptării succesiunii nu se mai poate cenzura în calea extraordinară de atac a recursului după abrogarea pct.11 al art.304 pr.civ. prin OG 13/1998.
Nu se poate reține că prin modul de soluționare a cauzei s-a încălcat dreptul de acces al reclamantei la instanță, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Instanțele au luat în examinare cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active - invocată în cauză - respectând dispozițiile art.137 pr.civ. - dar în analizarea excepției au verificat susținerile reclamantei privitoare la nevalabilitatea renunțării și la acceptarea tacită a succesiunii - concluzionând că nu există dovezi care să infirme actul autentic prin care soțul acesteia a confirmat neacceptarea succesiunii și s-a considerat străin de succesiune și atâta timp cât acesta nu a contestat calitatea de moștenitor, în timpul vieții, iar reclamanta nu are vocație proprie la succesiunea defunctului de pe urma căruia s-a eliberat certificat - aceasta nu poate avea legitimare activă în cauză.
Dispozițiile art.6 din CEDO nu se interpretează în sensul că în toate situațiile instanțele naționale trebuie să judece pe fond orice litigiu.
O asemenea interpretare ar goli de conținut dispozițiile din dreptul intern care reglementează excepțiile procesuale dintre care cea a prescripției se fundamentează pe asigurarea stabilității raporturilor juridice, principiu de bază și în jurisprudența CEDO.
Față de toate aceste considerente nu se pot reține temeiuri de casare ori de modificare a deciziei urmând, ca în baza art.312 pr.civ. să se respingă, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.354 din data de 12 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, -, și, având ca obiect anulare act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
09.02.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Gh.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Stela Popa, Ionela Vîlculescu
